Articol de Remus Dinu - Publicat marti, 14 februarie 2023 00:00 / Actualizat marti, 14 februarie 2023 08:43
La aproape 50 de ani, pe care îi va împlini în septembrie, fostul fundaș central Remus Gâlmencea, trecut pe la FC Argeș, Chindia, Ceahlăul, dar și prin Ghencea, a făcut o incursiune amănunțită prin cariera sa, rememorând, într-un interviu acordat în exclusivitate Gazetei, episoade demult uitate de timp, precum și cele mai cunoscute controverse ce l-au avut în prim-plan.
- Remus Gâlmencea: „Copiii se apucă de fumat la 12-13 ani. E din ce în ce mai trist”
- Remus Gâlmencea: „Mă plictisește Liga 1! Nivelul e foarte, foarte slab!”
- Gâlmencea și povestea meciului FC Argeș - Celta Vigo
- Trucul din copilărie: cum a ajuns să aibă o detentă de invidiat
- Remus Gâlmencea, despre ofertele de la Steaua și Dinamo
Actualmente antrenor la grupele de copii și juniori ale Chindiei, Remus Gâlmencea a făcut o radiografie aspră, fără perdea, a tabloului din sectorul juvenil, acolo unde lucrează de mai mulți ani. Fostul stoper și-a adus aminte de meciurile diputate în Cupa UEFA pentru FC Argeș, a relatat povestea transferului la Steaua și cum a ajuns să semneze cu două cluburi în același timp, dezvăluind și oferta absurdă pe care i-o făcuse Cornel Dinu pentru a-l aduce la Dinamo.
- Vă salut, domnule Gâlmencea! Ce mai faceți, cu ce vă mai ocupați?
- Sunt la „tineretul” Chindiei, mie mi se încredințează mereu juniorii U13. La noi, ținem grupele câte doi ani de zile, apoi le predăm mai departe.
- Și cum merge treaba? Cum sunt copiii, cum îi simțiți?
- (oftează). Cum să-i simt? Din ce în ce mai rău! Stăm din ce în ce mai prost cu copiii! Au început să vină la fotbal doar copiii care-și permit. Ăia care nu-și permit ...De exemplu, mai sunt copii pe colo, pe colo, pe la țară, care nu au posibilitatea să facă naveta, nu poate să-i vadă nimeni, așa că vin doar ăștia care au cât de cât niște bani.
- Pe vremea dumneavoastră nu era așa, fotbalul era mult mai accesibil.
- Nu că era mult mai accesibil, dar nu prea aveam altceva de făcut! Cred că peste 50-60% din copii vin astăzi la fotbal împinși de părinți de la spate. Și nu e în regulă. Dacă nu vin ei de plăcere... Atunci când eram eu copil, nu-mi aduc aminte să mă fi dus pe mine maică-mea sau taică-meu, Dumnezeu să-i odihnească, la vreun antrenament. Acum, până la 16 ani, 17 ani, sunt părinții grămadă după ei. Asta e.
Remus Gâlmencea: „Copiii se apucă de fumat la 12-13 ani. E din ce în ce mai trist”
- Iar rezultatele...
- Nu e vorba neapărat de rezultate, rezultatele nu-s neapărat din cauza asta. Problema asta-i mai veche, nu e de acum, e de când spunea și Mircea Sandu că „o să vedem noi ce o să se întâmple”. Nu se investește, iar dacă nu sădești, nu poți să culegi ceva! Dacă de 10-15 ani nu se investește în copii și juniori, să se facă foarte multe centre, să li se asigure niște mese, ceva de mâncare, copiii au dispărut! Înainte, ieșeau fotbaliști. De ce? Erau licee cu profil sportiv, erau școli unde într-o clasă întreagă erau numai fotbaliști. Făceau școală ce făceau, iar apoi făceau fotbal!
- Continuați, vă rog!
- Acum, s-au dus, nimic! Acum, profesorii vor doar meditații și atât, nu-i învață nimic și așa mai departe. Copiii fac [în paralel] și multe alte lucruri, iar foarte multe dintre acele lucruri sunt nocive. Se apucă de la 12-13 de ani de fumat, de alte alea.
- Îmi prezentați un tablou trist, pe care parțial îl știam și noi. Pare că situația se înrăutățește peste tot...
- Și e din ce în ce mai trist. Eu sunt de mult timp cu copiii și văd că evoluția lor e din ce în ce mai slabă.
Remus Gâlmencea: „Mă plictisește Liga 1! Nivelul e foarte, foarte slab!”
