Articol de Marius Mărgărit - Publicat vineri, 18 noiembrie 2016 00:00
A jucat fotbal aprig, cu dinţii încleştaţi, iar atacanţii îl ştiau de "Tătuca".
În afara gazonului însă, Didi Prodan era un mucalit, responsabilul cu bancurile, cu poantele, cu buna dispoziţie, fie că era la Steaua sau la echipa naţională.
"Cânta la nai la farfurie"
Ţiţi Dumitriu, cel care l-a adus de la Satu Mare la Steaua, îşi aminteşte că "odată, pierdusem un meci, în campionat, sau în cupele europene, nu-mi mai amintesc exact. La vestiar, nimeni nu zicea nimic, toţi supăraţi, cu capul plecat. Didi a spart tăcerea: «Ce aveţi, băi?! No, că n-a murit nimeni! Hai să vă fac eu o cântare!». S-a suit cu picioarele pe masa de masaj, a luat o farfurie pe care o ţinea la gură, ca pe un nai, şi a început să cânte. Nu ştiu cum făcea cu limba, dar puteai să juri că se aude naiul. Normal că băieţii au început să zâmbească, să râdă apoi, gata, a detensionat atmosfera. Aşa era Prodan, nu doar un fotbalist de mare calitate, dar şi un prieten adevărat, un om care ştia să te facă să zâmbeşti!".
"L-a pus pe targă pe şofer!"
Fost coleg la echipa naţională cu Didi Prodan, inclusiv la Mondialul din SUA, Miodrag Belodedici are şi el amintiri dragi cu "Tătuca". Eram într-un cantonament şi Prodan ne-a povestit, cu vorba aia a lui ardelenească, şugubăţ, cum a fost când a debutat el la echipa de seniori, la Olimpia Satu Mare: «Emoţii, normal, mai ales că antrenorul mi-a zis că ăia aveau un vârf şmecher, mare, cu viteză, cam ca van Basten, aşa. Trebuia să-l iau tare, să şţie cine îi şefu', nu?! Cum atingea mingea, eu, poc!, el jos. Şi tot aşa. Era mai bătrân, mă înjura la greu. M-am enervat şi i-am pus-o decisiv, de l-au luat cu targa. Săracu, s-a uitat la mine şi mi-a strigat că l-am nenorocit, că i-am rupt picioarele şi că era şoferul echipei, că a intrat pe teren ca să iasă la număr». Îţi dai seama ce caterincă s-a iscat în vestiar".
Belo n-a uitat nici că, "la reunirea pentru meciul cu Ungaria, din 2001, a venit îmbrăcat în portul popular de la Oaş, cu clop pe cap. Se strânsese presa lângă el. Antrenor era Loţi Boloni, care e pe jumătate ungur. Nu i-a făcut nimic, dar l-a trimis imediat să se schimbe. Iar înainte de meci ne tot spunea că abia «aşteaptă să-i corenteze pe unguri»".
Cum a enervat o vrăjitoare
Libertatea.ro a redat un alt episod amuzant cu Daniel Prodan în prim-plan, petrecut tot într-un cantonament. Ca să alunge plictiseala, Didi povestea că s-a gândit să sune o vrăjitoare. "Eram în cameră cu băieții, cu Doboș, cu Panduru, mai mulți. Și am văzut într-un ziar numărul de telefon al vrăjitoarei «Mama Omida». Știți, începuseră anunțurile alea. Și am sunat-o. Și a ieșit o convorbire senzațională, toți băieții au auzit-o:
Mama Omida: «Da, maică, da!»
Prodan: «Adevărata mama Omida?»
Mama Omida: «Da, maică, da! Adevărata…»
Prodan: «Cea mai mare vrăjitoare din București?»
Mama Omida: «Da, maică, da! Cea mai mare…»
Prodan: «Cea mai tare clarvăzătoare din România?»
Mama Omida: «Da, maică, da! Cea mai bună clarvăzătoare, știu tot»
Prodan: «E, ia ghici, cine e la telefon?!»
Și a început să mă înjure și să mă spurce vrăjitoarea", și-a mai amintit Prodan.
Poante spuse de Prodan
"Când am venit la Steaua i-am spus lui nea Puiu să nu-i fie teamă cu mine, că eu dacă pun capul pe şină deraiază şi trenul"
"Aveam un coleg mai tânăr la echipă şi tot greşea execuţiile la antrenament. L-am luat deoparte să-l îmbărbătez: «Mă tată, tu deocamdată ai doar două calităţi. Baţi bine auturile şi stai bine în zid»"
)
)
)
)
)
)
)
