EXCLUSIV VIDEO Ianis Guda, primul antrenor din istoria Viitorului, dezvăluire tare despre Hagi: „Gică s-a schimbat la față, a aruncat cu o portocală în staff și a strigat: «Băăă, altădată să-mi spuneți adevărul!»”

Duminică seară, Farul lui Gică Hagi ar putea deveni campioană pentru prima dată în istorie,  pentru a doua dacă luăm în calcul și istoria Viitorului. Acum 14 ani, clubul lui Hagi pornea din Liga 3, câștigând seria II în care se mai afla, paradoxal, echipa secundă a Farului. În prima parte a sezonului de debut, pe banca Viitorului a stat Ianis Guda. 

Sepsi - CFR Cluj 1-2

Declarația lui Dan Petrescu poate arunca în aer lupta pentru titlu: „Nici nu știu cu cine mai jucăm, băgăm juniorii”

Fost jucător crescut de Dinamo și apoi antrenor la centrul de copii al clubului din Ștefan cel Mare, Guda a fost numit de FRF în 2005 ca șef al proiectului Luceafărul, o concentrare a talentelor similară celei în care s-a născut fotbalistul Gică Hagi, la înceoutul anilor 80. 

Ianis Guda: „În 2009, Gică mi-a zis: «În maxim 10 ani o să câștig un titlu». A făcut-o după doar 7”

Dat afară din federație după ce directorul Ionuț Lupescu l-a acuzat că e omul lui Hagi și Gică Popescu, Guda a fost adus de Hagi la Ovidiu. Verișorul soției lui Hagi și, în același timp, finul surorii patronului-antrenor de la Farul, antrenorul ajuns acum la 61 de ani a povestit cu umor, la GSP Live, mai multe episoade neștiute de la începuturile clubului lui Gheorghe Hagi. 

Știți ce mi-a zis Hagi când m-am dus la Constanța?! “Niciodată să nu te consideri în relație cu mine finul lui soră-mea! Eu te iau pentru că toată lumea spune că ești cel mai bun antrenor de copii și juniori. Dar vezi cu personalitatea, că o ai cam puternică. Mai trebuie să dialoghezi cu oamenii”
- Ianis Guda, primul antrenor din istoria Viitorului

- Cum e să vezi echipa pe care ai antrenat-o acum 14 ani bătându-se pentru a doua oară la titlu?
- În 2009, Gică mi-a zis: „În maxim 10 ani o să câștig un titlu”. A făcut-o după doar 7. Probabil îl va câștiga și pe al doilea pentru că Farul pierde greu acasă. Am muncit cu Gică și cu Zoli Iașko un an și jumătate. M-a sunat Gică într-o după-amiază, ne-am întâlnit la o nuntă. Noi n-am participat la nunta aia, am stat într-un birou vreo 7-8 ore ca să-mi explice Gică ce are în cap. Eu fusesem la loturile naționale și aveam conexiuni în țară cu copiii foarte foarte talentați care au ajutat echipa să promoveze. Am lucrat vreo 7 luni doar în amicale, am stat o lună și jumătate în cantonament în Antalya. Am învățat conceptul pe care ni-l cerea Gică. 

- Povestește-ne ceva despre perioada în care ai antrenat echipa în Liga 3. 
- În perioada aia, n-aveam timp nici să vin nici la București. N-am făcut o plajă timp de un an și jumătate, cât am stat la Hagi. O singură dată m-am dus, dar parcă m-a urmărit cineva pentru că m-a sunat Zoli: „Iani, unde ești?!”. „Aici sunt, Zoli, pe terasă!”. De dimineață până seară munceam cu copiii și antrenam echipa mare de la Liga 3.

- Am găsit în presă că ai făcut o criză de nervi la o înfrângere cu Tunari. Le-ai zis arbitrilor să se ducă undeva cu familiile lor.
- Nu mai știu dacă am zis așa, dar la meciul ăla m-am certat și cu Zoli. Eram foarte supărat pe arbitraj. Dar am altă poveste mai mișto. Eram într-o noapte și pe la 12 jumate încercam să dorm. Mă sună Pavel Peniu (n.r. - președintele Academiei Hagi). „Ce-ai, mă, nea Paule, n-ai somn?!”. El: „Zi-mi și mie echipa pe care o bagi mâine!”. Îi spun: „La ora asta? Lasă că o vezi mâine în teren”. Ce crezi că a făcut?! S-a dus la Hagi și i-a zis: „A spus Guda că o să vezi echipa pe teren”. M-a băgat în ședință.

- Îl pusese Hagi să sune?
- Noooo! Gică nu făcea din astea, mă suna direct pe mine dacă voia să afle ceva. Dar era nea Paul preocupat, avea și le griji. Ne băteam cu Slobozia, cu Călărași, cu Berceni, echipe bune.

Ianis Guda: „Gabi Iancu era ca Raul. Mi-a zis Gică: «Leagă-l!»”

