EXCLUSIV // VIDEO Cristian Tudor Popescu, interviu amplu despre Simona Halep, de la șansele la US Open până la schimbările aduse de Mouratoglou: „De un an aștept acest moment”

• AICI, dialogul integral dintre realizatorul Cătălin Țepelin, redactor-șef al GSP, și Cristian Tudor Popescu
• Simona Halep (30 de ani, 7 WTA) o înfruntă azi pe ucraineanca Daria Snigur (20 de ani, 125 WTA), în runda inaugurală de la US Open, ultimul turneu de Grand Slam al anului. Partida va fi liveTEXT pe GSP.ro. 

CTP, care se autointitulează „un Grigore Ureche al Simonei Halep” , pentru că a scris nenumărate articole despre ea în ultimii 10 ani, analizează în profunzime modificările de stil și de abordare ale fostului număr 1 mondial. „Are șanse considerabile la US Open”, crede ziaristul. 

Cristian Tudor Popescu, interviu amplu despre Simona Halep, de la șansele la US Open până la schimbările aduse de Mouratoglou

- Domnule Cristian Tudor Popescu, haideți să vorbim despre Simona Halep, probabil sportivul pe care l-ați urmărit cel mai atent și mai insistent în ultimii 10-12 ani. Cum o vedeți pe Simona acum? Ce o mai trage înainte? Care mai e potențialul ei? Suntem înainte de US Open.
- I-am spus odată Simonei că eu sunt un fel de Grigore Ureche al ei.

- Ați „scris-o” de nenumărate ori.
- Da, în vara lui 2013 a fost primul articol, foarte puțină lume știa atunci cine e Simona Halep. Câștigase un turneu, la Budapesta. „Mangusta” se numea articolul, pentru că eram uluit de sângele rece și de mâna rece pe care o avea această fată în momente critice. Ce vreți să vă spun despre ea?

- E încă în postura de a-și propune obiective mărețe? 
- Da, bineînțeles.

- Un Grand Slam, Top 3? 
- Bineînțeles! După părerea mea, a ratat acum la mustață Wimbledonul. Putea să câștige Wimbledon acum, avea șanse clare. Din păcate, a fost acel meci nefericit cu Rybakina. Există și astfel de meciuri, în care Rybakinei i-a intrat tot. Sunt zile în care unei jucătoare îi intră tot. Închide ochii, dă și îi intră. Așa a fost în acea zi Rybakina, o jucătoare de risc, lovește tot timpul decisiv. Nici chiar Simona nu a putut atunci să îi facă față. Dacă trecea de Rybakina, după părerea mea, Simona o bătea pe Jabeur fără nicio problemă și câștiga Wimbledon. Însă ce am văzut acum la ea, la Toronto, este extrem de important, în sensul întrebării dumneavoastră.

- Ce anume? 
- Eu de un an de zile aștept asta, cam de prin august-septembrie anul trecut, cam de la despărțirea de Darren Cahill. Articolele mele din GSP sunt martore a ceea ce vă spun. Am spus-o de nu mai știu de câte ori, am repetat asta, pentru că mi s-a părut important. 

- Așa.
- Scriind despre Simona în GSP, am spus că trebuie să schimbe, trebuie să recurgă la jocul ei din 2018, la jocul de inițiativă. Eu, având statistica în cap, îmi amintesc ce număr uriaș de winnere făcea Simona în iarna și în primăvara lui 2018. 50 de winnere a făcut cu Kerber sau cu Lauren Devis în sferturi, semifinală, la Australian Open. A reușit să o facă pe Muguruza să holbeze ochii în semifinala de la Roland Garros (n.r. - din 2018). Muguruza, care este o fiară, poate cea mai agresivă jucătoare din lume la nivelul ei maxim, să se uite la Simona cu ochii căscați, pentru că Simona era mai agresivă decât ea?!

CTP explică „parametrul fundamental” din jocul Simonei Halep

- Așa. 
- Acolo, ea a demonstrat că e capabilă să facă un joc de inițiativă, un joc în care să-și câștige ea punctele. Ea, până atunci, s-a afirmat în tenis printr-un joc foarte puternic de defensivă, un joc de așteptare a greșelii adversarei, de forțare. Nu de așteptare, de forțare. Parametrul cel mai important în jocul Simonei, până în 2018, a fost greșeala forțată a adversarei, care nu se dă în statistici. "Forced errors" apare foarte rar. Ăla era parametrul fundamental, modul de câștig al punctelor pentru Simona. Atunci, ea a demonstrat că poate să-și facă ea punctele cu lovitură decisivă, să ia inițiativa, să schimbe prima direcția în schimbul de mingi. Mai era ceva, am scris lucrul ăsta, deci nu-l inventez acum,. Am spus: „Domnule, trebuie să-și dea voie!”. Acest lucru l-a realizat Mouratoglou. Patrick Mouratoglou a determinat-o pe Simona să-și dea voie! Nu vă închipuiți cât de greu este să faci asta.

