Articol de Mitică Docan - Publicat marti, 03 iulie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 04 iulie 2012 12:18
Aflat pe podiumul de prezentare al echipei Liquigas, Peter Sagan a fost întrebat dacă va resimţi lipsa de suport din partea coechipierilor, aceştia fiind concentraţi pe şansele la victorie ale liderului Vicenzo Nibali. Nonşalant şi lipsit de zîmbet, slovacul a replicat scurt: "Poftim? Ceilalţi opt sînt aici fiindcă sîntem obligaţi să fim nouă!"
Atitudine, determinare, lăcomie şi forţă pură. Iar după victoria din prima etapă parcursă vreodată în Turul Franţei, inteligenţă. Peter Sagan are doar 22 de ani, digeră căţărările scurte, se amestecă în cursele clasice, pune piciorul în prag în Marile Tururi şi, cel mai important, l-a provocat pe Mark Cavendish, răzgîiatul plutonului, să scrie pe twitter: "Cît de bun trebuie să fii ca să cîştigi PRIMA ETAPĂ parcursă în Turul Franţei? Amazing ride!".
SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ
Peter Sagan. 22 de ani. În 2010, la prima sa cursă de rutier profesionist de şosea, Sagan a plecat într-o evadare alături de Lance Armstrong, în Tour Down Under. A explicat simplu: "îmi place să provoc campionii". La cîteva luni distanţă, s-a impus în două etape din prestiogioasa Paris-Nisa, cursa ce deschide oficial sezonul leilor în ciclism, arătînd încăpăţînare, sfidare şi un luciu straniu în ochi, de om care se aruncă bucuros de pe orice pisc pentru a învăţa să zboare. În 2011, şi-a făcut debutul în Turul Spaniei, acolo unde a plecat cu trei victorii, inclusiv etapa de încheiere din Madrid, pentru ca, întremat de o iarnă liniştită, să răvăşească clasicele de primăvară.
Învins în Gent-Wevelgem de un Tom Boonen aflat într-un an de înrămat şi de povestit la gura sobelor belgiene, Sagan a arătat în Turul Flandrei că are unele deficienţe tactice, atunci cînd nu s-a înţeles cu ceilalţi să urmeze acţiunea dovedită a fi cîştigătoare, dar tot a furat un loc 5. În schimb, cele două victorii din Turul Franţei, în prima etapă şi cea de-a treia, au însemnat curaj, lecţii învăţate şi viitor. Ceva ce Turul nu a mai văzut de la germanul Dietrich Thurau, debutant în 1977 şi cîştigător de prolog şi etapă secundă.
CE FEL DE RUTIER?
"Cînd rulez, trebuie să fiu primul". Filosofie simplă ca toate lucrurile mari, aplicabilă doar în cazul oamenilor care mizează pe EU în dauna naturii şi a adversarilor. În limba adoptivă, italiana, Peter Sagan se caracterizează ca fiind un passista-velocista, adică o combinaţie de rutier flamand, axat pe clasicele ce sfîşie muşchii şi inundă pub-urile belgiene cu bere dulce, şi sprinterii abili, care ignoră "trenurile" şi îşi primenesc singuri succesul. Dar poate fi mult mai mult.
ÎNCOTRO, PETER?
Unul dintre motto-urile carierei lui Peter Sagan sună cam aşa: "Mama mi-a spus că viaţa este ca o cutie de bomboane, fiindcă niciodată nu ştii ce găseşti înăuntru". Vă e cunoscut? E din celebrul film Forrest Gump, personaj pe care slovacul l-a imitat cînd a trecut linia de sosire a celei de-a doua etape cîştigate. Sagan a dat pronunţat din mîini, a zîmbit din obrajii aceia roşii ca veniţi de la săniuş şi a făcut istorie.
Bun la contratimp scurt, dar incapabil (încă!) să ducă ritmul necesar pentru o perioadă mai lungă de timp, Sagan trebuie să crească în masă musculară. Însă, obţinînd echilibrul între greutate şi waţii dezvoltaţi, rutierul de la Liquigas se poate amesteca în lupta pentru cele mai importante competiţii pe etape din lume. A arătat-o în Milano-Sanremo, cu celebrele Cipressa şi Poggio, sau în Amstel Gold Race, acolo unde a fost al treilea, după ce a trecut de brutalul Cauberg. În Turul Californiei, Sagan a fost la 28 de secunde de cîştigătorul de pe Big Bear Lake, etapă de munte înalt, avîndu-i alături pe rutieri precum Chris Horner şi Robert Gesink. În cîţiva ani, cînd va reuşi să găsească echilibrul interior pe căţărările lungi, Sagan poate face pasul cel mare: să fie om de clasament general în Marile Tururi!
START
Povestea lui Peter Sagan e abia la început, dar slovacul are toate semnalmentele unui "canibal". Dispus să se călească în sezonul de primăvară, neinteresat de castelul de diamant al oamenilor axaţi doar pe competiţii de trei săptămîni, Sagan arată a potenţial Eddy Merckx, un tip de rutier dispărut în ciclismul modern. Nu vorbeşte bine engleză, dar e curajos în faţa presei şi sfidător cu oamenii din pluton, lipsit de respect pe alocuri. Sagan cel paşnic nu există, iar Sagan învingătorul îl face uitat. La urma urmei, totul este despre bicicletă.
PS. Eddy Merckx, cel mai mare ciclist din toate timpurile, nu a cîştigat prima etapă pe care a parcurs-o în Turul Franţei, în 1969. A fost al cincilea.
)
)
)
)
)
)
)
)