- Chițu era cel mai cunoscut jucător din echipa de Liga 3.
- Pe Chițu eu l-am adus de la Slobozia. L-am văzut într-un meci, l-am sunat pe un prieten. L-am trimis să discute cu el și cu taică-su. Am făcut un meci amical, l-a văzut și Gică și l-am adus. El juca fundaș stânga, dar noi l-am pus direct atacant. Pe Gabi Iancu, la fel. Avea vreo 14. Noi eram în perioada în care colectam jucători și mi-a zis cineva de un puști talentat de la școala din Pajura. El juca la o grupă mai mare cu doi ani. Nu mi-au trebuit decât 10 minute să-l văd, parcă era Raul. L-am sunat pe Gică și i-am zis: „L-am găsit pe Raul!”. El îmi zice: „Leagă-l!”. A doua zi, l-am adus la sediul nostru și a semnat.

- E vreun jucător care v-a refuzat?
- Nu m-a refuzat niciun jucător, dar am avut una cu Cornel Penescu. Aveam un băiat, Vintilă, la echipa națională de 1990. Un jucător despre care un scouter al lui Mourinho, un tip Carlo, care l-a văzut pe băiat la un turneu internațional mi-a zis: „Băiatul ăsta e cel mai complet jucător de 16 ani din Europa la momentul ăsta”. Juca la FC Argeș, a debutat la 16-17 ani la prima echipa. Am zis să-l aduc la Gică.

- Vintilă și mai cum? Încerc să-l caut pe Google.
- Daniel Marian Vintilă. Nu s-a ales nimic de el. S-a lăsat de mult. L-am adus la pregătire la Viitorul, l-am luat în cantonamentul din Antalya și la un moment dat mă sună un număr cu 111111. Zic: „E important”. „Sunt Penescu! Bă, Iani, îmi iei prunele din curte?”. „Ce prune vă iau, domn președinte?”. Asta cu prunele mi-a mai zis-o și Gigi odată. Venea un copil de la Steaua la mine, la Dinamo, și m-a sunat Gigi: „Ce faci, mă, îmi iei prunele din curte?”. I-am zis: „Nu ți le iau, mă, vin ele singure!”.

- Și cum a rămas cu Penescu?
- I-am zis: „Domn președinte, nu vreau să-l furăm. Vrem să îl transferăm. Copilul vrea să vină, să facă performanță”. La Argeș era deja degringoladă. Penescu cerea vreo 30.000 de euro, Gică plătea vreo 20.000. Pur și simplu, Penescu n-a vrut să-i dea drumul, i-a distrus viața unuia dintre cei mai talentați tineri din Europa. Lovea mingea perfect cu ambele picioare, capacitate de efort senzațională, putea juca orice în afară de portar și fundaș central.  A jucat la FC Argeș și s-a tăiat acolo. Probabil și anturajul…

- Ce alt fotbalist talentat ai mai văzut în țară?
- Alexe, copilul meu de suflet, a avut un talent uriaș. Hagi, Mutu, Chivu, toți care l-au văzut când era copil, spuneau că el urma să vină după Mutu. Apoi Daminuță. Eram la Salonta, la un meci între selecționatele regionale de selecție pentru proiectul Luceafărul și l-am văzut pe Daminuță. La 14 ani, avea o personalitate extraordinară. Sărea la cap, venea la cornere. Am mers în Italia și am bătut-o pe AC Milan cu 3-1. A dat două goluri din lovitură liberă, dacă aveam lovitură la 16-18 metri se schimba tabela. Mă rugam să avem faulturi acolo. După meci, au venit Milan, Inter și Juve să-l transfere. A ales Inter. Avea un talent imens, dar mi-a făcut una…

Ianis Guda: „Am plecat de la Viitorul ca să nu mă cert cu Gică”

- Ce?
- Ne cheamă Mircea Sandu la Mogoșoaia cu părinții, cu tot lotul pe care-l făcusem. Adusesem un preparator fizic din Franța ca să îi testeze. Toți copiii au venit, președintele le-a explicat proiectul părinților, apoi i-a invitat la o masă, la prânz. Daminuță n-a venit. Apare a doua zi, eram în antrenament. Mergea în figuri, cu mâinile în buzunar. Îl știam, dar îi zic: „Cine ești tu?”. El: „Sunt Daminuță!”. Zic: „Daminuță trebuia să vină ieri”. El: „Păi eu n-aș prea sta pe aici!”. Cum să nu stai aici? Ne pregătim, mergem la școală. Aici e casa noastră minimum doi ani. El: „Nu stau eu, domnule, pe aici!”. I-am zis „la revedere” și îl sun pe Gică, era antrenor la Timișoara. „Gică, vezi că ți-l trimit acasă! A venit cu niște fițe…Mi-l trimiți tu înapoi mâine”. Știi cum a venit după două zile? „Bună ziua, domn profesor, știți…vreau să mă antrenez”.

