VIDEO Jerzy Dudek, eroul finalei Liverpool - Milan 3-3, dezvăluie pentru GSP.RO culisele supermeciului de la Istanbul: verișorul beat, jucătorul băgat pe teren direct din duș, mesajul lui Gerrard, Mâna Papei și jocul cu mintea lui Shevchenko

Doi jurnaliști români, fani Liverpool, și o legendă a clubului Liverpool, la aceeași masă, într-o agenție de pariuri de pe bulevardul Titulescu din București. Discuția, evident, s-a purtat în jurul incredibilei finale de la Istanbul, cea mai dramatică din istoria Ligii Campionilor. Când camera video s-a închis la finalul interviului, Dudek - care la 46 de ani este ambasador Superbet în Polonia - mai avea o poveste de spus: “Doi veri de-ai mei au văzut finala împreună. Au băut bine, iar unul dintre ei s-a dus să se culce la pauză, supărat că Liverpool e o echipă de rahat și că e condusă cu 3-0. Dimineața, când s-a trezit, prietenii l-au luat: «Ai văzut ce s-a întâmplat?» El, mahmur, zice: «Câte au mai luat?» «Nu, au câștigat!» El nu înțelegea cum a putut Liverpool să întoarcă de la 0-3”. 

Jerzy, acum 14 ani, în pauza finalei de la Istanbul, eram în tribuna stadionului Ataturk, deprimat, dezamăgit, și citeam mesajele prietenilor care îmi spuneau că Liverpool e o echipă de rahat și că va pierde cu 6-0. Tu erai în vestiar. Ce îți trecea prin cap în acele momente?
 

A fost o nebunie. În primul rând, nu ne așteptam la acel scor. Ne așteptam să conducem. Aveam informații despre AC Milan înainte de meci, spionii noștri îi urmăriseră foarte mult. Trebuia să fie un meci ușor pentru noi, dar la pauză eram conduși cu 3-0. Când am intrat în vestiar, toată lumea era furioasă. Începuseră și câteva certuri. Rafa (n.red - Rafael Benitez) a văzut asta și a zis: “Ok, băieți, ascultați. Aveți două minute la dispoziție pentru discuțiile voastre. Calmați-vă, apoi veniți pentru că trebuie să rezolvăm rapid ce se întâmplă”. În mintea mea era: “Echipa asta (n.red. - AC Milan) trebuia să fie slabă, dar ne conduce”. Atmosfera era incredibilă. După două minute, ne-am așezat pentru a-l asculta pe Rafa.

VEZI AICI INTERVIUL VIDEO INTEGRAL ACORDAT GAZETEI DE JERZY DUDEK

Ce v-a spus?

Trebuia să schimbe ceva pentru că tot pericolul venea de la mijlocul terenului. Rafa voia să-l pună pe Hamann să închidă acea gaură. A fost un moment amuzant pentru că i-a spus lui Djimi Traore: “Djimi, mulțumesc, poți merge să faci duș!”. Djimi s-a dus la duș. Lângă mine stătea Steve Finnan care era accidentat și făcea tratament cu masorul care îl întreba: “Cum te simți?”. Steve i-a zis: “Nu știu, poate mai rezist 20-25 de minute din repriza a doua”. Masorul s-a dus la Rafa și i-a spus. Rafa s-a răzgândit. “Steve, îmi pare rău, nu putem să ne asumăm riscul ăsta. O să am nevoie de schimbarea asta mai târziu. Te schimb acum. Djimi, intri la loc pe teren!”. Dar Djimi era în duș. A început să întrebe: “Boss, vorbești serios?”. “Da, da, haide!”. Djimi a început să-și caute jambierele, echipamentul. A fost amuzant. Apoi am vorbit. “Ok, băieți, trebuie să uităm de prima repriză!”. Când ne pregăteam să discutăm, arbitrul deja ciocănea la ușă.
 

Vă chema deja să ieșiți pe gazon pentru repriza a doua?
 

Da, da. E un stadion mare. Mergeai trei minute de pe gazon până la vestiare. Alte trei minute la întoarcere. Mai rămâneau nouă minute din pauză. L-am rugat pe arbitru să ne mai lase un minut. Rafa voia să mai scrie ceva pe tablă. Când ne-am uitat, aveam 12 jucători pe tablă. Erau trecuți Traore, Finnan și Hamann. Era un moment de agitație. Dar în cele din urmă a trebuit să ne concentrăm și am vorbit. “Băieți, trebuie să uităm de prima repriză. Trebuie să marcăm imediat. Ei nu se vor panica. Sunt italieni, nu se panichează. Dar așa avem șansa de a da un al doilea gol. Dacă dăm al doilea gol, o să înceapă să intre în panică pentru că suntem Liverpool, luptăm mereu până la sfârșit”. 

