)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 03 decembrie 2021 20:57 / Actualizat vineri, 03 decembrie 2021 21:03
Venerabilul antrenor al Galatei e înnebunit după români. Probabil nostalgic fiind, trăiește cu amintirea lui Hagi și Gică Popescu
Între Cupa UEFA (sora mai bătrână a Europa League de acum) cucerită de Galatasaray în 2000 cu cei doi Gică români pe teren și ce ne arată trupa Cim-Bom-Bom de astăzi diferența e exact cea dintre Fatih Terim de atunci, la 47 de ani, și cel de astăzi, la 68. Nu e vorba doar de consumarea fizică a Împăratului, ci și de apropierea spirituală a bătrâneții, care întotdeauna duce spre nostalgie, înmoaie inima și umezește colțul ochilor.
Totul către Înalta Poartă
Galata i-a luat lunile trecute pe Cicâldău și pe Moruțan, ameliorând starea materială a fotbalului nostru cu aproximativ 10 milioane de euro. Acum, caravanseraiul îl dorește pătimaș pe Florin Tănase și stă cu ochii pe Ianis Stoica și pe Octavian Popescu, ghiauri tineri, fragezi și neprihăniți, transformabili oricând în ieniceri și spahii numai buni pentru oastea sultanului. Românii au devenit aperitivul și desertul preferat al lui Terim, iar curtenii se dau peste cap să-i satisfacă poftele. În curând va muta în Cornul de Aur totul. Carpații, Delta Dunării, Babele și Sfinxul.
O poveste daneză
O pildă de peste mări și țări, fără nimic din aromele dulcege ale Șeherezadei, scrisă de un apusean sadea, danezul Andersen, mai cunoscut pentru "Fetița cu chibrituri", ne spune cum o droaie de curteni se străduiau să împlinească poftele unui împărat iubitor de straie strălucitoare. Îi țeseau postavul, îi fabricau mătasea, îi croiau mantiile, însă totul se întâmpla numai în imaginația lor și a lui, a suveranului, pentru că în realitate stofa nu exista, iar în final slugile cărau, opintind anevoie, o trenă imaginară, împăratul respectiv fiind, de fapt, gol pușcă.
Mahmudelele din Dosarul Transferurilor
Fatih Terim nu e gol pușcă, precum împăratul apusean din poveste, dar umblă îmbrăcat în veșminte de acum 20 de ani, din fibra tricourilor lui Hagi și Popescu, având impresia că acele haine sunt la modă și-acum. A rămas tot iubitor de români, pentru el poate că e doar un amănunt colateral Dosarul Transferurilor, zapisul acela dușmănos care vorbește despre niște mahmudele dosite prin tainițele Țărilor Române, care își are, de fapt, izvoarele pe malurile Bosforului. Acum Fatih cată spre curțile domnești ale Valahiei, iar noi ne bucurăm că suntem pe post de tribut destul de ieftin pentru Înalta Poartă. Și poate mai și scapă niște țechini pe de lături, că Aga de la fisc n-o avea ochi și-n spate, ca să bage de seamă!
În fond, ce e Galata?
Țărmul de aur spre care pare să se îndrepte toată suflarea noastră fotbalistică face, într-adevăr, o figură frumoasă în Europa League (baclavaua preferată a împăratului Fatih, se pare), unde conduce autoritar într-o grupă grea, cu Lazio, Marseille și Lokomotiv Moscova. Însă mâncarea apuseană din Champions League a căzut greu la stomacul gingaș al Înălțimii Sale, PSV Eindhoven desființând pur și simplu minaretul galben-roșu cu un scor general de 7-2. Iar în campionatul Semilunii, geamia Galatei stă doar pe locul 8, în urma unor șaormerii necunoscute precum Konyaspor, Hatayspor, Alanyaspor și chiar Karagumruk, dacă n-am uitat cumva vreo literă.
Cam acesta e țărmul, Fanarul luminos spre care ni se îndreaptă nouă corăbiile. În port stă însuși împăratul și după ce descărcăm marfa ne dă țechinii, iar noi ne întoarcem acasă și petrecem. Facem bairam, zaiafet duium!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
