Articol de Răzvan Luţac - Publicat marti, 18 iunie 2019 09:58
Era 1 septembrie 2017, început de toamnă în care, deși pare la îndemână, n-o să spun că se numărau bobocii.
Pe un deal din Zenica, nici măcar pe stadionul principal din orașul numărul 2 al Bosniei, o trupă nouă de U21, a câta?, încerca același imposibil de care ne plictisiserăm deja. Nu calificarea, pe bune!, ci un start reușit de campanie - băieții aveau deja 3 puncte, dar într-o deplasare lejeră, de vacanță, în Liechtenstein.
De ce start reușit? Pentru că-n ultimul deceniu s-au ratat începuturi inclusiv cu naționale precum Kazahstan (0-0 acasă) ori Feroe (2-2 în deplasare), meci care i-a fost fatal lui Emil Săndoi.
Iar episodul Bosnia începuse la fel. Cu autogol Nedelcu, cu emoții, cu încurcături la mijlocul terenului, cu un soare de apus care bătea exact în fețele celor câteva sute de spectatori, unii dintre ei rânjind și înjurând jucătorii români.
S-a trecut și la altfel de gesturi, la imitat anumite animale, la șicane cu partea română și, la final, cu improvizarea conferinței de presă chiar pe teren, ca-n anii cu poze alb-negru.
Însă naționala a reușit neașteptatul. Așa cum hobbitul Bilbo Baggins, născut într-o specie liniștită, pusă pe șotii și distracție, s-a aventurat în munți, România a întors nesperat trupa ex-iugoslavă. Ba mai mult, pe final, final în care suntem obișnuiți să scăpăm vesela pe jos în mijlocul restaurantului, Radu a scos miraculos. Bosniacii au avut bară. Și, cumva, am dat și golul trei.
Parcă pe dos, nu? Și, recunosc, cum le-am recunoscut și celor de la FRF, am rescris cronica. Fostul coleg Gabi Berceanu a cerut câte un mesaj pentru "tineret" de la toți ziariștii prezenți în Italia. Eu le-am spus că sunt pregătit să o rescriu și acum. Chit că o cronică rescrisă este, pentru ziarist, exact ce-s loviturile de departajare pentru fotbaliști.
Voi merge la penalty-uri cu zâmbetul pe buze.
)
)
)
)
)
)
)
)
