)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 02 mai 2023 15:50 / Actualizat marti, 02 mai 2023 17:24
Antrenorul naționalei și al lui Dinamo îi ceartă pe cei care nu sărbătoresc recenta calificare a naționalei masculine de handbal la Campionatul European din 2024.
Ne cam ia spaniolul la rost pe toți adică, fiindcă nu am auzit pe nimeni să fi desfăcut sticle de șampanie după înfrângerea (rușinoasă) cu Ucraina, 26-31, rezultat care coroborat cu victoria Austriei în fața Insulelor Feroe ne-a dus totuși la turneul final (după 28 de ani!) care se va disputa la anul în Germania.
4 înfrângeri, 2 victorii. Calificare în genunchi
O scurtă recapitulare a rezultatelor și a istoricului calificării la o competiție cu 24 de participante. Deci una unde este mai complicat să rămâi pe dinafară decât pe dinăuntru. Dintr-o grupă preliminară extrem de accesibilă, poate cea mai ușoară dintre toate, cu Austria, Insulele Feroe și Ucraina, doar Ucraina rămâne acasă, iar asta se întâmplă doar din cauza golaverajului mai slab.
Cu două (2!) victorii din 6 meciuri (acasă cu Ucraina și tot acasă cu insularii), deci 4 puncte acumulate, la fel ca Insulele Feroe și Ucraina, România merge la Euro de pe locul 2 în grupă grație golaverajului superior și jocului rezultatelor. Nu jocului propriu-zis. Aici începe domnul Pascual să nu mai fie de acord cu noi.
Să nu uităm Kosovo!
Pentru cine nu știe, spaniolul Xavi Pasqual, un nume greu pe piața antrenorilor din Europa, pregătește în paralel Dinamo și naționala României. Cu un Dinamo impregnat de legiunea străină, a reușit performanțe remarcabile în Champions League, acolo unde echipa din Ștefan cel Mare și-a consolidat un loc în vecinătatea intangibililor – Barcelona, Kiel, PSG, Kielce.
La națională se află la al doilea mandat după cel fără rezultate dintre anii 2016-2018. Angajamentul în curs se derulează din 2021, include un final de campanie ratată în 2022, dar și această calificare la Euro 2024 în condițiile pe care tocmai le-am amintit.
Nu vrem absurdul
Lumea din fotoliu pe care o evocă ironic ibericul nu își dorește numai victorii pe linie și la 10 goluri diferență cum sugerează el. Oamenii din fotoliu, unii dintre aceștia chiar imobilizați la pat din cauza beteșugurilor vârstei, dar martori ai unor vremuri când România era cam ce este Franța acum, iar Spania cam ce este Ucraina, și-ar dori ca reprezentativa țării lor să iasă din blestemata asta de lume a 3-a spre a 4-a a handbalului masculin și, încet, încet să redevină o națiune respectată într-un sport ai cărui regi am fost odinioară. Asta implicit cu ajutorul profesional al lui Xavi Pascual. Asta și-ar dori publicul, nu handbal-șampanie. Nu deocamdată.
În primul rând am obținut obiectivul, care era calificarea pentru Campionatul European și ceea ce văd este că toată lumea este foarte supărată. Și atunci nu înțeleg ceea ce se întâmplă în această țară. Dacă nu ne calificăm este greșit, iar acum, că ne-am calificat, tot este rău.
– Xavi Pascual după meciul Ucraina-România 31-26
O temă sensibilă. Deci, tăcere
Am fi avut o discuție al naibii de interesantă dacă Pascual ar fi abordat tema sensibilă a lipsei de valoare a jucătorilor care ajung la lotul national, fenomen strâns legat de obstacolele întâmpinate de tinerii handbaliști români din cauza inflației de străini din campionat. Așa, în schimb, ai senzația că te trage de urechi Dan Petrescu.
Dar de ce să fi deschis o asemenea discuție Pascual în condițiile în care Dinamo arată ca o multinațională unde românii nu prea au loc. Nu au loc și pentru că nu au mare valoare, dar nici nu sunt promovați, rodați, încercați, testați. Credeți că e o întâmplare faptul că interul croat Ante Kuduz (de la Dinamo!!), recent naturalizat, este cel mai valoros component al naționalei noastre?
E tare rău în România
Și atunci nu e mai simplu să scoți ochii publicului care, la națională cel puțin, îți plătește salariul? Că dacă era așa rău în România și lumea atât de habarnistă, nu stătea Xavi Pascual pe aici de vreo 6-7 ani, nici nu își aducea fiul să joace la Dinamo, că, de, la Barcelona e un pic mai greu. Așa că mai ușor cu claviatura pe scări, domnu’ Xavi, că se dezacordează instrumentul și sună fals! Și începe să sune a țambal.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