- Să iasă dintr-un tipar care ea îl considera câștigător și zicea „merg cu el până la retragerea din sport”. 
- Da, exact. Ăsta este unul dintre cele mai grele lucruri din sport, când ai rezultate bune și excelente cu o anume modalitate de joc. Întotdeauna când ți-e greu, când dai de o adversară dificilă, când ai o situație grea, meci greu, când intri la strâmtoare, automat nu-ți poți opri creierul să nu revină la ce stăpânești, ce știi mai bine. „Bă, o bag în fabrică, o bag în stânga-dreapta”, văd că nu-mi intră și atunci mă întorc în ce știu eu mai bine, ca totuși să câștig cumva meciul ăsta.

- Deci spuneți că poate fi meritul lui Mouratoglou această schimbare, revenirea la diversificarea asta. 
- Asta a făcut Mouratoglou. Schimbarea asta mentală. I-a spus: :„Dă-ți voie!”. Pentru că ea putea. Eu am văzut-o atunci, în 2018, am văzut-o cu toții. Ea poate să facă lucrul ăsta, dar nu-și dădea voie. Pentru că ea considera: „eu trebuie să câștig meciul ăsta și atunci mă blochez în acest joc cu care sper să câștig, cum am mai câștigat”. Mai ales acum, la 30 de ani, și în peisajul care s-a schimbat în tenisul contemporan feminin, Simona nu mai poate face mare performanță cu jocul ăla vechi. Cu ăsta poate să facă! Deși la Toronto a avut un capitol foarte prost: serviciul. A servit 8 duble greșeli cu Gauff, 10 duble greșeli cu Pegula, iarăși aproape 10 cu Beatriz Haddad Maia în finală, și-a complicat jocul foarte mult. Ea putea să câștige în două seturi toate aceste trei întâlniri, dacă nu ar fi avut dublă-dublă greșeală, dublă greșeală, dublă greșeală, în momente critice.

- Poate așa se alimentează ea, prin apariția unor momente critice. 
- Adică credeți că face duble greșeli ca să se monteze?

- Nu e ceva voit, dar a câștigat de atâtea ori în trei seturi încât poate că face parte din tiparul ăla despre care spuneați. 
- De acord, dar iată prețul. Acum, după încă un meci cu Potapova, care este un câine, așa, jucătoare foarte andurantă, rezistentă, Simona a cedat și lucrul ăsta l-am spus. La finalul turneului de la Toronto am zis PRO Arena "să vedem cât va juca la Cincinnati", pentru că vedeam ce consum uriaș a făcut la Toronto. Consum care n-ar fi trebuit să existe dacă nu făcea dublele greșeli, dacă nu avea punctul ăsta slab la serviciu, care i-a mâncat game-uri, i-a adăugat seturi de muncă.

Cristian Tudor Popescu: „Simona Halep lovește mai adânc și mai tare decât de obicei”

- I-a mâncat timpul de odihnă. 
- I-a mâncat timpul de odihnă. În schimb, jocul din câmp a fost ce trebuie! Este jocul ăsta pe care îl aștept de un an de zile. Adică lovește mai adânc și mai tare decât de obicei. Ea înainte nu-și dădea voie, pe jocul vechi nu-și dădea voie să lovească prea tare, din teama de a nu greși. Ea are o anumită zgârcenie, "mai bine să nu greșesc, decât să risc și să greșesc”. E, acum și-a dat drumul la lovitură, a dat retur și, slavă ție, Doamne!, am văzut-o intrând de vreo două ori în teren. Hai, nu în teren, dar măcar la linia de tușă, ceea ce mă rog de ea de ani de zile! Pas în față! Măcar streseaz-o pe aia care servește, să aibă un stres, poate face dublă greșeală. Așa, dacă stai la doi metri pe serviciul doi, în spatele liniei de fund, aia n-are niciun stres când servește. Servește moale, cu kick, știe că n-o să-i dai un retur să rămână în bocanci. Dar când intri și o stresezi...E, mai mult decât atât, Simona a dat retururi punct decisive, a lovit și cu dreapta, și cu reverul, a schimbat prima și a încercat lovitura decisivă, în special cu lungul de linie de rever, pe care ea îl cam lăsase pe noptieră într-o vreme.

