Adi Hădean, scandalizat: „E un fel de nutreț livrabil, cu sare și monoglutamat” | Ce l-a scos din sărite: „Mizerii la 39 de lei”

„Ce e rău în a mânca acasă? Nimic, desigur, mai ales dacă mănânci ce ai gătit tu. Nu-i rău nici să mănânci mâncare comandată/livrată sau take-away, dacă poți face asta în mod conștient. Ceea ce se întâmplă tot mai puțin, judecând după cursa nebună a aplicațiilor care se întrec să livreze mai repede, mai ieftin. Apeși un buton și capeți în schimb promisiunea că într-o oră vei mânca mâncare caldă. Da’ eu nu aș mai numi-o mâncare. Aș numi-o nutreț livrabil, cu tot respectul pentru nutreț. Și o să vă spun de ce. Orice trebuie să fie cald, în 5 minute nu va mai fi la fel de cald. Orice trebuie să fie rece, în 5 minute nu va mai fi la fel de rece. Orice lucru ieftin e pe cheltuiala ta, dar încă nu realizezi. Scăderea calității mâncării e inevitabilă și garantată, mai garantată (permiteți) decât livrarea într-o oră. 

Cel mai excentric milionar român! Și-a părăsit nevasta pentru o bombă sexy pe care o filmează cu dronă pe o insulă pustie!

Mâncare ieftină poate însemna pentru tine o roșie cumpărată vara din Obor. Pentru un restaurant, mâncare ieftină înseamnă ingrediente mai proaste, personal necalificat (cu capacitate redusă de a găti vag corect, cu capacitate redusă de a respecta niște norme de igienă stricte), înseamnă un meniu limitat la carbohidrați în exces, grăsimi în exces, tehnici de gătire folosite abuziv (prăjire+prăjire și un pic de prăjire la final), legume conservate și supe cu multă gelatină, care rămân fierbinți 20-30 de minute după ambalare. Asta înseamnă că în realitate, un restaurant care are pretenții de la sine, fie nu se bagă, fie pierde lupta prin abandon sau prin abandonarea principiilor care stau la însăși baza deschiderii sale. Nu-i bai, câștigă industria de fast food. 

„Da, dar vezi, oamenii sunt tot mai grăbiți, mai e și stresul dat de pandemie”

Stați acasă. Comandați, că vi se livrează într-o oră. Acasă nu mai trebuie să vă grăbiți nicăieri și sunteți în siguranță. Apăsați în continuare pe butoane virtuale care nu mai fac nici măcar “click”, apoi repede-repede, niște bani pe care nu i-ați văzut niciodată intră în contul unei firme care trei-cinci zile mai încolo o să plătească mâncarea pe care ați consumat-o voi azi, după ce reține 35-42% din prețul pe care l-ați plătit voi, deja scăzut, pentru că-i viața grea și competiția dură. 

Vouă o să vă sugereze permanent opțiuni bazate pe ce review-uri ați postat online, pe ce ați cumpărat anterior, pe câți bani au cheltuit cei care-și fac reclamă în aplicații. Mai puțin pe gustul mâncării, pe calitatea texturilor, pe compoziția fiecărei îmbucături. 

Apoi, la 45 de ani, două stenturi mai târziu, ajunși pe o terasă care a supraviețuit cine știe cum apocalipsei, o să vă oripilați pentru că mâncarea n-a ajuns la voi instantaneu, pentru că n-are trei linguri de sare și una de monoglutamat de sodiu ca să mai simțiți și voi vreun gust, pentru că tâmpitul de ospătar e și el om și are reacție, pentru că pastele sunt al dente și carnea chiar opune rezistență când o muști (mizeriile alea din “vită” cu 39 de lei porția și care “se topesc în gură” sunt frăgezite artificial, adesea chimic, ca să știți și voi), pentru că bucătarului i se rupe de mama dumneavoastră și de cum v-a învățat dânsa să vă gestionați așteptările”, a scris Adi Hădean pe Facebook.