Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 17 ianuarie 2011 00:00
Piti crede că, uneori, tenisul e mai uşor decît sporturile cu bile şi tac. "Mi se pare incredibil cum ies jucătorii din situaţiile cele mai dificile!"
Acum e sub soarele arzător al Australiei, pregătindu-se să dispute primul meci pe tabloul mare de la Melbourne, turneul debutînd azi-noapte. Mai mult, se află printre favorite, la numărul 27, o postură ce în urmă cu doi-trei ani părea la fel de îndepărtată precum călătoria în sine spre Antipozi. În decembrie însă, lună petrecută aproape în întregime acasă, Alexandra a găsit o oră şi jumătate pentru a-şi împlini o dorinţă mai veche: aceea de a vedea cum arată o masă de snooker.
Masa cea mare
"Uaaau! Asta e?", exclamă Piti neîncrezătoare cînd colegul Marius Mărgărit aprinde lămpile deasupra dreptunghiului acoperit cu postav verde. "Nu credeam că e atît de mare! Parcă nu-i văd capătul", îşi consumă ea în continuare nedumerirea. "La televizor pare altfel, e mult mai mică!". Aşa e, în apropiere mesele de biliard au dimensiuni mai rezonabile. Cea de snooker tronează însă în zonă, maiestuoasă, cu picioarele zdravene, cu buzunarele micuţe şi rotunjite, cu verdele ei de pajişte neatinsă.
Marius, care a fost campion al presei la biliard, joacă rolul profesorului. Îi explică Alexandrei cum să ţină tacul, cu bărbia lipită de el, care e poziţia corectă a cotului, a picioarelor. Că trebuie să urmărească nu doar trimiterea bilei în buzunar, ci şi poziţia viitoare a sferei albe. Să nu uite să dea cu creta specială pe vîrful tacului după fiecare lovitură. Fetei îi place. Imediat îi iese la iveală, ca un bănuţ rotund de ulei deasupra apei, spiritul competitiv, de luptătoare. Nu-i place să rateze. Dacă vreo bilă ajunge în preajma buzunarului, se amuză şi o îndeamnă să pice înăuntru, cu un mic impuls al palmei.
Piti crede că, uneori, tenisul e mai uşor decît sporturile cu bile şi tac. "Mi se pare incredibil cum ies jucătorii din situaţiile cele mai dificile!"
Acum e sub soarele arzător al Australiei, pregătindu-se să dispute primul meci pe tabloul mare de la Melbourne, turneul debutînd azi-noapte. Mai mult, se află printre favorite, la numărul 27, o postură ce în urmă cu doi-trei ani părea la fel de îndepărtată precum călătoria în sine spre Antipozi. În decembrie însă, lună petrecută aproape în întregime acasă, Alexandra a găsit o oră şi jumătate pentru a-şi împlini o dorinţă mai veche: aceea de a vedea cum arată o masă de snooker.
Masa cea mare
"Uaaau! Asta e?", exclamă Piti neîncrezătoare cînd colegul Marius Mărgărit aprinde lămpile deasupra dreptunghiului acoperit cu postav verde. "Nu credeam că e atît de mare! Parcă nu-i văd capătul", îşi consumă ea în continuare nedumerirea. "La televizor pare altfel, e mult mai mică!". Aşa e, în apropiere mesele de biliard au dimensiuni mai rezonabile. Cea de snooker tronează însă în zonă, maiestuoasă, cu picioarele zdravene, cu buzunarele micuţe şi rotunjite, cu verdele ei de pajişte neatinsă.
Marius, care a fost campion al presei la biliard, joacă rolul profesorului. Îi explică Alexandrei cum să ţină tacul, cu bărbia lipită de el, care e poziţia corectă a cotului, a picioarelor. Că trebuie să urmărească nu doar trimiterea bilei în buzunar, ci şi poziţia viitoare a sferei albe. Să nu uite să dea cu creta specială pe vîrful tacului după fiecare lovitură. Fetei îi place. Imediat îi iese la iveală, ca un bănuţ rotund de ulei deasupra apei, spiritul competitiv, de luptătoare. Nu-i place să rateze. Dacă vreo bilă ajunge în preajma buzunarului, se amuză şi o îndeamnă să pice înăuntru, cu un mic impuls al palmei.
[Dulgheru a cîştigat în 2010 cei mai mulţi bani dintre tenismenii români]
Impresionată de tactică
"Sora mea, Bianca, se uita la snooker", povesteşte Piti. "Îi plăcea de Paul Hunter. Ştiu că a murit, îmi pare rău de el", adaugă. "Aşa am început şi eu să urmăresc la televizor. Mi se pare fascinant ceea ce fac jucătorii. Nu doar faptul că trebuie să pună bilele în buzunare atît de mici, dar şi tactica lor inteligentă de a ieşi din situaţii dificile. Sincer, tenisul mi se pare mai uşor!", spune Alexandra rîzînd.
Ea se uită la snooker cînd are timp şi caută să nu rateze Campionatul Mondial, programat mereu în luna mai. Sînt mai mulţi jucători care-i plac, dar parcă scoţianul John Higgins şi australianul Neil Robertson merită un loc mai sus pe listă. De masa de biliard s-a apropiat mai des. "Uneori mai joc la turnee, acolo unde e amenajat aşa ceva. Anul trecut, de exemplu, am jucat la Montreal 3-4 meciuri. L-am uimit pe domnul Dobre, antrenorul meu, cînd am reuşit trei bile la rînd!", spune Piti.
"Mi-a plăcut la nebunie!"
Lecţia se apropie de încheiere. "Nu uita de cretă", aude Piti şi imediat ia cubul verde şi-l trece peste vîrful tacului. Marius Mărgărit îi arată toate tipurile de lovituri şi de efecte cu o bilă albă şi una roşie aşezate în poziţia cea mai simplă, în linie aproape dreaptă cu unul dintre buzunarele de mijloc. Fata îl ascultă plină de interes, îşi corectează mişcările şi caută să reţină cît mai mult. "Abia aştept să joc din nou! Mi-a plăcut la nebunie!" e concluzia.
De mîine însă, va fi pe teren în întîiul turneu de Mare Şlem al anului. Tenisul rămîne pe primul loc.
Mai devreme în Australia
Spre deosebire de sezonul trecut, acum Alexandra a ales să plece mai repede spre Antipozi. Însoţită de tatăl ei, Dumitru, ea a zburat pe 23 decembrie pe ruta Bucureşti-Istanbul-Dubai-Brisbane, mergînd apoi la Sydney şi Melbourne. În premieră, a făcut înainte de Crăciun şi o săptămînă de cantonament la Poiana Braşov, dar a avut şi 7 zile de vacanţă, pe care a petrecut-o la Dubai.
)
)
)
)
)
)
)
)
