VIDEO EXCLUSIV  Moment antologic neștiut cu “Directorul-dictator” Mircea Lucescu: „Urla la toată lumea! Belgienii din tribună au început să-i scandeze: Ceaușescu, Ceaușescu!”

 În iunie 1987, George Timiș era un tânăr atacant de 18 ani de la Gloria Buzău, convocat constant la loturile de juniori ale României. Transferul în București s-a făcut imediat după un meci de Liga 1, Gloria - Sportul 2-2, despre care Timiș spune acum că a fost aranjat:

 “S-a prescris! A fost blat la egal. Noi eram retrogradați, Sportul trebuia să scape. În ziua aia am dat Bacul și am venit imediat la meci. Am aflat în teren că e blat. Noi, tinerii, alergam și ăia mai bâtrâni ne-au zis: “Mă, ce-aveți de alergați așa?!”.  

Ca fapt divers, în acel meci, actualul director tehnic de la FRF, Mihai Stoichiță, a ratat un penalty înainte de pauză, când scorul era egal, conform aranjamentului. Stoichiță a și fost schimbat la pauză chiar cu Timiș. 

Cel mai tânăr locotenent de Miliție

După meci, puștiul a mers la București la o convocare a lotului U-19. Atunci a fost recrutat de clubul Miliției, Victoria:  

“O refuzasem pe Dinamo, dar m-a luat Victoria. Am ieșit la plimbare prin București și mă ia un tip pe stradă: “George, vino încoace că vrea să vorbească cineva cu tine!”. Am intrat într-un separeu la un restaurant și acolo mă aștepta colonelul Matei. Nu mi-a oferit bani, dar mi-a dat grad. Am fost cel mai tânăr locotenent din Miliție, am și depus jurământul în fața tabloului (n.r. - lui Nicolae Ceaușescu). Aveam 18 ani.  

Apoi, a venit Steaua după mine. Tică Dănilescu era trimis de Valentin Ceaușescu să mă recruteze, dar eu promisesem că mă duc la Victoria. Și Sportul Studențesc m-a vrut, mi-au promis că mă înscriu la ce facultate vreau, chiar și la IATC (n.r. - Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică)! Am ales Victoria pentru că aveam mai multe șanse să joc, la Dinamo și la Steaua nu voiam pentru că erau acolo Cămătaru, Pițurcă, atacanți foarte, foarte buni”. 

 Deși semnase cu Victoria, Timiș a ajuns la clubul pe care îl refuzase inițial, Dinamo. Era vara lui 1987, iar Mircea Lucescu se chinuia să construiască o echipă capabilă să detroneze Steaua.  

Am plecat cu Victoria în Republica Federală Germană în cantonament. La întoarcere, a venit antrenorul Nicolae Nicușor și mi-a zis că trebuie să mă prezint la Dinamo. “E ordin!”. Cred Dinamo s-a folosit de Victoria pentru a mă recruta după ce îi refuzasem 
- George Timiș, fost atacant Dinamo

Primul contact cu Dinamo a fost un șoc pentru tânărul din Buzău: 

“Când am intrat în vestiarul lui Dinamo, m-am simțit ca un intrus. Dar băieții m-au asimilat extraordinar. Lui Lucescu i se spunea Directorul. Dinu era Procurorul, Lucescu era Directorul. Eu îi ziceam nea Mircea și mi-au zis băieții: “Îi zici Directorul! Între noi, e Directorul!”. Bănuiesc că voia să îndeplinească funcția de manager, să facă tot. Asta și făcea și o făcea bine.  

După primul antrenament cu Dinamo, au venit generalii în vizită. Era începutul campionatului și au venit să ne vadă. Trebuia să ne ridicăm și să spunem ce așteptăm de la noul campionat. A venit și rândul meu: “Tovarășe Timiș, dumneata?”. Eu m-am blocat atât de tare de emoție încât nu am scos niciun cuvânt. A fost un șoc prea mare. După faza asta, m-au luat băieții la o bere la Izvorul Rece. M-a luat Mihăescu: “Hai, bă, cu noi!”. Mi-au pus un șpriț și eu de sete, după antrenament, l-am dat tot pe gât! Ei, imediat: “Bă, ăsta e țapăn de la Buzău!”. Dar chiar nu eram cu șprițul” 

După mine, Orac, noi îi spuneam “Țacă”, era cel mai bun fotbalist pe care l-am văzut eu la Dinamo, dar nu prea juca. Nu voia Directorul 
- George Timiș, fost atacant Dinamo 

La Dinamo nu mi-a plăcut stadionul. Veneam de la Buzău, unde tribunele erau chiar în gazon. Aici erau departe, nu le simțeai deși era galerie la meci, lumea striga. Simțeai greutatea clubului, dar tribunele nu te ajutau 
- George Timiș, fost atacant Dinamo

“Am avut o tresărire prostească de orgoliu” 

Într-un an și jumătate, cât a stat la Dinamo, Timiș a jucat în 16 meciuri de campionat și a dat două goluri. La 32 de ani distanță, e conștient că momentul nu îi era prielnic. Cămătaru înscria pe bandă rulantă, iar din spate venea un puști pe nume Răducioiu: “Nu puteau să-l schimbe pe Cămătaru și să intru eu titular. Dar chiar și când jucam 10 minute era o bucurie”.  