Dudek cu medalia de campion al Europei, pe aeroport, a doua zi după finala de la Istanbul. Sursă: Getty Images

Chiar ați vorbit asta?

Da, în vestiar. Am vorbit despre italieni că o să se panicheze, că o să șuteze mingile afară. Apoi am strigat: “Let’s go!”. A fost un moment…cum spun copiii mei…ca o discuție între copii. Dar trebuia să credem. Când am ieșit din vestiar, aveam în cap: “Ok, hai să jucăm 45 de minute cât putem de bine”. Dar am ieșit și s-a întâmplat un miracol. Toți fanii lui Liverpool se ridicaseră în picioare…

4.850.000 £a costat Jerzy Dudek în 2001, când s-a transferat de la Feyenoord la Liverpool

Gerrard: “Auziți cum cântă?”

Da, toți fanii lui Liverpool din tribune am început să cântăm ca în transă.

Da, “You’ll never walk alone”. Am ieșit și ne uitam unul la altul. Erau mii de fani Liverpool în tribune, aproape tot stadionul, iar Stevie (n.red. - Steve Gerrard) ne-a strâns în cerc: “Hai, adunați-vă un pic să vorbim. Auziți asta?! Auziți cum cântă?! Cred în noi. Trebuie să facem ceva pentru ei. Au venit atâția kilometri să ne susțină și noi am jucat atât de prost. Trebuie să-i răsplătim cumva!”. Nu am jucat pentru a marca trei goluri. Am jucat pentru a arăta că avem orgoliu, că avem pasiune. Voiam să dăm și noi un gol pentru a ne apăra mândria. Eram plini de energie. Când am dat primul gol…

Dudek (stânga, în picioare), în autobuzul cu etaj cu care jucătorii lui Liverpool au făcut turul orașului după finala de la Istanbul. Sursă: Getty Images

Cum ai simțit ce se întâmpla la cealaltă poartă?

A fost fantastic, dar înainte de asta a mai fost un moment important pentru mine. A fost o lovitură liberă la 0-3. A bătut Șeva (n.red. - Shevchenko). N-am văzut momentul în care a tras, un moment important pentru un portar. M-am dus în stânga, apoi în dreapta, iar mingea s-a dus în stânga. M-am mișcat, nu știu cum, și am blocat cumva acel șut. Atunci mi-am zis: “Ăsta a fost un moment în care te-ai scos, Jerzy!” A fost greu de scos acel șut, nu știu cum am făcut-o. Dar scorul era tot 3-0 pentru Milan. Imediat după asta, a fost un corner, contraatac și am dat gol. În momentul ăla, energia s-a simțit clar. Steven Gerrard alerga pe pista de atletism, motivându-i pe fani: “Haideți! Ajutorul vostru funcționează! Ajutați-ne și mai mult!”. Apoi a venit golul doi, a venit golul trei. După golul trei, știam că nu s-a terminat. Am început să credem, înscrisesem de trei ori în șase minute deși nimeni nu concepea una ca asta. Dar mai era mult de jucat.

Iar energia voastră se scurgea…
 

Ne-am sacrificat mult. Să fiu sincer, nu am revăzut niciodată meciul de la un capăt la altul.

Serios?

Da. Doar rezumatul pe YouTube. Tatăl meu mi-a arătat penaltyurile când m-am întors. “Ai văzut penaltyurile?”. “Nu!” Și mi le-a arătat. Dar pe imagini se vede cum fiecare dintre noi aproape că-și dă viața pe gazon. Fiecare a dat toată energie pe care o avea. În final, a fost o poveste fantastică. 

Povestea ratării inexplicabile a lui Shevchenko

A mai fost un moment foarte greu în prelungiri. Tot stadionul a înghețat când Shevchenko a ratat de două ori în aceeași fază. Ai spus că ai salvat acea minge cu “Mâna Papei”.

Îi citisem cartea. Pentru a scăpa de presiune, pentru a nu mă gândi prea mult la meci, citeam o carte. I-am citit biografia (n.red. - biografia Papei Ioan Paul al II-lea, polonez ca Dudek), o aveam cu mine tot timpul. Probabil, am spus asta pentru că el m-a inspirat. Și el a fost portar când era tânăr. L-am cunoscut, i-am făcut cadou un tricoul al naționalei cu numărul unu și cu numele Karol Wojtyla. Era foarte bătrân deja, dar i-am spus: “Știu că ați fost portar. Sunteți o inspirație pentru mine”. După finală m-am gândit că Diego Maradona a marcat cu “Mâna lui Dumnezeu”, așa că parada mea trebuia să fie “Mâna lui Ioan Paul al II-lea”. A fost un moment incredibil. Am scos primul șut, dar abia după meci am aflat că Shevchenko a tras ambele șuturi. Pe gazon, am crezut că inițial a trimis Tomasson cu capul, apoi a tras Shevchenko. 

