Primul trofeu de „Fotbalistul Anului” e la loc de cinste! » Soția lui Nicolae Dobrin, interviu în ziua Superlativelor: „Vă dați seama, la 19 ani cât avea?! Prețuia mult trofeele Gazetei!”

EXCLUSIV Primul trofeu de „Fotbalistul Anului” din istoria Gazetei e la loc de cinste! » Soția lui Nicolae Dobrin, interviu în ziua Superlativelor: „Vă dați seama, la 19 ani cât avea?! Prețuia mult trofeele Gazetei!”

Gicu Dobrin, primul câștigător al trofeului de Fotbalistul Anului

+5 FOTO

Articol de Marius Mărgărit - Publicat miercuri, 18 decembrie 2024, 10:23 / Actualizat miercuri, 18 decembrie 2024 10:46

Cea mai veche Anchetă pentru desemnarea celui mai bun fotbalist român al anului este cea demarată în 1966 de Gazeta Sporturilor, primul laureat fiind Nicolae Dobrin, care avea pe atunci numai 19 ani.

Cea mai prestigioasă anchetă din sportul românesc, Gala Superlativele GSP, are loc astăzi, de la ora 18:00, într-un format dinamic, din studioul Gazetei Sporturilor!
Fotbalistul Anului, Antrenorul Anului, Sportivul Anului și Cel mai bun jucător străin din Superliga vor fi cunoscuți după cel mai elaborat proces de vot și de selecție din presa sportivă, unul care implică jurnaliști, cluburi și fani pentru a distila adevărate valori ale sportului românesc.

Atunci au votat 44 de jurnaliști și comentatori sportivi, iar cel care avea să devină marele Dobrin câștiga la 10 puncte distanță de doi dinamoviști, Vasile Gergely și Ion Pîrcălab. De atunci, lucrurile s-au schimbat, se votează altfel, se dau mai multe premii, dar primul trofeu, aflat la Pitești, în casa lui Nicolae Dobrin, rămâne unul special.

Gica Dobrin: „S-a bucurat, dar nu lăsa emoția să se vadă”

Soția lui Nicolae Dobrin, decedat în 2007, după o luptă cu un cancer pulmonar, își amintește că „la vremea aia eu nici nu știam ce valoare avea soțul meu. S-a făcut o anchetă printre jurnaliști, a ieșit primul și l-au sunat să-l anunțe.

Am participat la o festivitate care a avut loc la București. Normal că ne-am bucurat, eu pentru el, el pentru ce realizase. Vă dați seama, la 19 ani câți avea Gicu atunci, să câștigi un asemenea trofeu, era ceva special. El nu se exterioriza prea mult, dar era foarte fericit.

Și a primit această vază de cristal. Sincer, nu-mi mai amintesc cine i-a înmânat-o. Eu eram doar un copil de 16 ani, el era personajul principal. Era și el emoționat, dar nu lăsa să se vadă. Era mereu natural, ca pe gazon, fiindcă nu avea nimic de ascuns".

Primul trofeu de „Fotbalistul Anului” din istoria Gazetei e la loc de cinste! » Soția lui Nicolae Dobrin, interviu în ziua Superlativelor: „Vă dați seama, la 19 ani cât avea?! Prețuia mult trofeele Gazetei!”

Trofeul de Fotbalistul Anului primit de Nicolae Dobrin din partea Gazetei Sporturilor

„Prețuia trofeele de la Gazeta Sporturilor, iar eu le păstrez tot acolo, la loc de cinste”

Doamna Dobrin spune că „pentru Gicu, aceste trei trofee din Ancheta Gazetei Sporturilor, fiindcă l-a mai câștigat apoi în 1967 și în 1971, aveau o mare valoare. Sunt și acum expuse la noi acasă, la loc de cinste, împreună cu alte distincții pe care le-a mai primit de-a lungul timpului.

Pentru că reflectă viața și performanțele lui. Dacă nu le-ar fi prețuit, nu le mai aveam în casă, că Gicu nu era genul care să țină la lucruri. Iar eu, deși au trecut 17 ani de la moartea lui, le prețuiesc la fel de mult. Le mai șterg de praf, le mai ating, fiindcă aceste trofee sunt o parte din Gicu.

Și le vom lăsa mai departe în familie, copilului nostru, nepoatei, să le păstreze așa cum am făcut-o noi. Trofeele aveau și plachete, dar le-am dat jos fiindcă tot cădeau când le mai ștergeam de praf. Sunt prin casă, dar printre atâtea amintiri, trebuie să le caut".

Chiar a luat trofeul în brațe, îl ținea cu drag, l-a mângâiat ușor. O parte din Dobrin, cel căruia i-a fost aproape 41 de ani.

Nicolae Dobrin

„Lumea nu l-a uitat pe Gicu”

Deși au trecut 17 ani de la dispariția marelui fotbalist, șoția sa spune că „oamenii din Pitești nu l-au uitat. Să mergeți cu mine o zi prin oraș, să vedeți cum e, cum mă oprește lumea să mă întrebe ce fac, cum sunt, să vorbim despre el.

Câteodată mă face să și plâng această atenție. Încă se mai vorbește despre el pe la emisiuni, unii se mai duc la mormântul lui lui, mai pun o floare, o lumânare, mai lasă un mesaj. Nu m-am gândit că va rămâne așa de iubit și acum. Și sunt atât de mândră de asta, de el".