SPECIAL GSP VIDEO Cum arată viața unei jucătoare de Final 4 » Adina Salaoru: "La 1,83 e destul de dificil să găsești băieți. Încă mai copilăresc"

• Final Four-ul Ligii Campionilor la Volei se feminin se dispută sâmbătă și duminică, în sala Polivalentă din București;
  
• Alba Blaj va juca în semifinale împotriva lui Galatasaray, de la 19:00. Partida va fi liveSCORE pe GSP.ro și în direct pe TV Digi Sport;
• În cealaltă semifinală se vor înfrunta Vakifbank Istanbul și Imoco Volley Conegliano, începând cu ora 16:00.

Are 28 de ani și e una dintre jucătoarele de bază ale Blajului. O regăsim întotdeauna în primul 6, acolo, pe postul ei de extremă, gata să facă puncte importante. Adina Salaoru este și componentă de bază a "naționalei" României, cu care a participat la Euro 2011 și 2015.

E volubilă, vorbăreață, glumeață și sinceră. Spune lucrurilor pe nume. Vorbește despre volei, pe care-l joacă din pasiune, din plăcere, dar și despre viața de zi cu zi, despre ce-i place și nu-i place.

- Adina, spune-ne ceva despre începuturile tale în volei?
- Născută la Miercurea Ciuc, sunt harghiteancă, și am jucat volei la toate categoriile, minivolei, speranțe, cadete, junioare în orașul natal. În ultimii doi ani de juniorat am jucat însă cu dublă legitimare la Tg. Mureș. Și din 2013 am ajuns la Blaj. Era abia la al doilea sezon în prima ligă. Am prins echipa asta cu toate rezultatele ei, de la nou-promovată, la primul titlu în 2015, iar acum prima calificare într-un Final 4 de Liga Campionilor.

- Nu te-ai săturat de Blaj?
- Am un principiu, am zis că nu semnez niciun contract pe o durată mai mare de un an. Și uite așa, un an, cu un an și cu un an s-au făcut cinci! Asta înseamnă că a meritat să rămân aici. Trăiesc printre ardelenii mei, cum se spune, oameni cu două vizteze, încet și foarte încet, dar oameni calzi, oameni care sunt dispuși să-ți sară oricând în ajutor. Blajul a devenit a doua casă.

- Nimeni nu se gândea că veți ajunge să vă bateți pentru trofeul Ligii, că veți merge așa de departe. Așa a fost și la tine?
- Normal. Niciodată nu m-am gândit că am putea ajunge într-un Final Four. Dar pur și simplu, așa cum am ajuns și campioane, toate lucrurile s-au făcut urmând niște pași. Ai făcut unul, apoi alte obiective pe termen scurt. Și toate astea, prin consecvență, au dus la acest rezultat excepțional.

- Simțiți presiunea evenimentului, ar putea fi turneul carierei pentru multe dintre voi?
- Bineîneles. presiunea e destul de mare. E dată de calibrul competiției, fiecare sportiv își dorește să ajungă aici și dacă tot a ajuns, își dorește să joace foarte bine și să obțină maximum. Cred că mai prsus de toată presiunea asta însă, este bucuria de a fi acolo și satisfacția de a ajunge aici. Pentru unele dintre noi va fi o dată în viață. Și o dată în carieră.

- Ai schimbat o grămadă de colege, de coechipiere la echipă. Mai e cineva din primii ani?
- Da, așa e. An de an au venit alte fete și altele. Acum s-a întors Ramona Rus care plecase. Dar din prima-prima echipă nu mai e nimeni!

- Nu ai schimbat însă foarte mulți antrenori, e tot Darko Zakoci! Cum e el?
- Darko Zakoci e omul care, de obicei, e foarte atent în alegerea oamenilor din care-și face echipă. Din punctul ăsta de vedere, indiferent de rezultat, mereu am avut o echipă omogenă și foarte unită. Un spirit bun în interior. Pe de altă parte e un perfecționist și cred că asta știe toată lumea, acceptă foarte puține greșeli, lucruri care nu sunt în ordine. Asta a dus la multă disciplină.

