EXLCUSIV VIDEO Interviu cu Attila Hadnagy: „Într-un meci schimb 50 de locuri, de asta nu m-am făcut antrenor!” + Marele său regret: „Aș fi putut juca pentru Ungaria”

Mai mult, chiar se gândește să intre să joace pentru Sepsi II, la posibilul baraj de promovare în Liga 3.

- Attila, s-a împlinit un an de la retragerea ta, nu?
- Așa e, deja un an... Mi-e foarte greu, încă nu m-am obișnuit cu noua meserie. Să stau în birou, să nu fac antrenament. Mă mai duc la băieți să-i văd. Le-am și zis să joace cât mai mult, cât pot. Parcă aș mai fi rămas pe teren...

- Cum au fost zilele dinaintea ultimului meci?
- Fierbeam cu o săptămână înainte. Nu puteam sta într-un loc. A fost frumoasă retragerea mea, stadionul a fost plin. Măcar din punctul ăsta de vedere m-am bucurat. Însă pentru mine rămâne o zi tristă. Și acum când calc gazonul mă gândesc cum a fost în cariera mea.

- Au fost discuții cu Eugen Neagoe, s-a zis că ți-ar fi forțat retragerea...
- Și eu am fost genul de jucător cu personalitate, n-am lăsat niciodată de la mine. Au fost niște discuții, n-am negat niciodată. Dar acum a trecut, echipa a mers bine, nu mai contează altceva.

- Cum e noua meserie?
- Sunt la început de drum. Învăț în fiecare zi câte puțin în noua meserie. A fost tare greu la început. Îmi vine să plâng când mă gândesc. Și nevastă-mea mă vedea foarte abătut, cred că nici ei nu i-a fost prea bine. Mă vedea îngândurat.

Hadnagy: „Îmi pare rău că n-am jucat niciodată în străinătate”

- Nu te-a tentat un post de antrenor?
- Niciodată nu m-am gândit la asta. Sunt genul de tip ambițios, mai nebun pot zice. Mai bine stau în tribună și strig. Nu pot sta într-un singur loc. Într-un meci cred că stau în 50 de locuri diferite. Mă mut mereu, plec, vin. Trăiesc meciul la maximum. Așa am fost și ca fotbalist. Nu mi-a plăcut meseria de antrenor.

- Ai fost un tip statornic, n-ai schimbat multe cluburi.
- Nu mi-a plăcut să plec de la un club la altul. Am fost foarte stabil. Am avut oferte și din străinătate, dar niciodată n-am fost lăsat să plec, în Ungaria, în Azerbaidjan, în Polonia. Mereu patronii mi-au mărit salariul ca să nu plec. Îmi pare puțin rău că n-am încercat străinătatea.

- Care-i clubul care ți-a rămas în suflet?
- Cred că Botoșaniul, apoi Sepsi. Pentru că aici sunt acasă. Omul se simte cel mai bine acasă.

- Ți s-a schimbat mult viața de când te-ai lăsat?
- 4-5 kilograme în plus (râde). Uite, eu mereu după antrenament dormeam. Acum nu mai am timp. Am alte lucruri de făcut. Alte lucruri nu s-au schimbat. Dar îmi lipsește mult ziua de antrenament.

- Ai fost tentat să te întorci?
- La cum arată acum Liga 1 parcă aș mai intra puțin. Glumesc. Gata! Am terminat. Poate dacă echipa a doua merge la baraj de promovare în Liga 3, atunci o să intru și eu să ajut. Mă mai gândesc, patronul mi-a propus. Recunosc că mi-e dor de fotbal.

Hadnagy: „Răzvan Lucescu m-a vrut la Rapid”

- Ai vreun model de conducător de club?
- Da, este domnul Șfaițer. Îmi place omul Șfaițer. Am făcut tot ce am putut să-l aduc la Sfântu. E modelul meu. Un om minunat. Nimeni nu poate spune un cuvânt rău, ceva. Nu face nimic pentru bani. Face din dragoste pentru fotbal. Îmi place pasiunea lui.

- Ți-a fost vreodată rușine după un meci?
- Da, pe când jucam la Sfântu Gheorghe. Eram copil, aveam 19-20 de ani. Am jucat cu Dacia Unirea Brăila. Era Nicoliță la ei. Am avut 2-0 la pauză, dădusem gol. Iar în a doua repriză s-a întâmplat ceva și am pierdut 4-2. Eram foarte nervos. Și eu, și Vali Suciu. Am aflat niște lucruri. Am și plâns după meci! Nu mi-a zis nimeni nimic, dar am văzut. Ăsta pot să zic că mi-a rămas în minte.

- Ai avut vreodată șansa să joci la un club mare din București?
- Eram la Petrolul și la Rapid era Răzvan Lucescu. M-a vrut acolo. În sezonul în care noi am jucat semifinala de Cupă cu ei, pe când Petrolul era în Liga 2. Au fost vorbe să mă ia la Rapid. Mi-a zis când a venit antrenor la Brașov. Nu știu de ce nu s-a concretizat. Cred că să joc în Giulești ar fi fost ceva foarte frumos. Mă motiva stadionul plin. Aș fi fost iubit acolo.

Hadnagy: „Regret că n-am jucat în naționala României sau Ungariei”

- E un regret că n-ai jucat la naționala României?
- E un regret că n-am jucat pentru nicio națională. Aș fi putut juca pentru Ungaria. M-aș fi dus unde era semnal. Aș fi fost bucuros să joc pentru o națională.

- Ai putea lucra vreodată cu un patron ca Gigi Becali?
- Nu știu, n-am vorbit niciodată cu el. Sunt un tip ambițios. Nu știu cum am putea colabora. El e un tip căruia îi place mereu la TV, mi-e greu să dau un răspuns concret.

- Spune ceva ce lumea nu știe despre tine!
- Sunt un om deschis. Dar sunt genul care suferă foarte mult. Poate nu se vede, dar înăuntru sufăr mult. Cred că nu-i foarte bine că fac asta.

- Ai avut vreun adversar care te enerva, care te șicana?
- Mulți! Poate Marius Constantin era puțin mai pervers. Te călca pe gambă, pe tendon. Să simți puțin că el e șeful pe teren.

- Ce te vezi făcând peste 20 de ani?
- Pff, bine că-i departe acest moment. Nu știu, o să fiu bătrân. Sper să fiu tot aici, la Sepsi. Tot cu cei de acum și să avem în spate un adevărat istoric plin de performanțe. Mă simt bine la Sfântu Gheorghe, îi iubesc pe oamenii de aici.

224 de meciuriîn Liga 1 a adunat Hadnagy, reușind 41 de goluri

10 sezoaneîn Liga 1 a adunat fostul atacant în carieră

Dumnezeu a avut mereu grijă de mine. N-am avut niciodată o accidentare mai lungă de o săptămână. Asta m-a ajutat să joc până la 38 de ani. N-am avut niciun gând de retragere până când am decis să o fac - Attila Hadnagy

Citește mai multe știri despre Liga 1: