)
Articol de Narcis Drejan - Publicat luni, 11 noiembrie 2024 14:39 / Actualizat luni, 11 noiembrie 2024 14:54
Pudibonzii care analizează când n-au ce analiza merg repede la meciuri ale echipelor mici, din provincie, și distrug cu mânie proletară gesturi pe care le vedem de când a apărut fotbalul la noi.
Un copil de 9 ani intră pe teren și-i arată degetul mijlociu lui Sebastian Colțescu, iar internetul nostru se isterizează, mânat de turma de analiști care ne învață că așa ceva nu se face. Normal, când Budescu, pe vremea stadioanelor goale, înjura atât de tare că acoperea și microfoanele comentatorilor, nu mai spunea nimeni nimic.
Când Dan Șucu se sărută pasional cu soția sa, pe arena din Giulești, iar stadionul cântă: “Cine ține cu Steaua să-i f... familia!”. Dar e normal, că e pe stadion, iar dacă toți cei implicați țin cu Rapidul și nu se simt cu musca pe căciulă, de ce naiba să nu-i lăsăm pe oameni să înjure.
Pe stadioanele de la noi se spurcă de pe vremea comuniștilor, de fapt, acolo învățai să înjuri, eu până să merg pe stadion nu știam, nu auzisem pe nicăieri. În 1986, la un meci Craiova – Steaua, un spectator de lângă mine l-a înjurat pe Marius Lăcătuș 90 de minute, de la mentosane până la carnea pe care n-o găseai în alimentară.
Înjurăturile și semnele obscene pe stadioane sunt de când lumea și terminați cu educația, că stadionul nu e bibliotecă. Pe unii dintre analiști îi vedeam la meciuri de juniori, cum le luau familiile arbitrilor și urlau de parcă depindea viața lor de asta. Educațional, nu?
Copilul lăudat de englezi în social media
Există posibilitatea ca puștiul de 9 ani de la Clinceni să se fi inspirat din Cupa Ligii engleze, de săptămâna trecută. Nu știu dacă ați văzut, un fotbalist al Sloboziei îi spune lui Colțescu: “E un copil, ce să-i faci?”. Copilul are acces la internet, părinții îl văd că e liniștit, că nu urlă, că ecranul îl calmează. Oare?
În Cupa Ligii Angliei, Daniel Munoz, de la Crystal Palace, în timpul partidei cu Aston Villa, scor 2-1, vine să bată palma cu un copil aflat după panourile publicitare. Copilul se uită la el și-i arată degetul mijlociu, cu ambele mâini. Reacțiile?
“Da, da, e fiul meu!”, “Prea pasional, superb, chiar dacă are 7 ani”, “Superb gest”. Și noi dăm exemple din Anglia, din Premier League. Copilul învață din ceea ce vede peste tot, degeaba venim noi astăzi și le spunem că nu e frumos ce se întâmplă. De cenzurat e aproape imposibil, problema este alta: că la unele meciuri se doarme!
Stewarzi plătiți degeaba
Și ajungem și la marea problemă, paza, stewarzii, jandarmii, despre care vă tot spunem că la multe meciuri dorm. Sunt câteva firme care iau bani, dar nu le pasă. Se merge pe ideea meciului fără risc, că, oricum, e un copil, că nu avea ce să caute acolo, dar atenție, dragi analiști, voi nu vorbiți despre nemernicii ăștia care dorm pe ei la meciuri, vă legați de educația copilului.
Dacă oamenii ăia își făceau treaba, nu mai stătea copilul de 9 ani cu degetele mijlocii pe la nasul lui Colțescu. În loc să căutăm adevărata problemă, a meciurilor prost organizate, a stewarzilor care stau plictisiți în frig, noi tăbărâm pe copilul de 9 ani. Și, totuși, pe stadioane, tot copiii învață: Libertate pentru suporteri!
Acum, cine să-i mai înțeleagă? E posibil ca la Clinceni să se fi arătat prima dată degetul mijlociu de aproape, iar istoriografia fotbalului va ține cont...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
