Articol de GSP - Publicat vineri, 20 noiembrie 2009 00:00
Real Madrid a evaluat talentul uriaş al lui Nicolae Dobrin la 4 milioane de dolari!
Vlad a postat o poveste superbă despre Gicu Dobrin:
"Ică Viespescu, tînărul avocat care l-a descoperit pe Dobrin la 12 ani, fusese, la rîndul lui, un mare dribleur al lui Sporting Piteşti, echipa-fanion a oraşului, de dinainte de război. El şi Pericle Valeca (mai ales ultimul) năuceau apărările adverse cu driblingurile lor. Inimaginabila tehnică individuală, driblingul şi pasa puştiului de 12 ani (Dobrin) au părut atît de ireale încît chiar şi unul dintre cei mai buni jucători ai lui Sporting - Ică Viespescu - a rămas uimit.
Dobrin însă a ajuns la Dinamo Piteşti după ce cu echipa lui de puştani au bătut pe Dinamo Piteşti cu 12-2. Puştii au făcut un meci de fotbal comparabil cu cele făcute de celebra echipă a Harlemului în baschet. Au ascuns, pur şi simplu, mingea. Păi, ca să baţi nişte profesionişti cu 12-2 trebuie să fi jucat ceva dincolo de fotbalul ştiut...
Alături de Dobrin au mai fost vreo trei la fel de talentaţi. N-au reuşit însă la FC Argeş din motive diverse (oare ce-ar fi devenit Argeşul dacă ar fi jucat toţi 4 acolo?): unul avea probleme de sănătate (cardiace), altul nu a putut juca în ghete şi altul nu mai ştiu ce a avut... Astea le cunosc din poveştile locale care au circulat multă vreme prin Argeş.
Dobrin a fost imens şi un altul ca el nu se va mai naşte în România, căci pentru asta trebuie să existe anumite condiţii. Acele condiţii (de bătut mingea pe maidan, zi-lumină nu mai există în România de azi.
Ţinea mingea pe cap cît dura emisiunea "La microfon, melodia preferată" - adică o oră. Putea şi mai mult, dar ăsta era pariul. A fost un tip foarte generos şi iubitor de oameni. Juca din dragoste pentru fotbal şi din plăcerea de a face oamenii fericiţi. După meciurile cu Real Madrid, se întorcea pe Maracana Argeşului la o miuţă cu "golanii" Piteştiului. Se descălţa pentru asta, primea lovituri la "gioale", dar murea de plăcerea jocului de pe maidan.
Nici un meci oficial şi oricît de mare şi faimos ar fi fost adversarul nu-i oferea satisfacţia pe care o găsea pe maidan pentru că acolo dădea peste o mulţime de mingicari care făceau ca fotbalul să te pătrundă pînă la oase. Aşa ceva nu mai exista şi de-asta un al doilea Dobrin nu va mai apărea la noi! Condiţiile astea însă sînt în Brazilia şi poate în Argentina. Asta şi explică numărul mare al jucătorilor de vîrf veniţi din aceste ţări.
Intră şi citeşte pe www.cupadelegenda.ro poveşti uluitoare despre Dobrin şi fotbalul adevărat
"Il Dio", atitudine fantastică!
Cînd s-a retras, Mircea David a făcut inventarul diferitelor fracturi suferite: îi ieşeau 21 la număr! La ele se adăugau leziunile la cap, picioare şi ficat şi sutele de plonjoane pe gazoane cu 10 centimetri de noroi.
Dinu a făcut un gest superb!
Gestul lui Cornel Dinu, care la 1-0 pentru Steaua a recunoscut că a marcat cu mîna, a costat-o pe Dinamo cîştigarea Cupei României în 1970. Pe 26 iulie 1970, după Mondialul mexican, Dinamo şi Steaua se întîlneau pe fostul "23 August" în finala Cupei. Florea Voinea a deschis scorul în minutul 7, iar Dinu a izbutit să egaleze, însă printr-un henţ. Steliştii l-au înconjurat pe arbitrul Gheorghe Limona, cerîndu-i socoteală. În acel moment, "Procurorul" a recunoscut că a marcat cu mîna, iar "centralul" a anulat reuşita...
