Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 16 septembrie 2024 14:42 / Actualizat luni, 16 septembrie 2024 17:54
Maxim Iacob este deja una dintre marile speranțe ale badmintonului românesc, chiar dacă nu are decât 14 ani. Campion balcanic la dublu mixt în 2023, în echipă cu Andreea Costache, a cărei poveste a fost deja redată de GSP.ro, puștiul a câștigat recent, fără mari probleme, și Campionatul Național U15 de la Galați, la toate cele trei probe: simplu, dublu și dublu mixt. Deși abia pe 7 iunie 2025 va împlini 15 ani.
- „Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.
Iar în perioada 11-14 septembrie a participat, pentru prima dată în carieră, la un Campionat European, tot la U15, competiție desfășurată în Polonia, la Suwalki. Unde a ajuns până în "sferturi" și la individual, și la dublu mixt.
A fost la un pas de semifinale și de podium la ambele categorii, fiindcă în badminton locurile 3 și 4 au același statut. A fost însă învins la mustață de "englezul" Yixiang Hou, cap de serie numărul 5, cu 21-18 și 23-21. A avut chiar și minge de set în manșa secundă.
Dar România, unde badmintonul este încă un sport de nișă, măcinat însă și el de conflicte interne prin federație, și cu doar vreo 250 de sportivi legitimați, dintre care peste trei sferturi juniori, are încă o generație de excepție.
A început badmintonul dintr-o întâmplare
Echipa GSP.ro l-a vizitat pe Max cu puțin înainte de Europene, la sala "We play" din Brașov, unde se antrena intens pentru primul său turnir continental. Un puști longilin, cu o privire jucăușă, pus pe șotii, exact cum e și jocul său.
O combinație de viteză, forță, dar mai ales de îndemânare la fileu. Era în plin antrenament alături de Andreea. Ea îmbrăcată în alb, cu părul strâns în coc, mai fină, delicată, părea o lebădă. El, într-un tricou roșu aprins, cu părul zbârlit, era parcă un dragon care scuipă foc din smashuri de peste 200 km/h.
Două contraste, o echipă greu de învins
De pe margine, antrenorul Dan Stegaru, cel care l-a descoperit în urmă cu 9 ani, dintr- o întâmplare, rememorează: „Cred că era «Săptămâna Altfel» la școală și fratele lui, Ioan, care era mai mare, a venit aici, la sala de badminton. A venit și cu Max, care avea doar 5 ani. Era prea mic să joace, așa că l-am dus să dea cu racheta într-un fluture suspendat. M-am luat cu treabă cu copii mai mari, am uitat de el și mi-am amintit abia după mai mult de o oră și jumătate. Iar Max era tot acolo, nu se oprise din lovit fluturele cu racheta. Nu-mi venea să cred".
Max n-a uitat acel loc din sală și își amintește că „parcă îmi era frică să mă opresc atunci. Nu știam de badminton, mai jucam așa, pe stradă, cu tata, în Săcele, unde locuim și acum. Tata mi-a zis la un moment dat, după acel episod, să merg să fac badminton, dar am făcut scandal, că nu vreau, că nu-mi place ce e acolo. Dar după vreo doi ani de la acel episod cu fratele meu, m-a convins. A vorbit și cu domnul profesor Stegaru, care a venit la Săcele să ne dea lecții și mi-a plăcut de la început. Ne-am antrenat acolo vreo doi ani, după care am început să vin aici, la Brașov”.
„Acum, n-aș mai putea fără badminton".
Profesor de sport, Mădălin Iacob, tatăl lui Max, a făcut handbal de performanță, iar acum practică orientarea în alergare, ca și Ioan, fiul său mai mare. El le-a transmis fiilor săi pasiunea pentru mișcare. Spune că "am ținut doar ca amândoi să facă schi și înot. În rest nu conta, mi-am dorit să facă orice sport le place. Despre badminton nici nu știam prea multe, deși jucasem puțin în facultate. Dar nu știam că se practică la Brașov, până la acel moment, când a mers Ioan cu școala.
A fost așa, din nimereală, primul contact al lui Max cu badmintonul. Nu am pus presiune niciodată pe ei, să câștige. Dar le-am spus să nu mintă, să nu se mintă. Cât timp le place un sport, să-l facă, să dea totul".
Un puști cu ambiții mari
Max este elev în clasa a 8-a la Liceul "George Motroianu" din Săcele. Iar pentru el urmează un an dificil, cu examenul de capacitate la final. Materia preferată e matematica. Îi place să citească, iar cărțile sale favorite sunt cele din seria cu Sherlock Holmes.