- Și acum? 
- Acum, l-a activat din nou și am văzut-o făcând multe puncte în felul ăsta, cu inițiativă. Și încă ceva important, e iarăși ce am scris în articolele din GSP: pasul în față pe mingea de atac. Când îi reușește, și are cu ce!, îi reușește o lovitură cu care scoate din teren adversara! O duce într-o poziție dificilă, unde nu mai poate decât o recuperare, o minge moartă pe care o aruncă sus, în față. Simona avea acest rău obicei, de-a lungul timpului, să rămână tot în spate, să lase mingea să cadă și să mai lovească o dată în ea, după ce mingea căzuse, cu săritură destul de înaltă. Că atunci când îți vine o minge plouată din recuperare, mingea e destul de înaltă și pentru Simona loviturile de sus sunt mai grele întotdeauna. Și urlam singur, stând în fața televizorului: vino pe ea în față!

- Vă manifestați vulcanic în timpul meciurilor? 
- Da, de unul singur, în cameră acolo la mine, urlam de nebun! Așa fac de obicei. Și acum vine! Simona acum vine, urmărește imediat lovitura, când simte că a pus-o în dificultate pe adversară țâșnește spre fileu și face voleu. Nu voleu clasic, că voleul clasic, în condiții de concurs, de competiție, de tensiune n-o să-l facă niciodată productiv. Îmi pare rău să spun asta. Îl poate face la antrenament, știe voleu clasic la antrenament, nicio problemă. Însă în condiții de concurs, pentru că nu l-a jucat...

- E târziu acum să și-l mai perfecționeze, la 30 de ani. 
- E târziu să-l facă productiv la 30 de ani. În schimb, are drive-volley care este excelent. Și atunci a venit cu drive-volley și pe dreapta, și pe rever, a făcut și smash-uri foarte bune din față. Și în felul ăsta a scurtat punctul. N-a mai stat să îi mai dea încă o dată în teren, iar minge plouată, iar să dea cu dreapta. Deci astea sunt schimbările absolut salutare, după părerea mea, în jocul ei. Schimbări care, după mine, îi dau șanse considerabile la US Open.

7e locul ocupat de Simona Halep în clasamentul WTA, înainte de US Open. La început de martie, ea era pe locul 27

CTP, despre diferențele dintre Mouratoglou și Cahill

- Deci această diversificare de stil despre care spuneți că ați identificat-o în jocul ei... 
- Joacă pe mâna ei. A întrebat-o Darren Cahill la un moment dat într-un meci, Simona avea 6-5 și trebuia să servească. Și Cahill a tăcut vreo 15 secunde, n-a zis nimic, s-a uitat așa în zare, Simona nu spunea nici ea nimic. Și, după 15 secunde, întreabă: „Vrei să câștigi pe mâna ta? Vrei să câștigi? Vrei să câștigi pe mâna ta sau pe mâna ei?”. O întreabă, nu-i spune: „joci așa, fii atentă, acum îi dai mai pe rever, te duci în față”. Nu, ci „vrei să câștigi pe mâna ta sau pe mâna ei?” Simona nu i-a răspuns nimic. S-a ridicat, s-a dus la serviciu și a câștigat. Și am văzut asta de multe ori. Cum a reușit Cahill, realmente, să o facă să câștige niște meciuri. Mouratoglou e altceva.

- Care sunt diferențele dintre ei? Cum îi citiți, Mouratoglou vs Cahill? 
- Mouratoglou este foarte științific. Omul e aplicat matematic, are date despre toate jucătoarele din circuit, are arhive, știe care sunt caracteristicile, parametrii fiecăreia. Și atunci el poate să îți pregătească un meci foarte bine. Are fișa sportivei pe care o pregătește pe parametri. Atâta ai la serviciu, atâta ai la dreaptă, atât îți mai trebuie să mai pui la serviciu încă atâtea procente, pentru că nu-i suficient. Deci este foarte riguros, foarte organizat științific. Și eu am avut niște îndoieli la început că o să meargă chimia între Simona și Mouratoglou. Mai ales că Darren Cahill e altfel.

- Cum era?
- Cahill era de intuiție, de stare, de un cuvânt bine spus la momentul potrivit. Alt gen de antrenor. Mari amândoi, uriași antrenori! E, iată, n-a mers de la început cu Mouratoglou. În iarnă și în primăvară, Simona a avut momente în care a jucat cum joacă acum, adică jocul de inițiativă, să vină în față.

VIDEO Emisiunea integrală cu Cristian Tudor Popescu

Citește și alte știri despre Simona Halep: 

Simona Halep și provocarea de pe hard » Miză mare pentru româncă la US Open + 5 cifre interesante

Azi începe US Open! Luminița Paul, expertul GSP în tenis, indică 6 lucruri de urmărit la New York: de la Serena la Emma și Rafael Nadal

Wilander sesizează două arme ale Simonei Halep la US Open 2022: „A lucrat asta cu Mouratoglou și e entuziasmată, dar mai e o parte grea”