Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 25 noiembrie 2022 12:37 / Actualizat vineri, 25 noiembrie 2022 12:49
Într-un meci tras parcă la indigo după megasurpriza Argentina - Arabia Saudită, Germania a pierdut la fel, 1-2, disputa cu Japonia. Asta în ciuda faptului că, socotită mare favorită, Mannschaft a deschis scorul din penalty, arătând sigură pe ea și stăpână pe situație.
Golul lui Gundogan și bara aceluiași păreau să ducă Germania spre o victorie cu atât mai previzibilă cu cât Japonia nu părea capabilă de vreo replică. Presați, niponii sufereau și sperau să scape cât mai ieftin.
Au venit însă minutele 75 și 83, adică golurile marcate de Doan și Asano, care au întors partida cu 180 de grade. Deși presați, împinși în propria jumătate, asiaticii și-au păstrat mintea limpede și, apărându-se ca niște kamikaze, au obținut un succes în care n-au crezut nici cei mai optimiști fani ai lor.
Succes realizat împotriva cursului jocului, nemții cu 74% posesie și peste 500 de pase în plus!, dar apreciat ca meritat. Menit să răsplătească o dârzenie și o perseverență exemplare. Duse până la sacrificiu.
Încercând să explice un eșec aproape de neexplicat, Mourinho i-a lăudat pe japonezi pentru dăruire și i-a urecheat pe germani pentru individualism. Pentru refuzul lor, a opinat The Special One, de-a se subordona efortului colectiv. Le-a reproșat elevilor lui Hansi Flick egoismul. În ideea că aceștia au jucat mai mult pentru ei și doar printre picături, în timpul liber, pentru echipă.
De acord cu observația lui Mou că, numărând în lotul de 26 anunțat la Doha 20 de „străini”, dintre care 8 furnizați chiar de Bundesliga 1 și 2, japonezii au furat din stilul european. Adăugând iuțeala și devotamentul specifice niponilor, întregim imaginea unei echipe pe care adversarii nu trebuie să o privească niciodată de sus. Inclusiv nemții, acei tipi, vă amintiți definiția lui Gary Lineker?, pe care nu-i poți considera bătuți până nu-i vezi urcați în autocar!
Mai departe însă, nu puțini îl contrazic pe Mourinho. Majoritatea comentatorilor notează că germanii n-au fost egoiști, ci mai degrabă au exagerat cu combinațiile. Au recurs mereu, generozitate greșit înțeleasă, la încă o pasă de care nu mai era nevoie. Altfel spus, au pasat mingea, dar și responsabilitatea. Parcă s-au temut să șuteze la poartă.
Posibil ca Flick să-și fi dorit să schimbe maniera de joc practicată în mandatul de 15 ani al lui Joachim Low, fotbal în forță, preponderent atletic, de angajament, cu unul mai rafinat. Mai finuț. Mai aproape de spiritul latin decât de cel anglo-saxon ce i-a adus Mannschaftului 4 coroane mondiale între 1954 și 2014.
Dacă așa ceva și-a propus Flick, atunci la Doha nu i-a ieșit. Deoarece, după 1-2 cu Japonia, dar și după ce Spania a distrus Costa Rica umilind-o cu 7-0, meciul Germania - Spania de duminică a devenit unul de totul sau nimic. La baionetă. Întrucât dacă vor rata și acest duel, nemții se vor întoarce acasă pe scara de serviciu, pe ușa din dos. Ca și din Rusia 2018, dovadă convingătoare că istoria se mai și repetă.