Articol de Răzvan Luţac - Publicat joi, 27 octombrie 2016 11:55
Dacă auzi Foresta și te gândești la un meci cu Dinamo, să știi că nu-ți împărtășesc amintirile. Eu mă gândesc, la fel ca diseară, la un meci cu rivala.
Era 2 iulie '67 și, culmea Techirghiolului!, deși nămolul n-are culmi, nu-mi stătea capul decât la fotbal.
Jucam în finala Cupei României. La București, pe "Republicii". Antrenor era nea Iosif Lengheriu. Mare, mare de tot la vremea lui.
Jucase la Rapidul ăla vechi, cu Baratky, Bogdan, Raffinsky.
Pe ei îi știam din surprizele de la ciocolata Suchard, păstrate de bunicul drept Panini, varianta anilor '30.
Pe el îl știam din vestiar.
Cu Rapidul luase 6 Cupe. Când m-a bătut pe spate, nu bănuia că o să mai ia 6. 6 goluri, puțin mai târziu.
Sau bănuia, că era șiret bătrânul. Știa cum mă leg la șireturi.
Dar habar n-am ce-a fost mai întâi, scârțâitul ușii sau vocea lui, groasă ca vopseaua nemțească.
"Luțac!".
Toată lumea mă striga Luțac. În toate arhivele apar la fel. Luțac. Mijlocaș la Foresta, 1967. Fără prenume, fără inițială.
Luțac.
"Da, nea Ioșca", i-am răspuns.
Atunci am aflat că-l enervează. Mi-a tras o palmă peste ceafă, aiurea comparația aia cu vopseaua, că groasă a fost lovitura, nu nenorocita de vopsea.
"Ioșca să-i zici lui Vigu, Luțac. Vezi că-i greu cu trupeții. Știi ce-nseamnă asta, nu?", m-a tras de perciune.
"Păi Vigu nu joacă. Trupeți? Soldați?", i-am răspuns.
"Nu, Luțac, nu. Ești bolovan. Asta înseamnă că TU joci".
Și s-a făcut liniște. Ce mai contează că am greșit prima pasă? Că l-am tras pe Jenei, cu 19 ani înainte de Sevilla, de tricou? S-a ofticat nea Imi, m-a țintit tot meciul, dar degeaba.
Ne-au bătut clar, 6-0. Era logic. Noi jucam în liga a treia.
La anul se fac 50 de ani. Iar diseară, în goana spre jumătatea de secol, întâlnirea se repetă.
Dar eu n-o să fiu pe stadion. N-am primit invitația. Ei sunt băieți buni, au vrut să mă cheme. Au scris pe hârtie "Luțac". V-am zis, toți mi-au uitat prenumele. Am auzit că au trimis-o la București. Nătărăii! Oi fi jucat eu finala acolo, dar atât.
A ajuns la alt băiat, tot Luțac. Maică-sa nu se născuse încă în '67. El abia a prins, copil fiind, meciul ăla cu Dinamo. Dar n-am nevoie de invitație. Poate merge el dacă are vreme. Să pună doar pe internet, sau pe ziar, sau pe unde o fi loc, un singur rând: că acum 49 de ani, o echipă din Divizia C juca finala Cupei României.
Cu unul, Luțac - fie el și fără prenume - la mijloc.
*printscreen romaniansoccer.ro
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