Dudek salvează primul șut al lui Shevchenko, în ultimele minute ale prelungirilor. Sursă: Getty Images

Asta ai simțit în febra meciului…

Da, asta am văzut eu. Dar Șeva a tras de două ori. Și a tras bine. Am vorbit după câțiva ani cu el despre fază. Pentru că nu a dat gol la primul șut, și-a pus toată energia în mingea respinsă de mine. Dacă nu făcea asta, probabil ar fi marcat. Dar a pus toată energia. Știam că sunt căzut în poartă și că trebuie să mă împing rapid, să ies din poartă și să încerc să mă fac cât mai mare posibil. El a tras foarte tare, mi-am ridicat mâinile, apoi am văzut mingea zburând peste transversală. Nu am văzut niciodată o minge ducându-se atât de sus. M-am ridicat atunci și mi-am zis în minte: “Ai așteptat momentul ăsta toată viața! Ai reușit!”. Toți așteptăm un astfel de moment în viață. Nu știm dacă momentul va veni vreodată, dar muncim pentru asta. Dacă ești răbdător, viața îți poate oferi ceva. Dacă nu ești suficient de răbdător, nu vei afla niciodată ce poți primi. John Arne Riise a venit imediat la mine și m-a pupat. 

186 de meciuria jucat Dudek pentru Liverpool. Procentajul de victorii în aceste meciuri a fost de 52,15 la sută

Sărută bine?

Da. Apoi, imediat am trecut la penaltyuri. Eram atât de încrezător, aveam o încredere atât de mare. Nu sunt genul de persoană care spune dinainte că o să câștige, mă gândesc întâi că mai avem o treabă de făcut, dar acum a fost o nebunie. A fost o seară nebună pentru toți și asta datorită fanilor. Au crezut. 

“Picioarele de Spaghetti” de la penaltyuri

Chiar înainte de penaltyuri, Jamie Carragher a venit la tine și ți-a spus ceva. Ai început să râzi. Ce ți-a spus atât de amuzant?

Înainte de acest meci, cred că am vizionat sute de penaltyuri. Mereu făceam asta, mereu mă pregăteam pentru penaltyuri. Ne antrenam, făceam statistici, încercam să vedem cine poate bate primul, câte goluri dăduse până atunci. Am urmărit toate penaltyurile bătute de Milan în ultimii doi ani. Când au început penaltyurile, aveam toate datele astea în carnetul meu. I-am cerut antrenorului cu portarii să-mi arate carnetul. Erau o grămadă de cifre. Shevchenko bătuse de șase ori. I-am zis antrenorului: “Sunt prea multe date. Dacă vezi executantul că vine, îmi arăți mâna. Mă voi uita la tine să văd dacă îmi arăți mâna dreaptă sau stânga și îl voi provoca să bată în colțul lui favorit”. Dintr-o dată, Carragher a venit peste mine și a început să mă împingă: “Haide, Jerzy!”. În accentul lui scouse (n.red - accent specific orașului Liverpool). “Trebuie să pui presiune pe ei! Pune presiune pe ei! Multă presiune! Fă cum a făcut Bruce Grobbelaar. Știi ce a făcut în 1984?”. 

Bruce Grobbelaar îl derutează pe Graziani care trage peste poartă, în finala din 1984

1984este anul finalei Cupei Campionilor, AS Roma - Liverpool, jucată chiar la Roma și câștigată de englezi. În acea finală, portarul lui Liverpool, Grobbelaar, l-a derutat la penaltyuri pe jucătorul Romei, Graziani, făcând o mișcare ciudată din picioare. Mișcarea a primit numele de “picioare de Spaghetti”

Cum ai reacționat?
 

I-am zis: “Carra, te rog! Lasă-mă în pace! Trebuie să studiez penaltyurile, să învăț colțurile!”. El, nu și nu: “Mai multă presiune! Pune presiune pe ei!”. Atunci i-am zis din nou: “Carra, lasă-mă în pace să vorbesc cu antrenorul de portari”. Dar mi-a dat de gândit ce mi-a zis. Toți fanii lui Liverpool știu mișcarea. Eu am ținut cu Liverpool când eram copil și l-am văzut pe Grobbelaar în tricou verde și șort roșu mișcându-se în poartă în finala cu AS Roma. Îmi aminteam mișcarea lui. Am zis atunci: “Ok, o să încerc să-l imit un pic”. M-am mișcat din stânga în dreapta la primul penalty și jucătorul lor (n.red. - Serginho) a tras peste. Atunci am zis: “Trebuie să repet asta. Probabil că funcționează”. Atunci, am început să fac acel joc al minții cu mingea în fața executantului. I-am aruncat mingea în față și i-am spus: “O să tragi ca de obicei?”. Nu voiam să aud nici măcar un cuvânt din ce avea el de spus așa că m-am întors și am plecat spre poartă. L-am lăsat cu gândurile lui: “Ce vrea ăsta să spună că trag ca de obicei? Unde trag eu acum?”. E un joc psihologic. Dacă tu începi să te gândești, eu am câștigat deja. Tu trebuie să faci totul în mod automat. Dai 100 de goluri din penalty la antrenament, dai 100 de pase la antrenament, faci 100 de parade la antrenament. Dacă începi să te gândești, “cum apăr șutul ăsta de la 25 de metri?”, cu siguranță scapi mingea din brațe. Cu siguranță, vei rata penaltyul. Penaltyurile sunt o loterie, dar loteria a fost de partea noastră.

