Articol de Cosmin Prişcă - Publicat luni, 02 iulie 2012 00:00 / Actualizat luni, 02 iulie 2012 12:41
Atacantul împrumutat de la CFR Cluj a revenit pe gazon după aproape 7 luni de la accidentarea din meciul de Cupă, de la Timişoara.
Cristi Bud şi-a propus să redevină golgeterul Gazului metan, pentru a le răsplăti astfel încrederea celor care l-au susţinut în toată această perioadă de inactivitate.
Accidentat grav pe data de 8 decembrie 2011, în meciul de Cupa României cu Poli Timişoara, atunci când a suferit o triplă ruptură, de ligament, menisc şi capsulă, vârful de atac Cristi Bud a trecut cu bine peste perioada de recuperare, iar tehnicianul Cristi Pustai i-a făcut o frumoasă surpriză, la mijlocul săptămânii trecute. Fotbalistul şi-a aniversat împlinirea a 27 de ani pe teren, drept cadou fiind titularizat în amicalul contra slovacilor de la Tatran Presov. Astfel, Bud s-a întors pe gazon exact după 6 luni şi 20 de zile de la cumplita accidentare.
- Cristi, cum au fost ultimele luni pentru tine?
- A fost cea mai dificilă perioadă din viaţa mea, a fost foarte, foarte greu. Nu pot exprima în cuvinte cât de rău a fost. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut peste această perioadă şi iată-mă din nou pe gazon. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Profit de ocazie să-i mulţumesc încă o dată lui Ovidiu Kurti, cel care s-a ocupat de recuperarea mea, precum şi domnului Pustai şi celor din conducerea clubului, care au avut încredere în revenirea mea, domnului Vizer şi Irinei Nicolae, care m-au ajutat cu operaţia şi cu recuperarea, soţiei mele, care a fost tot timpul lângă mine, lui Mihai Neşu, cu care am vorbit destul de des şi care mi-a dovedit că este un om mare de tot. Îi doresc tot binele din lume şi sper să îşi revină şi el cât mai repede, să se însănătoşească.
- După teribila accidentare credeai că o să mai apuci vreodată să te întorci pe terenul de joc?
- Când am ajuns la doctor şi mi-a zis că sunt 50 la sută şanse să mai joc, nu vroiam să mă mai operez, pentru că viaţa fără fotbal, pentru mine, nu are niciun sens. Dar, mi-a dat o palmă peste cap Mihaela, soţia mea, când i-am spus că nu mai vreau să ajung la operaţie, şi m-a convins că trebuie să fac pasul ăsta. M-am operat în cele din urmă, iar doctorul care a realizat intervenţia chirurgicală m-a convins că este unul din cei mai buni din Europa. A ieşit foarte bine operaţia, dar şi recuperarea a fost foarte, foarte bună, aşa că sunt gata să mă apuc din nou de treabă.
- Cel care te-a accidentat, Cristi Scutaru, a mai luat legătura cu tine?
- Nu mă aşteptam din partea lui decât la câte un telefon, să văd şi eu, să simt că îi pare rău, cum era şi normal, pentru că şi el îşi câştigă existenţa din fotbal, la fel ca şi mine, şi cred că ştia foarte bine prin ce trec. Nu este normal să-i rupi piciorul unui adversar şi după aceea să nu te intereseze deloc, asta numai dacă eşti un caracter zero barat. Ei, aşa este acest Scutaru, un om fără caracter. Nu m-a sunat deloc, nu s-a interesat de cum îmi merge. El şi-a văzut în continuare de activitatea lui, iar eu m-am chinuit luni bune să mă pun din nou pe picioare. Dar asta este! Este un caracter zero pentru că nu mi-a dat nici măcar un mesaj, nu mai vorbesc de un telefon. Am vorbit cu el doar după accidentare, când mi-a zis că nu e de vină, pentru că am dat genunchi în genunchi.
- Cum a fost pentru prima dată în teren după atâtea luni? Ai intrat din primul minut în amicalul cu Tatran Presov...
- Am avut emoţii foarte mari, parcă jucam un meci într-o finală. M-am simţit extraordinar pe teren li vreau să îi mulţumesc încă o dată domnului Pustai, care mi-a făcut un cadou foarte frumos de ziua mea, un antrenor mare de tot. Am convingerea că o să ajungă unul dintre cei mai buni, dacă nu cel mai bun, din România.
- Te-a mai ascultat mingea după o pauză de mai bine de o jumătate de an?
- (zâmbeşte) M-a ascultat până în fata porţii. Mi-a părut foarte rău că nu am înscris, deşi am avut 3 ocazii de gol, însă sper ca, peste 4 săptămâni, când am să pot să joc, să fiu apt sută la sută şi să revin cu gol. A fost o senzaţie foarte plăcută să simt din nou mingea la picior. În primul meci nu voi putea evolua, cel cu CFR, din cauza protocolului dintre cele două echipe. Peste o săptămână întâlnim Pandurii şi sper să îmi trec numele pe lista marcatorilor. Cred că, odată cu accidentarea asta, s-au cam spart toate ghinioanele pe care le-am avut. Îmi doresc ca, anul acesta, să fiu printre primii marcatori din Liga I, pentru a ajuta cât mai mult echipa la îndeplinirea obiectivelor impuse de conducere.
Încurajări de la Kurti
Kinetoterapeutul Ovidiu Kurti, cel care s-a ocupat îndeaproape de recuperarea lui Bud după intervenţia chirurgicală, se află momentan în cantonament cu Steaua, în Austria, de unde i-a trimis un mesaj de încurajare atacantului medieşean. ”Mă bucur foarte mult pentru el, însă i-am zis să nu forţeze prea mult. Are nevoie de cel puţin 3 şedinţe la sală pe săptămână. Sunt mândru de el”, a afirmat Kurti.
Lăudat de Horoba
Evoluţia cu Bud din jocul cu Tatran Presov i-a impresionat pe conducătorii grupării medieşene. ”Cristi a fost mai-tot timpul prezent în faţa porţii şi a jucat fără teamă, fără reţinere. A avut mai multe acţiuni spectaculoase, iar eu unul sunt foarte mulţumit de cum a jucat. Va fi un mare câştig pentru echipă, din startul sezonului”, a declarat Ioan Horoba, directorul general al medieşenilor.