Omul din Atlantis

Gazzeta dello Sport i-a publicat poza de vietate marină după ce tocmai obţinuse cel mai bun timp mondial la 100 liber, proba regină.

Asta puţin înainte de a inunda paginile cu moaca lui Chiellini de legionar hârşâit în zeci de războaie stând de veghe pe Zidul lui Hadrian. Lumea înotului încă nu înţelege OZN-ul care a apărut deasupra ei.

Noi cu atât mai puţin, obişnuiţi cu urlete, grimase, scuze ieftine, mocirlă... şi dintr-odată apă limpede deasupra căreia iese ca dintr-un examen în care a ştiut de 10, liniştit, aproape flegmatic, un tânăr de 16 ani.

Se uită spre noi, dar de fapt se uită prin noi, dincolo de ceea ce putem noi vedea, poate chiar imagina. David Popovici e o creatură a altor lumi. Din fericire, mai bune.

Fără vârstă

Am rugat un tânăr pe care îl cunosc destul de bine să îl întrebe pe prietenul său înotător despre David Popovici. Răspunsul a venit în stilul clasic al acestor fiinţe care se pregătesc deja să trăiască dincolo de graniţele de ţară sau de limbă: "Mi-a zis că e the real thing!".

Bun. Era deja ceva. Apoi David a fost premiat la Gala Trofeelor Alexandrion, un loc în care sportul primeşte aer şi recunoaştere într-o vreme în care oxigenul pentru performanţă se tot rarefiază. Niciodată nu ştii când ţii în mână, într-o strângere de mână, o pepită.

Tipul era acelaşi ca torpila din bazin. Liniştit, sigur, stând între marii campioni ca în familia lui. Pfff!... Bucuria de a vedea astfel de adolescenţi, asemenea generaţii care reuşesc în ciuda ratărilor noastre fără număr e aproape indecentă.

Popovici a înotat multe mări de atunci. Şi e la fel. E un tip care ştie unde merge. Aproape că te sperie.

Vertij pentru ameţiţi

David încă nu a ucis niciun Goliat, asta e limpede şi cei din jurul lui încearcă să îl ţină departe de tsunami-ul de elogii în ştiinţa căruia suntem doctori docenţi, savanţi de renume mondial.

Dar ce să faci? "Il se place dans la course a la medaille olympique", scrie L'Equipe. Oh la la! Poţi căpăta vertij. Putem căpăta noi, oameni tânjind după recunoaştere pentru că venim din peşteri.

Nu pare cazul lui. Ăştia noi sunt ca extratereştrii, respiră altceva decât teamă şi nevoie de confirmare. Sunt aşezaţi normal în ei. Popovici are privirea unuia care a plonjat până în adâncurile lumii. E deja tot ceea ce mulţi dintre noi, vechii, nu mai putem fi.

Lumea în care înoată

Mai degrabă el va trebui să se obişnuiască, să înţeleagă contestatarii, toţi cei care, trecuţi prin multe deziluzii şi fraude sportive, se îndoiesc de o astfel de performanţă.

"Ce glumă! 47"30 la 16 ani, drept cine ne ia?". "Da' bineînţeles că merge pe apă, unde era anul trecut? E ca ruşii la campionatul lor pe sută, chiar că vor să ne ia de proşti...".

Sunt două comentarii ale articolului din ziarul francez. Chiar Brett Hawke, fostul înotător australian, în interviul cu David, îi spune că la început a crezut că e "on drugs".

Vestea bună e că David primeşte aceste suspiciuni fără ironii, oftaturi sau măcănit fraze de plastic despre muncă, muncă şi iar muncă. Spune că şi el şi-ar pune întrebări, apoi explică simplu, firesc, de ce şi cum.

Ba chiar zice că nu e totul despre muncă. Mai e şi despre talent şi chiar noroc. Hawke râde şi arată cu degeţele lui groase apropiate: "Da, doar un pic de talent!".

Cealaltă patrie

Sigur, întrebările nu vor dispărea. Şi nici nu trebuie. Ele dispar doar acolo unde se instalează dictatura, fie politică, fie instituţională, fie mentală. Dar David e copilul unei lumi libere.

El e România visată de mulţi, dar în care trăiesc doar unii, o altă Românie fără burtoşi stând cu fundul pe ţara asta, o Românie în care poţi fi bun, deştept, adevărat, nepilos, nepensionar tânar la stat şi să şi izbuteşti.

David, antrenorul lui, părinţii lui şi toţi oamenii care sunt, dar pe care încă nu-i vedem ne duc spre o altă pârtie. Treaba e ca măcar să nu le stăm în cale.

Am ales titlul articolului tocmai ca "ăştia" tineri să nu-l înţeleagă. Să mai rămânem şi noi cu ceva al nostru.

Dallas, Bulevardul Paulista, Sclava Isaura, Tânar şi neliniştit. Cu ăstea am crescut. Ia să ne mai dăm la o parte.

*Alexander Popov, supranumit "Ţarul", e considerat cel mai mare sprinter din istoria înotului, recordman al lumii pe sută timp de 6 ani, singurul om care şi-a apărat la două ediţii consecutive olimpice titlurile pe 50 şi 100 de metri