Dudek se mișcă pe linia porții, iar Pirlo ratează penaltyul în finala de la Istanbul. Sursă: Getty Images

Mai e un episod. Tu erai la Istanbul, iar soția ta era la spital și urma să nască.  Un fan al lui Liverpool a ajuns la același spital cu un atac de cord. Ce ți-a povestit soția?
 

A mers la spital pentru că era însărcinată. Aștepta la coadă să intre la consult. Cineva a spus: “Doamna Dudek, camera 25”. Și tipul ăsta a întrebat-o: “Sunteți rudă cu portarul?”. Ea i-a zis că da și el i-a spus: “Transmite-i că sunt aici din cauza lui”. “Dar de ce? Ce s-a întâmplat?”. “Am făcut infarct, dar mă simt bine. A fost cea mai tare noapte din viața mea. Nu e nicio problemă. Din fericire, sunt bine. Dar spune-i că sunt aici din cauza lui”. A fost amuzant. Dacă privești dintr-o perspectivă, era amuzant, dar periculos din alt unghi.

Ghete lipite cu superglue în vestiar

Jerzy, spune-ne o poveste amuzantă din vestiarul lui Liverpool din acel an nebun care s-a terminat cu finala de la Istanbul.

În vestiarul unei echipe sunt multe povești amuzante. E o formă de a elibera presiunea. Sunt atâtea naționalități, mentalități diferite, egouri, lideri, încât încercăm să ne ușurăm viața și să facem lucruri amuzante. Să facem atmosfera suportabilă. Petreceam o grămadă de timp împreună, mai mult chiar decât cu soțiile sau prietenele noastre, așa că am făcut lucruri tâmpite, dar în același timp amuzante. Au fost multe. Cele mai populare chestii în Anglia sunt petrecerile de Crăciun.  Sunt faimoase. În acel sezon, nu aveam timp de acea petrecere, dar i-am spus antrenorului: “Rafa, avem nevoie de această petrecere!” Când lucrurile nu merg bine, ai nevoie de un astfel de moment pentru a vorbi foarte serios despre unele lucruri. Am avut o petrecere grozavă cu tematică din filme. 

Trebuia să vă deghizați?
 

Da, toți trebuia să ne îmbrăcăm în staruri din filme. Ne îmbrăcam uneori atât de bine încât nu ne recunoșteam. Eu am fost Darth Vader, erau două Chewbacca cu măști. Bellamy era unul, al doilea era Luis Garcia sau Jermaine Pennant. Dacă vedeai cum se schimba atmosfera la o petrecere…o treabă foarte bună pentru echipă. Dar chestii amuzante se petrec mereu. Încerci să faci glume pe seama jucătorilor care întârzie la antrenament. Sunt unii cărora nu le pasă. Mereu întârzie. Gândeau: “Ok, amendați-mă! Plătesc amenda! 50 de lire, 100 de lire, nicio problemă”. Uneori, îl vedeai că venea în fugă, își lua ghetele și intra pe teren. Odată, am lipit ghetele de podea cu superglue și jucătorul nu și-a putut dezlipi ghetele.
 

Dudek, deghizat în Darth Vader la petrecerea de Crăciun din 2005

Cine era acest jucător?

(Zâmbește) Nu mai știu. Dar nu-și putea lua ghetele de jos. Era în întârziere cu vreo două minute, așa că acum antrenorul putea să vadă că a întârziat. Faci multe lucruri, dar întotdeauna te ajută să faci atmosfera bună. Așa poți câștiga. Dacă atmosfera bună, ai o șansă mai mare de a câștiga ceva. 

3 trofeea câștigat Dudek cu Liverpool: Cupa Ligii în 2003, Liga Campionilor în 2005 și Cupa Angliei în 2006

Jerzy Dudek, la 46 de ani, în rolul de ambasador al unei case de pariuri, acordând un interviu Gazetei