I-am dus pe copiii din generația Luceafărul la un liceu unde îl cunoșteam pe director. Eu îi duceam la școală, cu autobuzul. Nu știu cum făceau, dar chiuleau. M-am întâlnit odată cu ei prin oraș. „Ce faceți, mă, aici?”. Ei: „Păi, știți, n-a venit profesoara și n-aveam ce să facem, am plecat”. Ei erau la autocar, la ora 6. În rest, munceam, aveam antrenament dimineața și seara. Făceam programe de individualizare, meciuri multe
- Ianis Guda, primul antrenor din istoria Viitorului

- De ce te-ai despărțit de Viitorul în decembrie 2009? Erai pe locul doi în serie. Te-ai certat cu Gică?
- Niciodată! Nu am cum să mă cert, ne leagă niște lucruri. Pe Gică eu l-am însurat cu Marilena, e verișoara mea primară. Eu i-am zis de ea. „Am o verișoară născută pentru tine”.

- De ce ai plecat atunci?
- Vrei să-ți spun cinstit?! Am plecat ca să nu mă cert cu el. La un moment dat ajungi să te contrezi cu el… Odată, mi-a zis să-l bag pe unu’ și nu l-am băgat. Mamă, ce mi-a făcut!!! Eram în pregătire, jucam amical  la Brăila și a vrut să vadă un jucător. Nu-i dau numele acum. Gică voia să câștigăm și amicalele, voia mentalitate de învingător, dar ăla a venit dimineață. Nu l-am băgat nici un minut. A plecat înainte de final și mi-a transmis: „Îl aștept pe Iani la Iaki!”. Am avut o discuție mai aprinsă cu el. Am greșit că nu l-am băgat pe băiat. Dar hai să-ți mai spun una…

Simularea lui Chițu și nervii lui Hagi

- Așa…
- Jucam cu Călărași sau Slobozia, n-au trecut de centru. I-am bătut cu 5-0, a dat Chițu vreo două goluri. Prin minutul 90, jucătorii îi ziceau arbitrului: „Hai, bă, fluieră, ce o tot mai ții?!”. Ăla nu fluiera. Chițu s-a întins pe jos, se ținea de spate. A luat Gică foc. Eu am rămas la conferință, am ajuns la masa obișnuită de la Iaki pe final…A ieșit un ospătar și zice: „Mânca-ți-aș, abia te așteaptă al nostru! E foc pe tine”. Deschid ușa și zic: „Ce e, mă, aici? Înmormântare? Ce sunteți așa supărați? N-am bătut cu 5-0?! Au schimbat rezultatul?!”. Iese Gică: „Domnul Guda, veniți încoace să vă explic eu de ce”.

- Care era problema?
- Gică spunea cum e posibil ca un jucător de 18 ani să aibă cârcei. Scaunul de principal de la Viitorul era foarte important încă din perioada aia, înțelegi ce vreau să spun. Alții se vedeau pe scaunul meu…Alții spuneau: „Îți încălzește Guda scaunul” (n.r. - Guda sugerează că oamenii din staff îl lucrau la Hagi. După plecarea lui, principal a trecut Cătălin Anghel, care e acum secundul lui Hagi la Farul). I-am zis: „Bă, Gică, eu nu știu să aibă cârcei!”. Îl sun pe Paul Ciocănescu, masorul. „Profesore, n-are nici pe dracu’, se prefăcea!”. Îl sun pe doctor. „Nu are nimic, făcea la mișto”. Îl văd pe Hagi că se schimbă la față și se uită spre ceilalți. Când a luat o portocală și a aruncat în ăia. „Băăăăi, să-mi spuneți, bă, adevărul altădată”. Am băut apoi un pahar de vin roșu, ne-am pupat. Era fericit de joc. Atâta pasiune cât pune omul ăsta de 15 ani nu-mi vine să cred. Nu vreau să vă spun ce înseamnă pentru el ziua meciului cu FCSB. Nimeni nu are voie să se apropie de el.

Generația de Aur a crescut în comunism, s-a antrenat în comunism. Cornel Dinu mi-a zis odată, eram la Dinamo la juniori: „Fotbalistul român are nevoie de presiune”. Gică pune presiune pozitivă la Farul. Trebuie. Altfel?! După meciuri, îi lua în brațe, îi pupa, dansa cu ei în vestiar. El trebuie să fie și tată și mamă, asta ne e nația. Așa suntem crescuți
-  Ianis Guda, primul antrenor din istoria Viitorului

VEZI AICI EMISIUNEA GSP LIVE INTEGRALĂ CU IANIS GUDA

CITEȘTE ȘI ALTE ȘTIRIN DESPRE „FINALA” CAMPIONATULUI, FARUL - FCSB: 

Haos lângă hotelul celor de la FCSB » La ce gest au recurs ultrașii Farului, cu mai puțin de 24 de ore până la derby

Confuzie înainte de Farul - FCSB » Nici dobrogenii nu știu ce palmares au