- Din afară, e perceput ca un tip morocănos, ursuz. Nu râde niciodată!
- Așa e și la echipă. Asta se datorează perfecționismului spre care tinde. Nu glumește niciodată. Cel puțin în sală nu. În afara sălii aproape că nu-l recunoști. În vacanță, de zilele de naștere, când ne facem urări, atunci vedem și cealaltă față a lui Darko.

- Adina, lotul actual al Blajului e cel mai bun de până acum? Rezultatul din Ligă asta spune!
- Cred că există pe lângă rezultat și un anumit context. Dacă stăm să ne gândim la ce grupe am avut în anii trecuți și ce am nimerit acum, putem spune că am avut un pic noroc, pe românește. Dar important a fost că am profitat de el. Și În Final 4 avem cel mai ușor adversar, dacă stăm să comparăm cele trei echipe. Dar cu toate astea, e un adversar foarte puternic. Poate merge norocul până la capăt, să bifăm o finală de Ligă. E visul fiecărui sportiv.

- Pierderea titlului cum a fost resimțit?
- Pierderea campionatului și a Cupei României dor și acum. Ne-am dorit să ne apărăm trofeele cucerite sezonul trecut, dar, din păcate, nu am reușit. Concentrarea rămâne pe ce am reușit să facem, pe acest Final 4.

- CSM va fi greu de detronat de acum? Va mai fi Blajul capabilă să recâștige titlul?
- Nu știu ce strategie vor aborda alte echipe, dar știu că Blajul, de când sunt eu aici, asta a încercat, să ajungă mereu la titlu. Indiferent de buget. Am avut mereu buget sub CSM și anii trecuți și am câștigat titlul. Acum, cred că CSM vrea să profite de această șansă și va face investiții pe măsură. Dar Blajul va continua acest proiect voleibalistic.

- Sunteți regine la Blaj? Vă oprește lumea pe stradă să stea de vorbă cu voi, să facă o poză?
- Blajul e un oraș mic, ești în contact permanent cu comunitatea. Trebuie să știi cum te comporți cu oamenii pentru că ei într-adevăr vin la sală pentru echipă, țin cu echipa, suferă cu echipa. Când pierzi nu-ți cade bine să ieși pe stradă de supărare. La victorii toți trăiesc alături de tine. Dar cu toate astea, e un oraș frumos, s-a dezvoltat foarte mult. Sunt din ce în ce mai mulți străini aici, vin la fabricile de aici. Un oraș în continuă dezvoltare.

- Vei avea susținători în tribună la București?
- Ohoo, mulți! În primul rând părinții mei, care m-au susținut foarte tare de la început. Apoi vor fi și ciucani și târgu-mureșeni și blăjeni. Oamenii sunt foarte interesați de eveniment. Am încercat să-i atrag pentru că e genul de competiție pe care nu știu cînd o s-o mai prindem în România. Orice fel de om ai fi, orice sport ți-ar plăcea, trebuie să fii în sală la competiția asta.

- Care e cea mai bună prietenă a ta din volei?
- Cea mai bună prietenă a mea nu mai joacă volei. A jucat, a fost cu mine la Blaj. E Ioana Nemțanu. Dar s-a lăsat de sport. Acum s-a stabilit în București, lucrează la o școală privată, predă nemțește pentru că a crescut în Germania și a terminat pedagogie.

- Ar fi buni câțiva centimetri în plus la fileu?
- (râde) Fiecare voleibalist își dorește, în teren, mai mulți centimetri în plus. Când iese de pe teren însă, ar vrea să aibă mai mulți în minus.

- Cum e să privești lumea de sus?
- Nu sunt foarte înaltă, la 1,83 metri, am o înălțime acceptabilă. Nici nu mă pot compara cu colegele mele. Aquino are 1,92 metri, Nneka are 1,89 metri.

