Gemene. Corporatiste. Luptătoare » Roxana şi Raluca Dinescu lucrează la compania Oracle şi în acelaşi timp sunt luptătoare de MMA

"Toţi ne întreabă de ce facem asta, pentru că li se pare ceva ieşit din comun. Ei bine, nouă nu ni se pare, ba chiar ne place foarte mult ceea ce facem. Dacă nu mă antrenez trei zile la rând, încep să simt că îmi lipsește ceva. Uite, acum m-ai prins după antrenament și mă dor toate. Nici nu știu dacă am dureri de la antrenament ori de la munca de corporatistă", glumește Roxana.

Nici tenis, nici înot

Ea şi Raluca sunt bucureştence get-beget, însă au făcut facultatea la Cluj, unde, ca să facă mişcare, s-au apucat mai întâi de kickboxing, deși mama le-ar fi vrut la tenis."Nu ne-a plăcut. Dădeam în minge de ziceai că batem covoare. Ne-a dus și la înot, dar nici aici n-am făcut purici. Ne bălăceam un pic, apoi stăteam la soare", își amintește amuzată Roxana. Făcuseră în liceu karate, aşa că sporturile de contact nu le erau străine. La Cluj au mers o perioadă la kickboxing, unde au ajuns datorită muzicii rock.

Gemenele Dinescu frecventau concertele trupei Altar, al cărei toboșar era Levente "Levi" Laczko, un împătimit al artelor marțiale. Levi, care în prezent conduce clubul Tengu Cluj-Npoca, a fost cel care le-a îndrumat prima dată către kickboxing, însă cum apetitul gemenelor pentru sporturi de luptă părea de nestăvilit, și-au zis că trebuie să încerce și boxul așa că s-au înrolat la Voința Cluj, unde au fost pregătite de Iosif Hercz, "un antrenor oarecum atipic pentru box - înalt, cu ochi albaștri, blând la vorbă, dar care când ne spunea că trebuie să facem ceva, știam că nu e de glumă". Sub îndrumarea lui Iosif Hercz, fetele au început să participe cu frenezie la tot ce mișca în materie de competiții interne de box.

Dorințele mamei

"A fost greu, pentru că aveam multe antrenamente şi trebuia să ţinem ştacheta sus şi la şcoală. Mergeam la meciuri peste tot prin ţară și nu abandonam antrenamentele nici pe timpul vacanței de vară, când reveneam la București", îşi aminteşte Roxana. "Mama nu ne-a impus prea multe lucruri de-a lungul timpului. Avea pretenția să învățăm bine și văzând că facem asta ne-a dat mână liberă în mai multe privințe. A mai avut totuși niște cereri. Să nu facem box ca să nu ne stricăm nasul, să nu ne facem tatuaje și să nu ne vopsim părul blond. Ei bine, amândouă facem box, iar Raluca are un tatuaj și e vopsită blond !"

Gemenele Dinescu s-au întors de la Cluj cu câte o diplomă în studii europene obținută la Universitatea Babes-Bolyai, cu o experienţă consistentă în box şi cu o dorinţă aprigă de a continua sa facă sporturi de contact. S-au angajat amândouă la compania Oracle, unde fac consiliere pe training şi certificări în spaniolă şi engleză, iar în 2014 au descoperit artele marţiale mixte.

De la box la MMA

"Am renunțat la box după ce am revenit în București. Ne-am antrenat un an și jumătate cu lotul național, dar aveam din ce în ce mai puține meciuri pentru că eram câteva pe categorie, nu mai era nimic atrăgător, așa că ne-am retras. Cel care ne-a convins să ne apucăm de arte marțiale mixte a fost antrenorul George Stanciu de la clubul Agon. Sinceră să fiu, la început vedeam baieţii de la sală că se tăvălesc şi nu pricepeam nimic din ce făceau. Eu mă antrenam împreună cu sora mea pe kickboxing, însă George Stanciu a avut în cele din urmă o așa putere de convingere încât ne-am apucat de MMA. Raluca nu era hotărâtă, dar am convins-o eu în cele din urmă.

Am început să facem și pregătire de jiu-jitsu, iar acum antrenamentele de MMA reprezintă pentru noi un stil de viaţă. Până și mama s-a obișnuit cu ideea asta chiar dacă n-a venit niciodată să ne vadă în vreun meci", spune Roxana Dinescu.

Orar infernal

Programul gemenelor Dinescu e unul dur: de la 09.00 până la 18.00 sunt la slujbă, iar de la 18:45 la 20:30 se antrenează. Și fac 6 antrenamente pe săptămână, 3 zile jiu-jitsu și alte 3 zile MMA.

Geamăna Raluca a luptat până acum numai în competiţii de amatori unde, în 2015, a câştigat un argint la Europene, iar anul acesta un bronz la Mondiale și încă un argint la Campionatul European care s-a consumat la sfârșitul lui noiembrie la Praga. Sora Roxana a luptat pe 31 octombrie în Divizia MMA, un eveniment combinat, destinat atât profesioniștilor, cât și amatorilor.

" Raluca Dinescu este un exemplu de sportiv pentru că îmbină eficient job-ul de corporatist cu antrenamentele zilnice de MMA. Nu este deloc ușor să lucrezi într-o multinațională și după program să te antrenezi din greu", spune George Stanciu, președintele Federației de Arte Marțiale Mixte – MMA. "Dacă nu era George Stanciu, care sa aibă încredere în noi și să ne facă să credem că putem să facem asta, probabil nu mai luptam niciodată", istorisește Roxana Dinescu.

"Cine aude că suntem luptatoare de MMA rămâne efectiv cu gura căscată. «Cum, chiar faceți asta ? Nu-mi vine să cred !» Ei bine, da, chiar facem asta. Și ne place foarte mult !"
Roxana Dinescu

"Sportul e ceva la care ținem foarte mult. Niciodată nu am concurat de foame sau pentru bani, ci pur și simplu pentru că ne place sportul, indiferent că vorbim despre karate, box, kickboxing, jiu-jitsu sau MMA. Noi suntem chiar timide, nu prea ne afișăm și nu postăm poze pe facebook".
Roxana Dinescu

Sora "mai mare"

Roxana este cu 30 de minute mai vârstnică decât sora sa geamănă, Raluca. "Aceste 30 de minute care ne despart parcă ar fi ani. Spun asta pentru că în relația dintre noi, eu m-am purtat întotdeauna ca o soră mai mare", povestește Roxana. "Pe de altă parte, nici nu ni se pare că semănăm foarte tare, deși chiar astăzi ne-au încurcat niște colegi la sală. Noi ne-am susținut întotdeauna una pe alta. Mi se pare mare lucru să ai pe cineva care să te sprijine permanent".