Lecția de presă a lui Cristiano Bergodi

Ofițerul de presă este un om care s-a lăsat de presă din diferite motive. Printre altele, că e mai greu să fii liber decât să primești ordine, că e mai simplu să fii voce decât portavoce, că e, în general, o meserie mai grea decât pare la prima vedere și pentru că atunci când ești ziarist trebuie să lași naibi la o parte simpatiile pentru nu știu ce echipă cu care ții tu de când te duceau tata-bunicul-unchiul la meci, de ai rămas tu cu corazonul pe vișiniu, roșu și albastru sau alb-roșu. Ori alte combinații de culori.

Cancanuri și așa mai departe

Faptele sunt cât se poate de simple, în ciuda introducerii cam sofisticate. Ofițerul de presă al Rapidului le interzisese ziariștilor prezenți la conferința de presă de dinainte de partida giuleștenilor cu UTA să pună întrebări despre situația celor doi clubberi, Alexandru Albu și Andrei Borza.

Personajul descins parcă dintr-o ședință cominternistă de reeducare a membrilor de partid din anii ‘50 se numește Lucian Ionescu și a comunicat senin celor prezenți că nu pot aborda subiectul la zi "pentru că nu vrem să ne băgăm în cancanuri și așa mai departe".

Totuși, cancanul, gen dansant hulit astăzi de domnul Ionescu, dar la mare căutare în Moulin Rouge-ul parizian acum un secol, nu fusese generat de presă, ci de doi fotbaliști rapidiști care au petrecut într-un club din Iași.

Înainte de a da cuvântul jucătorului nostru, Marian Aioanei, aș vrea să vă specific faptul că această conferință este dedicată strict meciului cu UTA. Nu se va discuta despre ceea ce probabil așteptați cu toți, despre cazul Albu-Borza" (...) Rugămintea mea este să nu puneți întrebări pe această temă nici lui Marian și nici antrenorului. În momentul în care clubul va lua o decizie, dacă va lua, oricare va fi ea, o vom comunica oficial. Nu vrem să ne băgăm în cancanuri și așa mai departe.
Lucian Ionescu, ofițer de presă Rapid

Încă punem întrebări

Păi, și ce mai vrei, dom’le, a vorbit băiatu’ cât se poate de civilizat! Așa este, dar nu stabilește ofițerul de presă, indiferent pe cine reprezintă, ce întrebări pun ziariștii. Ziariștii, buni, răi, au dreptul să pună întrebările care li se par relevante și care au legătură mai ales cu evenimentele principale.

Când se va desființa meseria asta urâtă de atâta lume, și nu-i departe clipa, atunci da, gata cu întrebările și sus cu certitudinile. Până una-alta, la Rapid evenimentul dominant este escapada celor doi și măsurile pe care clubul le ia împotriva lor. Asta în condițiile în care Dan Șucu, acționarul principal, și Daniel Niculae, președinte, s-au exprimat neechivoc imediat după ce mica aventură a lui Albu și Borza a devenit publică.

Pariul

Nu a fost nevoie ca vreunul dintre jurnaliștii prezenți să intervină (chiar, de ce nu a protestat nimeni?), a făcut-o antrenorul Cristiano Bergodi. Care în viziunea lui L. Ionescu a încălcat protocolul. Sau a vorbit neîntrebat, ar zice unii.

Faptul este că Bergodi vine din altă lume. Una în care respectul pentru comunicare este obligatoriu. Și nu face obiectul bunului plac sau al unei inițiative personale a nu știu cărui ofițer de presă. Aș paria, că tot e la modă, o sumă simbolică pe faptul că Ionescu a luat pe persoană fizică inițiativa de a interzice întrebări legate de cazul Albu-Borza. Cum ar putea fi altfel, din moment ce, așa cum aminteam, oamenii cei mai importanți ai Rapidului s-au exprimat?

Iată însă ce a spus Cristiano Bergodi. Merită să citim, pentru că sunt niște gânduri exprimate liber, nu o înșiruire de clișee:

Au primit pedeapsa (n.r. Albu și Borza). Au fost amendați. Am avut o discuție cu ei. Unul mi-a scris. Cu altul am vorbit, cu copilul. Au înțeles că au greșit, dar nu îi tratăm ca pe niște interlopi! Vom vedea zilele viitoare ce se va întâmpla cu ei. Iertarea e în creștinism, am făcut și eu greșeli...

Erau foarte dezamăgiți, mi-au cerut iertare și vom vedea după meciul acesta ce se va întâmpla. Astăzi și mâine se antrenează doar cu echipa a doua. Nu putem să le dăm în cap! Le e rușine, săracilor, de mine și de ce-au făcut. N-aveau voie să facă asta. Dar nu suntem roboți.

O perspectivă calmă

Aplauze pentru Bergodi! L-aș aplauda și dacă nu aș fi de acord cu felul în care vede lucrurile. Dar sunt, pentru că oferă o perspectivă calmă asupra întâmplării, ceea ce nu e totuna cu celebra noastră batistă românească pe țambal.

Bravo lui Cristiano Bergodi pentru că a trecut peste embargoul instituit de vătaful de presă al Rapidului! Este un gest de normalitate, iar normalitatea la noi este excepția. Până când ne-om face bine, dacă ne-om face, lăudăm gesturile firești.

Adevărul? Cine are nevoie de așa ceva?

Știu că nu sunt în siajul opiniei multora dintre cei care citesc rândurile de față. Dacă voiam asta, mă făceam ofițer de presă. Executam, nu gândeam, stăteam cuminte în băncuța mea, nu deranjam, aveam liniște, nu mă încărcam cu energii negative, eram zen.

Cunosc în detaliu antipatia unora față de presă, ca să nu zic aversiunea cu iz de dușmănie. Așa că nu o să încerc să reiau subiecte bătătorite cum ar fi dreptul la informare al publicului și datoria ziaristului de a lupta pentru a afla adevărul. Și a-l spune. Destui nu își doresc așa ceva. Ce mai e și prostia asta cu dreptul la informare? Adevărul? Cine are nevoie de așa ceva când lumea e convinsă că le știe pe toate, în toate domeniile?