- Mergând un pic către zona de seniori, presupun că urmăriți majoritatea meciurilor din Superligă.
- Bineînțeles! Dar nu mă uit la toate meciurile, mă cam plictisește Liga 1! Prefer să mă uit foarte mult în campionatul englez. Mă uit în Premier League pentru că, din punctul meu de vedere, ar trebui să avem câte ceva de învățat de acolo. Asta nu prea avem noi în țara noastră, n-avem ce au englezii. Nu contează din ce ligă sunt, ei intră pe teren și își dau viața. La noi, copiii din ziua de astăzi, după 14 ani, când dau puțin cu nasul mai de sus, întreabă deja câți bani iau.
- Spuneți că vă plictisește nivelul de astăzi. Cât de mare e prăpastia între ce se juca în anii '90-2000, când activați dumneavoastră, și ce se joacă acum?
- Foarte mare! Și fii atent, băieții de acum câștigă foarte mulți bani! Din păcate - și de asta am și pierdut naționalele României - au venit foarte mulți de afară (n.r. - jucători străini) și nu mai joacă românii noștri. În ligile astea inferioare, în loc să se promoveze tineretul, tot „babalâci” joacă. Nu facem nimic, cred că situația nu e bine gândită de sus, eu așa cred, nu știu. Nivelul e foarte, foarte slab. Știi ce s-a pierdut în fotbalul românesc?
- Ce anume?
- Un lucru care e foarte important în toate țările: pasul. Pasul mic, pasa din aproape în aproape, pas mediu, pe distanță. Stăteam de vorbă la un moment dat cu Denis Ispas (n.r. - fost fundaș la Chindia, acum la U Cluj). Eu am jucat fundaș central și îi explicam lui: „Băi Ispas, tu, din 10 pase, dai două bune și opt proaste! Bă tată, când dădeam eu 10 pase, dacă dădeam doar două pase bune, eram cel mai prost om!”. Înțelegi? Asta e problema, iar problema pleacă de jos, de acolo. Iar copiii sunt foarte rău influențați și de părinți, crede-mă.
- De ce spuneți asta?
- Le spun părinții pe acasă că sunt buni...Nu-mi aduc aminte ca părinții mei să mă fi întrebat pe mine ce fac eu pe la fotbal. Noi ne duceam, ne pregăteam și gata. Nu știu ce să zic. Mergem pe un drum rău și nu se vede nimic bun la orizont. Nimic, nimic!
78 de meciuriși 6 goluri are Gâlmencea pe prima scenă
Gâlmencea și povestea meciului FC Argeș - Celta Vigo
- De FC Argeș ce spuneți? V-ați petrecut o parte importantă a carierei acolo. Cum vi se pare echipa?
- (ezită) Echipa? Da...eu știu ce e pe acolo. Sunt foarte multe discuții, așa a fost tot timpul. Piteștiul e la margine, acolo, între Muntenia și Oltenia, se nasc atâtea discuții, știi cum e. Așa e și la Craiova, tot timpul trebuie să se întâmple ceva. Cine e în echipă e OK, cine nu e în echipă nu e OK. Așa sunt ăștia, au un alt fel de stil. Mi-aduc aminte cum vorbeau băieții de la Pitești de noi: „Ce, bă? Au venit ăștia, sunt mercenari!”. Ce treabă aveam noi? Noi veniserăm să ne facem treaba. Vorbesc despre perioada în care eram noi patru sau cinci inși de la Târgoviște.
- Dumneavoastră, Sică Bîrdeș...
- Mielușică, Bogoi, Bălașa.
- Și ați stat mulți ani la Pitești, ați jucat și în Europa, haideți să vorbim puțin despre acea perioadă.
- Aoleu, Doamne! Păi noi am jucat cu Celta Vigo. În anul ăla, Celta a câștigat Cupa UEFA după ce ne-a bătut pe noi. Mi-aduc aminte și de nea Gicu Dobrin, Dumnezeu să-l odihnească, a zis: „Bă, cine-s ăștia? Că n-am auzit de Celta Vigo!”. Eram la turci, după meciul cu Istanbulspor, când ne-am calificat. Era și Ovidiu Ioanițoaia și ne-a întrebat: „Bă, cu cine ați căzut?” Și nea Gicu Dobrin i-a zis: „Aaa, cu Celta, n-am auzit de ei!”. Pe urmă, mergem pe la Curtea de Argeș să vizionăm niște meciuri cu ei. Celta tocmai ce bătuse pe Real Madrid, pe Barcelona. Când am ieșit de acolo, nici n-apucaserăm să jucăm că deja eram bătuți (n.r. - Celta Vigo s-a impus cu 7-0 în Spania).
