Special pentru suporteri: istoricul emblemelor celor mai titrate cluburi din România

Şi steliştii, şi dinamoviştii, ca orice alţi suporteri din lumea fotbalului, le cer jucătorilor, favoriţilor, să evolueze pentru culori şi pentru emblema clubului. Sigla echipei reprezintă mîndria, apartenenţa unui grup restrîns la o mare comunitate, acel must have care rămîne indiferent de schimbările produse într-un club sau într-o societate.

Ca şi trofee, indiferent că place sau nu, Steaua şi Dinamo sînt cele două mari cluburi din România şi se vor întîlni luni în derby-ul etern al Ligii 1. Emblemele atît de dragi suporterilor, încît unii şi le-au şi imprimat pentru totdeauna pe piele ca şi tatuaje, au evoluat în timp. Ca fapt divers, gruparea din Ghencea a şi scos o ediţie specială cu stemele pe care echipa le-a avut în istoria de 64 de ani, pe care microbiştii şi-o pot procura pentru suma de 100 de lei. Acelaşi lucru îl au în plan şi oficialii din Ştefan cel Mare.

Început fără emblemă
Simbolurile echipelor au în spate şi o istorie deosebită. Steaua Bucureşti a luat naştere pe 7 iunie 1947 ca şi ASA Bucureşti, club fondat de către Armata Regală. Pe atunci echipa nu avea nici o stemă oficială! Cum comuniştii au preluat, treptat, controlul ţării, pe 30 decembrie 1947 Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului. Inspirat de Armata Roşie sovietică, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club. Aceasta era o stea roşie inscripţionată cu un A mare în centru (simbolul Armatei Roşii), pe un disc albastru. S-a schimbat şi numele în CSCA, prescurtarea de la Clubul Sportiv Central al Armatei.

Stele şi vulturi
Doi ani mai tîrziu, schimbarea numelui în CCA, a adus şi o nouă stemă. O stea roşie, inscripţionată CCA, şi înconjurată de o cunună de lauri. Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a transpus în 1961 în schimbarea numelui clubului. Aşa s-a născut Steaua. S-a optat pentru o emblemă cu un nou design, care a revenit în ultimii ani ca simbol oficial al grupării: fundalul dungat roş-albastru, cu o stea galbenă, de aur, în mijloc, reprezentînd tricolorul românesc. Au mai existat modificări, întrucît după Revoluţia din '89, s-a dorit ruperea de vechiul regim. De aceea a mai apărut stemele cu vulturul, care era prezent şi pe stema Ministerului Apărării dar şi a României. Din 2003 s-a revenit la emblema clasică care a funcţionat între anii 1974 - 1991 şi care a bifat cea mai glorioasă perioadă din istoria grupării.

Din familia Dinamo
Dinamo a apărut în primăvara anului 1948, mai exact pe 14 mai. În scurt timp, clubul a trecut în jurisdicţia Ministerului de Interne. Chiar dacă şefii grupării au găsit în greaca veche etimologia cuvîntului Dinamo, care reprezintă termenul elen pentru putere, forţă, duritate, la începuturi, numele a fost preluat de la ruşi, care au împînzit Europa de Est cu astfel de formaţii. În primii doi ani simbolul clubului a fost un steag alb-roşu, cu iniţiala numelui, un D mare, arborat în centru.

După aceea, ca implementare tot mai mult a obiceiurilor sovietice în România, s-a produs o modificare a stemei. Care era apropiată de siglele clubului-mamă de la Moscova. S-a ajuns ca sigla dinamoviştilor să incorporeze o stea, simbol comunisto-sovietic, şi să prezinte şi culoarea albastră, specifică Ministerului de Interne. În 1974 s-a schimbat acest simbol tocmai pentru a se face o deosebire mai clară de celălalt club puternic al ţării, Steaua. S-a păstrat o bună parte din vechea stemă, dar albastrul nu mai era atît de vizibil, culorile predominante fiind roşul şi albul, ambele de tradiţie la gruparea din Ştefan cel Mare. A fost integrat şi drapelul ţării. Această stemă a rămas şi peste timp în patrimoniul Clubului Sportiv Dinamo, chiar şi acum, fiind emblema celui mai titrat club sportiv din România.

Tradiţia "cîinilor"
După Revoluţie s-a ajuns la diverse modificări. Culorile predominante au rămas roşul şi albul, dar s-a dorit a se renunţa la vechea stemă, considerată comunistă, deşi Dinamo a ajuns cunoscută în Europa sportivă, nu doar fotbalistă, cu respectiva emblemă. Renumele de "cîinii roşii", celebru nu doar în România, a fost transpus şi pe sigla grupării. După întunecaţii ani '90 în care clubul a fost la un pas de colaps şi a fost sărac în trofee, Dinamo a adus în prim-plan, într-un plin proces de ascendeţă de marketing, emblema cu cei doi cîini roşii pe piept, simbol al tradiţiei şi al forţei grupului, aşa cum s-ar dori de către şefii clubului.