Pentru Timiș, Lucescu avea un plan neînțeles atunci de jucător. Din această cauză, atacantul a fost trimis la satelitul lui Dinamo, Flacăra Moreni:  “Am fost împrumutat la Flacăra Moreni. Lucescu voia să mă facă fundaș stânga din atacant și eu nu voiam. El spunea că o să îi iau locul lui Mișa Klein. După Revoluție m-a sunat să mă întorc la Dinamo, dar am refuzat, am avut o tresărire de orgoliu cam proastească. Am simțit că fusesem înlăturat. Eram supărat că am fost trimis la Flacăra Moreni și că mă mutase din vârf în fundaș stânga. M-am întors la Gloria Buzău. Abia peste ani am înțeles că am greșit refuzându-l pe Director”.

Eu am început fotbalul târziu, la 15 ani, nu eram foarte tehnic. Dar mă bazam pe viteză, pe fuleu, făcusem atletism trei ani. Directorul ne-a văzut că nu stăm prea bine cu tehnica și ne-a pus pe toți tinerii să pasăm la zid. Stăteam și băteam mingea jumătate de oră la zid
- George Timiș, fost atacant Dinamo 

După atâta timp, George Timiș ține minte perfect modul incredibil în care Mircea Lucescu pregătea meciurile lui Dinamo:  

“Cu Dundee United, aveam pereții plini cu pozele jucătorilor lor. Știam tot ce făceau. Te întreba brusc în timpul ședinței: “Cu ce picior dă Paatelainen, atacantul?”. Trebuie să fii atent mereu la ședințe. Pregătea meciurile exemplar. Am rămas impresionat de el. Zbârnâia la analize, nu se întrerupea o secundă. Repeta lucruri, aveai tot în cap. Dar la o ședință, Mircea Rednic îmi zice: “Ți-a plăcut?”. Eu: “Cum naiba, e meserie!”. Rednic: “Da, dar să-l vezi pe Procurorul!”. Eu mă uit mirat la el: “Păi tu nu ești copilul lui nea Mircea?”. El: “Să-l vezi pe Procurorul, e extraordinar!”. Rednic îl prinsese cu Hamburg”.  

“Directorul” Ceaușescu

 George Timiș are o amintire europeană după ce a intrat pe teren în returul cu Malines din Cupa Cupelor 1987-1988. La finele acelui sezon, clubul belgian a câștigat finala competiției, în fața lui Ajax, 1-0. În vara care a urmat, s-a petrecut un moment amuzant care arată însă determinarea și controlul lui Lucescu asupra clubului: 

 “Am jucat contra lui Malines și eu zic că am făcut-o foarte bine. După meciurile cu ei, Directorul a păstrat o legătură cu Aad de Mos (n.r. - antrenorul lui Malines) și la finalul sezonului ne-au invitat acolo pe banii lor. Ne-am antrenat la baza naționalei Belgiei, ne-au găsit și adversari. Directorul le spusese după meciul cu noi că dacă joacă așa o să ajungă în finala Cupei Cupelor. Pentru asta l-au și invitat la finală, iar după meci a fost invitat în vestiarul lui Malines.

 În vara aia, am mers în Belgia în turneul plătit de Malines și am jucat cu o echipă mică. Nu prea ne ieșea jocul și atunci a intrat Directorul. S-a echipat și a intrat pe gazon. Avea 43 de ani. Alerga de rupea. A intrat mijlocaș și certa pe toată lumea. Pe noi, pe adversari, pe arbitri. Era stadionul mic, cu o tribună de 2.000 de locuri, și a început toată lumea să strige: “Ceaușescu! Ceaușescu!”. L-au simțit mai dictator. El controla totul, nici nu era greu să observi asta. A fost haios, noi râdeam. Dar am câștigat. Directorul punea suflet și la miuțe”. 

 Imediat după Revoluție, Timiș a ratat mai multe transferuri în străinătate. A jucat la Gloria Buzău, apoi la FC Argeș, iar pe final de carieră a ajuns în țările arabe. În 2017, a devenit antrenor președinte la Gloria și a promovat echipa până în Liga 2. Anul trecut, a demisionat din club. 

VEZI AICI EMISIUNEA GSP LIVE INTEGRALĂ CU GEORGE TIMIȘ