- Ați jucat preliminarii de Cupa UEFA, dar și în campionat ați avut niște sezoane foarte bune la FC Argeș, nu?
- Atunci, am terminat pe locul 4, pe locul 3, mi se pare că într-un sezon am avut și cea mai bună apărare din campionat. Că pe urmă a venit Bondrea, au fost alte lucruri acolo, și ne zicea: „Cum ați fost voi anul trecut cea mai bună apărare?”.
3e cel mai bun loc din L1 ocupat de Remus Gâlmencea cu FC Argeș, în sezonul '97-'98, la capătul căruia trupa din Trivale a prins un loc de Cupa UEFA
Trucul din copilărie: cum a ajuns să aibă o detentă de invidiat
- Spunea Vasile Bârdeș despre dumneavoastră că, „atunci când Gâlmencea se înălța să lovească mingea, nu mai respira nimeni în jur”.
- Știți ce se întâmpla? Săream foarte bine, aveam o detentă foarte bună. Mi-aduc aminte de un meci, îl aveam adversar pe Brătianu II. Când juca Oțelul în Cupa UEFA, Brătianu II era un fel de pivot, toate mingile se jucau pe el. Nu putea nimeni să dea cu capul, proteja foarte bine. Când am jucat la Galați și l-am văzut pe Brătianu, am zis: „Gata, ăsta va fi cel mai ușor meci pentru mine”. N-a dat nici măcar o dată cu capul! La doi metri și un centimetru, n-a atins o dată mingea cu capul! Știam cum să mă deschid, știam mai multe lucruri. Apoi s-a făcut schimbare, l-a băgat pe Mihalache și ne-au bătut cu 2-1, deși conduceam cu 1-0.
- Aveați plasament, detentă.
- Da, detentă. Aveam timingul bun, săream... Dacă mă crezi, eu mi-am dat seama pe parcurs cum am învățat treaba cu timing-ul. Când eram copil, mă duceam la antrenament pe o stradă pe care erau tot felul de pomi, de diverse înălțimi. Alergam și mă uitam: „Bă, cu ce pot să ajung eu la frunza aia? Cu capul sau cu mâna?”. Așa am deprins eu treaba cu săritura. Mergeam spre stadion și mă jucam sărind la cap, iar când mă întorceam făceam același lucru. Am învățat să sar la cap fără să vreau și fără să mă învețe nimeni!
- Vi-i imaginați pe copiii din ziua de azi procedând așa?
- Să facă așa? Doamne, ferește!
Remus Gâlmencea, despre ofertele de la Steaua și Dinamo
- Cu ofertele de la Dinamo și de la Steaua cum a fost?
- Hai să-ți spun. Prima oară, au venit după mine cei de la Dinamo. M-a chemat impresarul Florin Iacob, era impresarul meu, mi-a zis să vin la nu știu ce hotel prin București. Mi-a spus: „Bă, fii atent, mergem la Cornel Dinu, eu o să stau de vorbă și o să încerc să-ți scot un salariu bun, vreau să vii aici, la Dinamo”. Când m-am dus în birou la nea Cornel, m-a luat din prima: „Băi puștiule, știi care e treaba? Noi n-avem bani, dar uite cum stau lucrurile, îți oferim șansa să joci, îți dăm 2.000 de dolari pe an!
- Pe an?
- Pe an! Îți dai seama? Mi-a zis impresarul să nu semnez din prima, să am răbdare, că poate scoatem mai mulți bani. Mă duc la antrenament (n.r. -evolua la Chindia), apoi nea Silviu Dumitrescu îmi zice că a mai venit cineva după mine. În aceeași zi, veniseră și cei de la Steaua după mine! A venit nea Tică Dănilescu la un restaurant unde mâncam noi. Îmi oferea 4.000, 6.000, 8.000, 10.000 de dolari, contract pe 4 ani (n.r. - cu salariu crescând progresiv, de la an la an). Veniseră deja cu contractul făcut, nu am negociat, nu am făcut nimic. Mi-a zis nea Silviu: „Bă, trebuie să semnezi, că avem și noi ceva de câștigat, că o să primim și noi câțiva jucători de la Steaua”. Și chiar ne-au dat, a venit Aliuță, a venit Luca... Mi s-a spus că trebuie să semnez, cam eram obligat. Și m-am dus acolo. În primul an, n-aveam cum să joc, jucau Didi Prodan și Toni Doboș, n-aveai loc acolo. M-au trimis înapoi să joc încă un tur pentru Chindia, apoi l-au vândut pe Didi și am mers în cantonament cu ei.
