Health Talks by GSP Cum va arăta mâncarea viitorului: „Abia aștept să folosim inteligența artificială în agricultură!” + Diferența dintre legumele obișnuite și cele bio

- Bună ziua, bine ați venit la Health Talks by GSP, emisiunea în care vorbim despre sănătate, fitness și nutriție! Invitatul meu de astăzi este Ionuț Bădică, managerul de proiect al fermei Sol și Suflet, prima fermă de agricultură regenerativă din România. Bine ai venit, Ionuț!
- Mulțumesc de invitație!

- În primul rând, explică-ne ce înseamnă agricultura regenerativă.
- E un termen nou, dar e destul de intuitiv. Intenția e să regenerezi solul. Noi spunem că e mai mult decât sol, e despre biodiversitate, despre viața fermierului, viața consumatorului și așa mai departe.

Solurile noastre se degradează, iar agricultura ecologică nu are obiectivul ăsta primar să aibă grijă de sol. Aşa a apărut noţiunea de agricultură regenerativă ca fiind agricultura care face producție în timp ce regenerează solurile degradate și crește fertilitatea naturală a solurilor deja existente.

Avem nevoie de hrană sănătoasă, dar hrana sănătoasă nu poate să iasă, evident, dintr-un sol care nu e sănătos și atunci e nevoie să crești calitatea solului. Ce faci, de fapt, când crești calitatea solului?

Dacă pui o legumă într-un sol sănătos, foarte fertil, automat leguma aia o să fie și ea foarte sănătoasă, foarte gustoasă, bogată din punctul de vedere al nutrienților, ideală pentru a te întreține, a avea un corp sănătos.

- De ce nu s-a făcut până acum agricultură regenerativă?
- Nu s-a făcut din varii motive. Dacă e să plecăm de undeva, începem de la Revoluția Verde, prin anii ‘70, când s-au dezvoltat toate substanțele astea chimice pe care le folosim și acum. Și am ajuns aici, în 2024, să chimizăm mare parte din agricultură, ceea ce a funcționat până acum. A crescut producția pe hectar la toate legumele, la toate cerealele, dar rezultatul final e o degradare din ce în ce mai mare a solurilor.

O degradare atât din punctul de vedere al reducerii materiei organice, carbonul, dar şi a biodiversităţii solului. În Europa, cred că sunt niște suprafețe ale solurilor degradate cât Grecia de mari! E destul de grav.

- Care nu mai pot fi refăcute?
- Care ar putea fi refăcute, dar trebuie să bagi energie, trebuie să bagi niște practici regenerative, trebuie să bagi niște bani până la urmă. Acum, agricultura e întreținută pe chimicale. Bagi ceva și îți dă, dar nu hrănești solul.

Hrănești planta direct, e ca și cum noi ne-am hrăni cu zahăr, făină albă și ulei procesat. Cam asta mănâncă plantele pe care după aia le băgăm în noi.

Agricultura regenerativă a venit din zona permaculturii, în așa fel încât să lași solului și naturii mai mult decât ai luat.

Apărută în Australia, în anii ’70, permacultura nu a putut să hrănească populaţia. A fost abordată și împrumutată de oameni din mediu urban, care şi-au creat câte o grădină proprie din care se hrăneau ei şi familiile lor.

Există un vis al autosuficienței: să ai tu grădina ta, aia foarte frumoasă, cu toate legumele, să-ți pui borcanele pe raft, dar nu să vinzi, nu să faci un business.

Și noi am ajuns acum, în perioada asta, în care ne bazăm pe business-uri ca să satisfacem nevoile de hrană ale populației.

E un termen nou. Nu cred că are mai mult de 5 ani. Dar, acum, toate companiile mari din zona agro vorbesc de agricultura regenerativă. Și au niște practici din ce în ce mai aproape de ideal.

Evident, nu poți să le aplici pe toate pentru că e o tranziție de la convențional la regenerativ. Și în timpul ăsta, orice fermă trebuie să facă bani și trebuie să facă producție ca noi, toți, să mâncăm.

GALERIE FOTO. Imagini de la prima fermă regenerativă din România

+39 FOTO

Ionuț Bădică: „Tehnologia ne va ajuta să mâncăm mai sănătos”

- Tu crezi că agricultura regenerativă ar putea hrăni populația din ce în ce mai mare a planetei? Pentru că există deja ideea asta că trebuie să producem mâncare modificată genetic.
- Când m-am înscris la un master la Facultatea de horticultură prin 2014, era un poster în care era prezentat cum o să hrănim populația în creștere. Iar soluția era: cât mai multe semințe modificate genetic și multă tehnologie bazată pe chimicale! Și m-a bufnit râsul când am văzut că se vrea să mergem în direcția aia.

Dar eu cred că sunt şi alte soluții la scară foarte mare. Poți să crești în mod regenerativ cereale, pâinea noastră cea de toate zilele, legume, pomi fructiferi, animale.

E cu un grad de complexitate mai mare. Asta e problema. Complexitatea.

Dar trăim și într-un moment în care complexitatea poate fi ușor gestionată. Avem acum tot felul de instrumente, avem computere, avem AI, avem tractoare prin GPS, folosim drone, avioane. Nu mai suntem în anii ‘70-‘80...

