)
Articol de Dragoș Suciu - Publicat vineri, 05 iulie 2024 00:16 / Actualizat vineri, 05 iulie 2024 09:15
Fotbalul nostru respiră încă prin euforia parcursului peste așteptări de la Campionatul European. Lucrurile se vor schimba însă rapid pentru că actualitatea fotbalistică ne va scoate în cale primele obstacole europene cu câteva zile înainte de încheierea EURO 2024.
Despre prestațiile României la turneul final s-a scris și se va mai scrie mult de aici înainte. După 0-0 cu Bulgaria și Liechtenstein s-a uitat foarte repede si poate nedrept drumul excelent din preliminarii. Emoția ultimei impresii rămâne pregnantă în sportul nostru iar acest blazon are mereu două fețe.
Experiențele recente ne-au făcut să vedem mai des neajunsurile decât realizările și să ne raportăm la trecut ca și când nimic n-ar mai fi la fel de bun în prezent. Această formă de nostalgie fotbalistică a împărțit generațiile în triumf și dezamăgire, în aproape totul și mai degrabă nimic, în „ar fi fost prea frumos” și „mai bine că nu ne-am calificat”.
Drumul a fost lung de la trimiterea Angliei acasă până la coșmarul albanez tocmai pentru că eternitatea fotbalistică dintre Londra și Tirana a fost în același timp oglinda măririi și decăderii noastre. Doar că atunci când ajungi undeva unde nici măcar speranța nu se mai învârte în jurul axei sale înțelegi că nici măcar nu trebuie să mai încerci să devii ceea ce erai cândva.
E esențial totuși să reușești să devii ceva și mai apoi să încerci să însemni ceva. Cu asta rămân eu, ca microbist, de la această Națională. M-a făcut să mă bucur, să cred, să sper și să simt. Să simt că înseamnă din nou ceva și că trezește vibrație în spiritul național. Să simt că ne putem iubi din nou Naționala și că ceea ce am trăit în Germania e un privilegiu al nostru, ca public, obținut prin intermediul lor. Și asta nu ne-o poate lua nimeni, niciodată. Bravo, România!
Doar că timpul și fotbalul nu stau pe loc iar singurul orizont palpabil e cel al viitorului, nu al prezentului. Un viitor care ne scoate în față o reluare a duelurilor europene, în altă clasă, cea a echipelor de club, și la altă scară, cea a primului tur preliminar de UEFA Champions League. Cam scurt drumul de la Amsterdam la Seravalle de data asta, nu? Destul de anevoioasă trecerea de la Van Dijk, De Bruyne, Depay și Lukaku la Battistini, Golinucci sau Sopranzi. Sau poate că este doar un exercițiu de perspectivă, un exercițiu care începe din minutul 1 al sezonului european.
Din cele 28 de țări cu echipe trimise în turul 1 preliminar al UEFA Champions League doar 5 au avut naționala prezentă la Campionatul European. România, Slovacia, Slovenia, Albania și Georgia. Toate (cu ceva dubii la Slovacia, poate) au competiții interne mai slabe decât a noastră și niciuna dintre ele nu s-a apropiat vreodată, cel puțin nu în actuala formă de organizare statală, de performanțele României din trecut.
Noul nostru sezon european începe săptămâna viitoare, înainte ca cea mai importantă competiție a verii să se încheie. Problema fotbalului românesc în ultimii 45 de ani a fost aceea că mult prea rar și-a sincronizat rezultatele bune de la nivel de club cu cele ale Naționalei și invers. Dacă în anii 80 Craiova, Steaua și Dinamo aveau parcursuri excelente în Europa, selecționata nu reușea decât o calificare la un turneu final.
În anii 90, sub principii capitaliste și democratice și cu divizia internă slăbită masiv, România reușea să existe fotbalistic doar prin Națională. Să existe, să se afirme și să ne facă mari. Decăderea tricolorilor din deceniul următor a fost compensată de performanțele bune, pe cât mai era posibil, ale echipelor de club.
Și a urmat abisul, perioada când decalajul dintre ceea ce eram și ceea ce ar fi trebuit să fim la nivel sportiv părea de nesurmontat și de nesuportat. EURO 2024 ne-a urcat speranțele pe un piedestal, unul cu o bază șubredă deocamdată, o bază ce trebuie cimentată pas cu pas și eșalon cu eșalon. Pentru că acum vor fi Virtus și Neman Grodno, iar mai târziu, în toamnă, Cipru, Kosovo și Lituania.
Conștiința valorii e ceva ce pare că ne-am redobândit, e principalul atribut care rămâne cu noi după Campionatul European. Prezentul nu poate fi schimbat, e o oglindă a trecutului în sport și în viață. Dar tot așa, și viitorul este o oglindă a prezentului, iar pentru a crește sănătos este important să o facem sub toate aspectele. Să înțelegem cine suntem acum și prin ce trebuie să trecem pentru a fi din nou fericiți prin fotbal și mândri de noi. Povestea continuă!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
