Articol de Ovidiu Minea - Publicat miercuri, 15 mai 2019 09:57
Marius Onofraș se duela în 2001 cu „adevăratul” Ronaldo într-un meci FC Braşov - Inter Milano despre care se vorbeşte şi acum sub Tâmpa. Şapte ani mai târziu devenea campion al României cu Unirea Urziceni, formaţie pentru care a marcat în Champions League un gol de generic în poarta lui Glasgow Rangers.
În sezonul 2010-2011 a îmbrăcat tricoul echipei de suflet, FCSB, cu care a cucerit Cupa României. A lăsat urme adânci şi în oraşul natal, Iaşi, unde a jucat opt sezoane, contribuind la promovarea Politehnicii din 2012. A pus ghetele în cui în 2016, după două sezoane petrecute la Brăila şi a devenit team-manager la Poli.
Gluma s-a îngroșat
Anul trecut, ştirea că Marius Onofraş joacă la Bradu Borca, în Liga a 4-a nemţeană, a părut o glumă. Gluma s-a îngroşat însă, „Ono” fiind şi în acest an jucător al formației din Borca.
„Totul a început când m-a sunat fostul meu coechipier de la Poli, Adrian Ilie, care a jucat şi la Timişoara, şi mi-a zis să vin la Borca. A insistat vreo două luni, până m-a convins. Prima dată, am luat totul în glumă, l-am luat şi pe Eugen Trică, care era secund la Poli, să joace un meci. Treptat, microbul m-a cuprins, iar acum abia aştept să vină finalurile de săptămână, să joc”, povesteşte fotbalistul care are peste 450 de meciuri în primele două eşaloane şi 76 de goluri marcate.
Trei accidentări în trei partide
Onofraş a avut un şoc la început: „Primele trei meciuri le-am terminat accidentat! «Gospodarii» abia mă aşteptau! La primul apariție mi-au spart arcada, după a doua m-am ales cu dungi frumoase pe picior, după a treia am mers şchiop mult timp. Prima dată, m-am enervat rău. Durerile deveneau însă, treptat, plăcute. Simţeam că sunt iarăşi fotbalist! Apoi, am învăţat să mă şi feresc, m-am adaptat la noul peisaj”.
Adversari «veseli»
Poveştile din Liga 4 sunt savuroase. „Am jucat şi pe terenuri în pantă, şi pe arene care aveau punctul de corner la câţiva metri de marginea careului mare, şi pe terenuri pe care nu vedeai mingea de scaieţi. Am jucat stoper, mijlocaş, atacant, numai în poartă n-am intrat. Am întâlnit şi adversari care erau mai «veseli» ori spectatori veniţi de la bar. Nu s-a depăşit însă nicio limită. Se pune suflet mult, lumea se distrează, glumele curg. Dacă iubeşti fotbalul, îl joci şi sub apă!”, spune team-managerul Politehnicii.
„Îl iau mereu cu mine”
Pentru a juca, Marius are un stimul suplimentar: „Copilul meu nu a apucat să mă vadă fotbalist. Nu vreau să mă urmărească doar pe casete. Îl iau la toate meciurile, vreau să deprindă spiritul de competiţie. La fel ca mine, face şi judo, şi fotbal. Îl las pe el apoi să aleagă dacă va vrea să facă sport de performanţă”.
„Joc cât mă țin picioarele”
Onofraş nu joacă doar de plăcere la Borca. Pe lângă simbolicele câştiguri financiare, există şi un stimul sportiv: „Anul trecut am fost foarte aproape de Ceahlăul. Am avut rezultate directe mai bune, dar ei au promovat. Anul acesta, vrem să urcăm în Liga a 3-a. Nu e uşor, pentru că sunt echipe bune, dar avem şanse mari”. Despre viitor? „Când mă ia valul, cred că mai pot juca şi în prima ligă. Nu ştiu ce voi face din vară. Oricum, cât mă vor ţine picioarele, voi juca, pentru că dragostea mea pentru fotbal este extremă”, încheie Marius Onofraş.
292 de meciuriare Onofraș în Liga 1. A înscris 46 de goluri
13 meciuria bifat team-managerul lui Poli în cupele europene: 6 partide și un gol în Liga Campionilor, 7 meciuri în Europa League
2 trofeea câștigat Onofraș în carieră: titlul cu Urziceni, în 2009, și Cupa României, cu FCSB, în 2011
Vezi și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