Continuarea poveştilor o aveți pe www.cupadelegendă.ro
Real Madrid a evaluat talentul uriaş al lui Nicolae Dobrin la 4 milioane de dolari!
Vlad a postat o poveste superbă despre Gicu Dobrin:
"Ică Viespescu, tînărul avocat care l-a descoperit pe Dobrin la 12 ani, fusese, la rîndul lui, un mare dribleur al lui Sporting Piteşti, echipa-fanion a oraşului, de dinainte de război. El şi Pericle Valeca (mai ales ultimul) năuceau apărările adverse cu driblingurile lor. Inimaginabila tehnică individuală, driblingul şi pasa puştiului de 12 ani (Dobrin) au părut atît de ireale încît chiar şi unul dintre cei mai buni jucători ai lui Sporting - Ică Viespescu - a rămas uimit.
Dobrin însă a ajuns la Dinamo Piteşti după ce cu echipa lui de puştani au bătut pe Dinamo Piteşti cu 12-2. Puştii au făcut un meci de fotbal comparabil cu cele făcute de celebra echipă a Harlemului în baschet. Au ascuns, pur şi simplu, mingea. Păi, ca să baţi nişte profesionişti cu 12-2 trebuie să fi jucat ceva dincolo de fotbalul ştiut...
Alături de Dobrin au mai fost vreo trei la fel de talentaţi. N-au reuşit însă la FC Argeş din motive diverse (oare ce-ar fi devenit Argeşul dacă ar fi jucat toţi 4 acolo?): unul avea probleme de sănătate (cardiace), altul nu a putut juca în ghete şi altul nu mai ştiu ce a avut... Astea le cunosc din poveştile locale care au circulat multă vreme prin Argeş.
Dobrin a fost imens şi un altul ca el nu se va mai naşte în România, căci pentru asta trebuie să existe anumite condiţii. Acele condiţii (de bătut mingea pe maidan, zi-lumină nu mai există în România de azi.
Ţinea mingea pe cap cît dura emisiunea "La microfon, melodia preferată" - adică o oră. Putea şi mai mult, dar ăsta era pariul. A fost un tip foarte generos şi iubitor de oameni. Juca din dragoste pentru fotbal şi din plăcerea de a face oamenii fericiţi. După meciurile cu Real Madrid, se întorcea pe Maracana Argeşului la o miuţă cu "golanii" Piteştiului. Se descălţa pentru asta, primea lovituri la "gioale", dar murea de plăcerea jocului de pe maidan.
Nici un meci oficial şi oricît de mare şi faimos ar fi fost adversarul nu-i oferea satisfacţia pe care o găsea pe maidan pentru că acolo dădea peste o mulţime de mingicari care făceau ca fotbalul să te pătrundă pînă la oase. Aşa ceva nu mai exista şi de-asta un al doilea Dobrin nu va mai apărea la noi! Condiţiile astea însă sînt în Brazilia şi poate în Argentina. Asta şi explică numărul mare al jucătorilor de vîrf veniţi din aceste ţări.
Intră şi citeşte pe www.cupadelegenda.ro poveşti uluitoare despre Dobrin şi fotbalul adevărat
"Il Dio", atitudine fantastică!
Cînd s-a retras, Mircea David a făcut inventarul diferitelor fracturi suferite: îi ieşeau 21 la număr! La ele se adăugau leziunile la cap, picioare şi ficat şi sutele de plonjoane pe gazoane cu 10 centimetri de noroi.
Dinu a făcut un gest superb!
Gestul lui Cornel Dinu, care la 1-0 pentru Steaua a recunoscut că a marcat cu mîna, a costat-o pe Dinamo cîştigarea Cupei României în 1970. Pe 26 iulie 1970, după Mondialul mexican, Dinamo şi Steaua se întîlneau pe fostul "23 August" în finala Cupei. Florea Voinea a deschis scorul în minutul 7, iar Dinu a izbutit să egaleze, însă printr-un henţ. Steliştii l-au înconjurat pe arbitrul Gheorghe Limona, cerîndu-i socoteală. În acel moment, "Procurorul" a recunoscut că a marcat cu mîna, iar "centralul" a anulat reuşita...
Continuarea poveştilor o aveți pe www.cupadelegendă.ro
)
)
)
)
)
)
)