- Așa.
- Stăteam în cameră cu Lăcătuș, mă luase în cameră cu el. Îi plăcea de mine, nu știu de ce, dar îi plăcea. Intrasem pe mâini bune, Lăcătuș era șeful tuturor acolo, el coordona cam tot. Dar Țiți (n.r. - antrenorul Țiți Dumitriu) avea o combinație cu cineva, voia să mă dea la FC Argeș, iar eu am aflat. Voia să mă dea la Pitești, pentru ca nu știu cine să-i plătească lui chiria unde avea el pe cineva. El nu mai trebuia să plătească, iar condiția era ca eu să plec la Pitești. Și am aflat! Au venit ăia de la Pitești la mine, pac!, mi-au dat un plic: „Uite, ăștia-s banii tăi. Dacă vrei să vii la noi, bine. Dacă nu, rămân ai tăi”. Am semnat și cu ei!
Primul fotbalist care a semnat cu două echipe
- Și ce s-a întâmplat apoi?
- Du-te la Federație! Ce să vezi, ăia de la Federație nu știau ce e de făcut, nu mai avuseseră niciun astfel de caz. Știi, eu am fost primul caz. Spuneau echipele: „Cu mine a semnat primul!”. „Ba nu, cu mine!” Nu se știa cine a înregistrat prima adresa cu contractul meu la Federație. La un moment dat, nea Tică Dănilescu mi-a zis: „Bă Gâlmă, dacă te câștig la comisii, te dau la mama naibii, te trimit la Baia Mare, îmi bat joc de tine”. M-a speriat! Eu eram hotărât, eram cât pe-aici să mă întorc la Steaua, dar nea Tică m-a speriat și aia mi-a fost. Ăia de la Federație nu știau ce verdict să dea, spuneau: „Haideți, dom'le, să întrebăm fotbalistul unde vrea să meargă!”. M-au întrebat, iar eu am spus că vreau să merg la FC Argeș.
- Iar deznodământul care a fost?
- Apoi, a venit suspendarea, trebuia să fiu suspendat fiindcă semnasem cu două cluburi. Șase luni de suspendare. Și gata, apoi am rămas al lui FC Argeș.
La Steaua, am pierdut că n-am stat lângă Lăcătuș. Mi-a zis Lăcă: „Stai, Gâlmă, că vorbesc eu și nu te ia niciodată nimeni de aici». După ce îi povestisem situația lui Lăcă, i-a chemat pe toți în ședință exact în ziua aia. Iar nea Țiți s-a răzgândit, a venit la mine și mi-a zis că nu mai plec, după ce cu o zi înainte îmi spusese că trebuie să merg la Pitești.
- Remus Gâlmencea
6 meciuria adunat Remus Gâlmencea în preliminariile Cupei UEFA
Ăsta a fost cursul vieții mele, n-am avut pe nimeni care să mă învețe, absolut pe nimeni. Au fost alegerile mele, ce să fac? De două ori am avut contract cu Chindia și de fiecare dată am fost păcălit! Când m-am întors de la Steaua, m-au pus să semnez pe 5.000 de dolari și au scris în contract că trebuie să joc 75% din meciuri efectiv. Iar asta însemna să joc tot meciul.
Dacă jucam 85 de minute, însemna că n-am jucat! Mă scoteau cu 10 minute înainte de final și nu știam care-i treaba. La final, m-am dus la Federație să-mi cer banii, dar mi-au arătat ăia de acolo: «Uite ce scrie aici». Și aia a fost.
- Remus Gâlmencea
CV Remus Gâlmencea
- Data nașterii: 16.09.1973, Târgoviște (Dâmbovița)
- A evoluat în L1 pentru: Chindia Târgoviște ('96-'97), FC Argeș ('97-'99, '99-'01), Ceahlăul (2000-'01)
- Meciuri/goluri L1: 78/6
- Meciuri/goluri cupele europene: 6/0
Când se înălța Gâlmencea după minge, nu mai respira nimeni în jurul lui. Era un copil cu o constituție mai slăbuță, dar foarte energic și talentat. A venit Dinu după el la Târgoviște să-l aducă la Dinamo, dar a cotit-o spre Steaua prin nea Tică Dănilescu.
- Vasile Bârdeș, fostul coleg al lui Gâlmencea de la FC Argeș și Chindia
Citește și alte știri de actualitate:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
