)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 20 august 2021 21:02 / Actualizat vineri, 20 august 2021 21:02
La "concurență" cu primul Arsenal – Chelsea din istorie, în 1907, la București, se "dădea" întâiul "match de foot-ball", între străinii ce trebăluiau pe platformele petroliere de pe Valea Prahovei
Din mijlocul havuzului de fontă, apa urca spre ceriu cale de vreo 50 de metri, timp în care babele își făceau cruce și scuipau în sân. Mâna meșterului – arhitect Carl Meyer. Se lăsase cu inaugurare frumoasă, în Bucurescii lui septembrie 1847, vreo 70.000 de suflete. Acesta era "Rondul I".
"Rondul II", cu panglică tăiată în 1896, avea mai mare deschiderea. Unii îi ziceau "maidan". Alții, platou. Aici avea să se dea match-ul. Pe 9 noiembrie 1907, Arsenal și Chelsea se duelau prima oară din istoria celor 203 întâlniri, pe "Stamford Bridge", cu 65.000 de oameni în tribune.
Peste nici o lună de zile, pe 2 decembrie, Mitică Dona, fost luptător, fost "campion român" după ce-l învinsese pe Clorento, un sportiv de culoare, actualmente proprietar și director al revistei "Din lumea sporturilor", se gândea pe cine să trimită la cronică. Gurile rele spun că ar fi mers chiar el, dar pentru că lumea-l știa drept patron, refuzase să semneze rândurile, ca nu cumva să se facă de râs.
Alergătură aproape de Moș Nicolae
Duminică, decembrie, fotbal, București? Nu cumva e o greșeală? Nu! Timpul e frumos pentru ultima lună din an, dar asistența e redusă, pentru că așa ceva, un "match", nu prea s-a mai văzut prin Vechiul Regat... Însă echipierii-s obișnuiți, pentru că prin țările de pe unde vin se joacă indiferent de anotimp.
Gazdele-s cei de la Olympia. Mario Gebauer și Theodor Davila nu porniseseră, încă, procesul de românizare, așa că lotul e plin de germani, ruși ori maghiari. Trupa e coordonată de Kutscher. Oamenii trebăluiau pe la instalațiile de petrol de pe Valea Prahovei, dar unii dintre ei apucaseră să debuteze, deja, în fotbalul "adevărat", cum era cazul ungurului Veröczy, trecut pe la juniorii lui Ferencvaros.
Un singur român ițea capul pe acolo: Gogu Niculescu. Nu juca, era elev de liceu, abia peste un an primea botezul, dar, "fiert" pe foot-ball, ținea cele necesare în magazia casei sale, din strada Porumbaru. El și cu Gross, care mai rupea olecuță de limbă a lui Eminescu, trebuiau să se ocupe, în acea zi, de teren: porțile erau făcute din bastoane de promenadă vârâte în țărână, legate între ele de "transversala" luată din pod, unde fusese frânghie. Se pleca la luptă cu o stropitoare de grădină: i se desfăcea "floarea" din vârf, era umplută cu var și așa se trasa terenul. Totul era cărat cu tramvaiul cu cai...
Oaspeții veneau de la Roma. "Roma Ploești", după grafia vremurilor. Adică prescurtarea de la "Societatea Româno-Americană" a funcționarilor de peste Atlantic, de la Rafinăria de la Teleajen. Aduceau cu ei și olandezi, și englezi. Se fondaseră atunci, în 1907, și, imediat, căutară adversari. Dar liniștea nu prea exista, țăranii se răsculaseră, prin oraș, pe la Sala "Eforie", se țineau, deja, întruniri de solidarizare cu cei revoltați...
Veste roșii vs veste albastre
Finalmente, Bolton, Van Beck, Hillard, cravașați de Jeffreys, ajung pe platou. Olympia e cu pieptărașe roșii, ROMA e pe albastru. Stop! Ne trebuie un arbitru! Apare un englez, domnul Middleton. Mustăciosul era un personaj considerat "ciudat" prin urbe, pentru că iubea să bată mingea, fără să fie înregimentat la vreo echipă. Peste doi ani, în aprilie 1909, avea să se lipească de compatrioții săi de la fabrica de bumbac, urmând a fonda, oficial, "Colentina A.C. București". S-a stabilit să se joace... două ore, de la 14:30.
"Roma s-a arătat cu adevărat superioară în luptă", zice cronica. S-a terminat 7-1, pentru că "englezii se vedeau pretutindeni, plini de agerime și în ordinea cea mai perfectă" în timp ce grupului german i-a "lipsit vigilența necesară pentru a urmări jocurile capricioase ale mingei".
"Matchul dela Șosea". Nebunia plecase la drum...
* Sursa: "Din lumea sporturilor", 1907
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