- Băieții e greu să-i găsești având înălțimea asta?
- La 1,83 e destul de dificil să găsești băieți. Sunt însă și oameni înalți. Când o să mă gândesc la o familie, e cineva pus deoparte și pentru mine. Încă mai copilăresc. De altfel, la echipă, sunt doar două fete măritate, bulgătoaica Koleva și sârboaica Krsmanovici. Și doar Koleva are copil.

- Cu ce-ți umplii timpul liber la Blaj? Nu prea aveți unde să ieșiți la cumpărături!
- Eu nu am boala asta cu mall-urile! (râde). Mie îmi place să citesc, în ultima vreme desenez. Nu mă consider foarte talentată. Nu merg pe cărțile antistres, ci dimpotrivă îmi place să desenez ceea ce alții ar colora apoi. De obicei desenez lucruri vesele și simpliste, nimic complicat!

- Cum preferi să joci? Acum a apărut moda cu fusta!
- Mi se pare că la tenis arată frumos fetele în fustă, dar la noi cu genunchiere, și cu jambiere, nu merge cu fustă!

- Nu te-a atras nimic să faci pasul de a juca și afară, într-un campionat din străinătate?
- M-am gândit, dar când faci o schimbare, cel puțin așa e la mine, îmi doresc să merg la un nivel mai bun. Voleiul îl fac în primul rând de plăcere, din pasiune. S-a transformat într-o meserie. Până acum Blajul a jucat în Liga Campionilor, mi se pare greu să mergi afară și să prinzi o echipă de Ligă. Aș fi acceptat la o echipă de Ligă sau la un nivel mai bun, într-un campionat precum Turcia, Italia, Rusia.

- La ce mai visează Adina Salaoru?
- Uite, visez să ajung la o ediție de Jocuri Olimpice. Am ajuns la o miniolimpiadă, la Baku, dar nu se compară. Deși spiritul a fost destul de asemănător.

- Rămâi la Blaj?
- E prea devreme. Mă concentrez pe competiția asta, să se termine totul cu bine, și după aceea va fi timp și pentru o decizie. Din câte știu eu vom juca și în sezonul viitor în Liga Campionilor, de fapt Blajul va juca, va fi în calificări și asta contează foarte mult. Dar mai e timp de gândire.

- Gătești?
- Daaaa, gătesc! Îmi place foarte mult, sunt un mare fan a lui Jamie Oliver. Îmi place de el că are rețete simple. Am și primit cadou cartea lui: "Rețete în 15 minute". După un antrenament e foarte practic, vin acasă și-mi pregătesc ceva, prefer decât să mânânc ceva semipreparat sau înghețat.

- Conduci? Ai carnet? dar nu de note!
- Haha! Am carnet din 2009. Sunt șoferiță. Îmi place, am visat să am carnet de când eram mică.Dacă sunt un șofer bun? Intru în categoria femei la volan? Pentru cine mă cunoaște nu intru în această categorie. Uite, am condus cel mai lung drum, vara trecută, am plecat din Miercurea Ciuc până la Budapesta și apoi până la Split, de una singură. A fost foarte frumos. M-am întâlnit cu câteva colege de echipă la mare.

- Ce mașină conduci?
- Am un Mini One. O mașină mică și drăguță!

- Ai loc în ea?
- Da, culmea! Am loc, îmi place că e puțin sport și că a fost mașină de cursă. Prinde și viteză! 

"Turneul de la București este unul pe care nu trebuie să-l ratezi, chiar dacă ești sau nu iubitor de volei. Nu știm când vom mai avea ocazia să organizăm un astfel de eveniment"Adina Salaoru

Vezi și: VIDEO Supliment extraordinar pregătit de GSP pentru mâine! Vino la Sala Polivalentă să o susții pe Alba Blaj și ai 20 de pagini GRATUITE cu interviuri și analize de colecție!