Articol de Cătălin Țepelin - Publicat miercuri, 18 noiembrie 2020 01:04 / Actualizat joi, 18 martie 2021 16:42
7 scurte » rezumatul rapid al meciului România - Danemarca 1-1. Observațiile lui Cătălin Țepelin, redactorul șef al Gazetei Sporturilor.
1. În 2003, când Danemarca ne egala în prelungiri și ne elimina din drumul spre Euro, am blestemat neștiința naționalei de a-și vedea interesul. De a trage de timp, adică. "D-aia am ratat calificarea, că Dorinel Munteanu n-a fost în stare să țină de minge la un corner! Ce echipă fără creier!". Apoi l-am alergat luni la rând pe amețitul de Urs Meier, arbitrul care pusese și el umărul la revenirea danezilor.
2. Aseară, când am plimbat mingea vreo 10 minute ca să nu riscăm pierderea unui Euro, ne-am descoperit brusc valențe de nație dominatoare, obișnuită să atace în valuri și când nu e cazul. "Cum să îți bați joc de fotbal așa? E o calificare rușinoasă". Iar eroarea arbitrului, care aproape a răsturnat meciul cu un penalty inventat, o tratăm ușor amuzați, "eh, a greșit și el, săracu'".
3. Are cineva vreo explicație pentru schimbarea asta de optică a poporului român microbist? În ultimii 17 ani n-am făcut mare brânză prin fotbal. Și, cu toate astea, am devenit mult mai pretențioși. Acum ne put și calificările! Cum de scuipăm cu sictir spre platoul cu brânzeturi scumpe când noi n-am mai mirosit nici măcar sticksurile de ceva vreme?!
4. Nu e o performanță nemaivăzută, nu e declicul care ne va face să contăm brusc acolo unde chiar contează, la naționala mare adică. Dar o calificare nu poate fi tristă sau rușinoasă niciodată! E un happy-end, e un obiectiv îndeplinit, e o posibilitate ca de-aici să iasă ceva bun, cine știe? Să ne dozăm un pic veninul, că sigur vom avea ocazii și pentru el. Dar nu ăsta e momentul.
5. E adevărat, ne-am furat-o recent, când entuziasmul excesiv de după semifinala de Euro 2019 a fost ruinat de eșecul tranziției de la U21 la seniori. E corect să ne temperăm exaltarea, dar să n-o transformăm în inechitate. Pentru că ar fi nedrept să nu găsim o vorbă bună pentru o generație calificată. Sau să nu remarcăm un Olaru extraordinar de cerebral, un Moruțan maturizat peste noapte sau chiar un Marius Marin apărut de nicăieri.
6. Și pentru că antrenorul ar fi fost primul luat la șuturi în cazul unei necalificări, corect ar fi să zicem și un apăsat "Bravo, Adi Mutu!". Trei victorii fără emoții, plus două meciuri în care arbitrii au mutat puncte spre adversari inventând penaltyuri absolut jenante. Joc bun, discurs limpede, idei clare. Asta e recolta lui Mutu la prima lui provocare adevărată ca antrenor. Iar 2021 îi pune-n brațe cel mai dens sezon al unui selecționer român din istorie: Euro și Jocuri Olimpice în același an!
7. Seara calificării s-a încheiat mai frumos decât sunau urletele victoriei într-un stadion pustiit de virus. Pe final de conferință, Mutu a trimis spre camere un mesaj îmbrăcat în emoție: "Știți, azi e ziua mamei mele ... La mulți ani, mama. Te iubesc!". Noile generații, fotbaliști sau antrenori, sunt mai asumate, mai sensibile și mai directe. Așa cum ei își pot sharui sentimentele live, în conferințe, așa putem și noi să-i mai slăbim din huiduieli și să-i aplaudăm când merită. Chiar dacă - o, ce blasfemie! - se califică trăgând de timp.
CITEŞTE ŞI ALTE OPINII DESPRE ROMÂNIA - DANEMARCA:
Cristian Geambașu: “Calificare! Pace ție, Danemarca! Morala, dă-o naibii!“