Max are mari perspective. La competițiile europene din zona noastră, precum cel de la Novi Sad, cu 800-1.000 de participanți, a ieșit cel mai bun jucător al turneului. Nu am ajuns încă în zona să ne batem cu francezii, cu danezii, care sunt cei mai buni din Europa. Fiind un sport de sală, la noi e greu să ajungi să te pregătești la un nivel profesionist. Nu sunt condiții, nu sunt prea mulți jucători. Și dacă nu sunt jucători, nu prea rentează să deschizi o sală specială de badminton, care trebuie să aibă minimum 9 metri înălțime. E un cerc vicios, din care trebuie să ieșim. Aici, la «We play» din Brașov e prima sală pentru dedicată acestui sport
- Dan Stegaru, antrenor badminton
E unul dintre cei mai buni din clasă, chiar dacă face aprooape zilnic naveta la Brașov, pentru marea sa pasiune, badmintonul. Din generația care a început acest sport la Săcele, în urmă cu 7 ani, și acum sunt trei sportivi de perspectivă care se pregătesc la Brașov: „Ne mai împărțim cele trei familii, cum să-i ducem la Brașov și cum să-i aducem pe copii acasă. Ne mai rotim, ne descurcăm cum putem", explică Mădălin, tatăl lui Max.
Max simte că legat iremediabil de badminton pentru că „totul e foarte rapid, se joacă repede, trebuie să gândești repede, să reacționezi repede. Si mie îmi place chestia asta, fiindcă dintotdeauna mi-a plăcut să mă mișc foarte mult. Iar aici pot să fac asta, badmintonul e cel mai bun pentru mine".
Ca în orioce sport, părinții susțin financiar activitatea copiilor, aproape 100%. Sunt taxele pentru antrenor, pentru sală, costurile pentru competiții, mai ales cele din străinătate. O rachetă bună este între 700 și 1.200 de lei, un set de 12 fluturași e în jur de 100 de lei. Dar în epoca asta postmodernă sau cum i-o spune, sportul e printre puținele activități fizice. Te modelează, te învață disciplina muncii, disciplina minții, determinarea, să fii ordonat. Fiindcă altfel nu ai cum să reușești
Mădălin Iacob, tatăl lui Max
Și are ambiții mari, spune că "vreau să ajung să joc la Olimpiada din 2028 și să intru în Top 10 mondial". Două obiective imense. Fiindcă în 2028 va avea doar 18 ani, iar pentru a se lupta cu cei mai buni de lume trebuie să treacă întâi peste danezi sau francezi, cei mai buni din Europa. Iar apoi de asiatici, care domină lumea badmintonului. Dar Max nu pare deloc intimidat. Dimpotrivă, el vrea să-i intimideze pe ceilalți.
Modelul lui e malaiezianul Lee Chong Wei
De când s-a apucat de badminton, Max a început să-i studieze pe internet pe marii campioni asiatici. Iar idolul său este Lee Chong Wei, fost lider mondial timp de 349 de săptămâni, dintre care 199 consecutive, în perioada 2018-2022. Max știe că modelul său "a jucat trei finale consecutive la Olimpiadă, dar le-a pierdut pe toate. Două cu chinezul Lin Dan, probabil cel mai bun jucător din toate timpurile. Îmi place cum juca Lee Chong Wei, la fileu mai ales, și încerc să-l copiez".
Mă înțeleg foarte bine cu Andreea la dublu mixt. Eu sunt șeful pe teren, că sunt băiat. Când eram mai mic, mai dădeam cu racheta de parchet, până mi-a atras atenția tata să nu mai fac asta. Acum știu că în badminton trebuie să îți accepți greșelile. Iar la dublu, la fel, tu trebuie să treci peste greșelile colegului, iar el peste ale tale
- Max Iacob - campion la badminton
Și Max chiar are un joc special la fileu, plus stopurile din smashurile adversarului, un procedeu cu care surprinde de multe ori.
Ioan, fratele lui Max, e campion sud-est european la orientare în alergare
Sportul chiar este o tradiție în familia Iacob. Tatăl, Mădălin, e profesor de sport și mai practică încă orientarea în alergare. Același sport care l-a cucerit și pe Ioan Iacob (19 ani), fratele lui Max. Ioan n-a fost atras de badminton, dar e printre cei mai buni români la orientarea în alergare.
S-a stabilit de curând în Finlanda, unde este student și se antrenează, nordicii fiind un fel de Premier League în acest sport. Iar recent a și câștigat, în Turcia, Campionatul sud-est european la orientare în alergare, un sport care te solicită la maximum, cursele, în teren variat, pe munte și în păduri, ajungând și la 12 kilometri.
La Campionatul European a fost o organizare cum n-am mai văzut pe nicăieri. A fost super, au venit cei mai buni jucători de pe continent, iar nivelul a fost foarte ridicat. O competiție dură, dar am făcut față. În sferturi am jucat cu un englez, de fapt un chinez. Am avut și punct de set, dar am greșit prea mult. Dar simt că puteam să-l bat. Și la dublu mixt am fost atât de aproape de podium! Sunt supărat pe mine, voiam să merg mai sus, dar asta mă ambiționează și mai mult pentru viitoarele competiții
- Max Iacob, campion badminton
)
)
)
)
)
)
)