Dacă n-ar fi tehnologia, atunci chiar ar fi mai dificil în contextul în care o să fim 9-10 miliarde.

Doar că acum suntem într-o zonă de tranziție. Dacă ne uităm la Pactul Verde European, target-urile până în 2030 sunt aberante. Ele sunt făcute de oameni de la birou care își imaginează că așa se întâmplă schimbarea.

Cred că o să se atingă undeva la 30% din target-urile alea.

Pentru că, de fapt, fermierii în sine sunt niște antreprenori pragmatici. Nu poți să-i zici fermierului: "Ia subvenția asta și fă asta!", pentru că el trebuie întâi să testeze.

Și eu sunt fermier. Eu nu mă încred în testele după primul an.

Mă încred în testele după 2-3 ani, ca să fiu sigur că dacă îmi cumpăr un echipament, îmi scot banii, nu că îmi scot banii, dar să nu rămân cu el, pentru că echipamentele sunt foarte scumpe.

Adică dacă îmi cumpăr ceva în agricultură, mai ales dacă lucrez în terenuri mari, 100.000 de euro e nimic. Nici nu ai ce să cumperi cu 100.000 de euro. Și atunci, e nevoie de răbdare. Și cred că o să ajungem la acele target-uri, cel puţin în Europa. Dar în timp, nu, aşa, în câţiva ani!

VIDEO. „Agricultura regenerativă poate hrăni populația Globului”

- E bine totuşi că s-au pornit lucrurile.
- S-au pornit lucrurile, dar sunt atât de legate între ele încât contează inclusiv şi ce se întâmplă în America, în China și în America de Sud.

Dacă America, sau ceilalți din celelalte continente, bagă niște subvenții foarte mari pentru agricultura convențională și dă frâu liber chimicalelor, semințelor modificate genetic, atunci tu n-ai cum să faci față presiunii globale.

- Doar să fie o obligație în Europa. De exemplu, să cumperi tot din Europa.
- Exact. Doar așa ar trebui. Dar sunt interese și interese. Până la urmă, consumatorul e cel care are puterea. Că de-aia producem mâncare, ca să mănânce cineva. Consumatorul are cea mai mare putere. Tu trebuie să alegi să votezi cu banul viitor. Noi asta le și spunem clienților noștri. Noi practicăm agricultură regenerativă.

Suntem la început de drum. Suntem mici. Dacă vrei să ne susții, ne votezi cu banul.

Că trebuie să ne cumperi legumele. Mulţi se plâng că nu avem de unde să mâncăm mâncare naturală.

Ionuţ Bădică: „Oamenii se uită ciudat la mine când le spun că noi nu stropim legumele cu nimic”

- Dar nu suntem obişnuiţi să plătim mai mult ca să mâncăm natural şi sănătos.
- Nu, nu, nu. Că e scump. Să crești niște roșii e destul de greu. Să crești o mie de metri pătrați de roșii în contextul ăsta în care sunt boli, dăunători, nu stropești cu chimicale e destul de greu.

O să zic o poveste. Am fost într-un sat mare din România unde toată lumea crește legume. Și stăteam de vorbă cu oamenii ăia și se uitau ciudat la mine când le spuneam că nu stropesc cu nimic.

Dacă te duci în satul ăla, o să vezi cele mai curate culturi. Nu e pic de buruiană.

Asta arată ceva. Asta arată calitatea produselor.

Ele au ajuns să fie ieftine tocmai din cauza asta, pentru că e mai ușor să le crești. Dar se folosește o tehnologie care e nocivă produsului final, dar și solului, inclusiv oamenilor care lucrează!

Stau tot timpul cu nasul în substanțele alea, nu cred că e foarte sănătos.

- Care e diferența dintre un produs din agricultura regenerativă și un produs bio?
- Aș zice că sunt mai multe categorii. În primul rând, sunt produsele din agricultura convențională, care nu are un standard, poți să faci ce vrei în convențional.

- Se poate face chiar orice?! Că mă gândesc că la nivel european sunt niște restricții.
- Poți să faci orice, pentru că substanțele sunt pe piață. Dacă nu sunt alea incredibil de toxice, sunt unele toxice, ceea ce e de ajuns.

Ai probleme cu buruienile, apeși pe un buton, dai cu erbicid și așa mai departe. Deci, în convențional, poți să faci orice.

În ecologic, nu poți să faci orice. Practic, sunt niște bariere. Nicio substanță chimică n-ar trebui folosită. Nocivă solului sau organismelor, ceea ce e foarte, foarte, foarte bine. La fel, îngrășământul trebuie să fie natural. E un mecanism de control.

Sunt controale cărora trebuie să se supună fiecare producător!

În România, agricultura ecologică nu a prins așa foarte bine. Prețurile sunt, oarecum, mari. Nu există...

- Dar, din ce am observat, parcă nu mai sunt diferențe atât de mari între legumele bio și celelalte, de exemplu.
- Da, dar cred că multe sunt din import. S-au băgat bani în agricultura ecologică, pe standardul ăsta, și s-a îmbunătățit parcul tehnologic, suprafețele, și atunci fermele au devenit din ce în ce mai productive. În România, fermele sunt foarte mici. Nu găsești o fermă de 30 de hectare care să facă agricultură ecologică, care să scoată un randament.

Dar standardul e bun, e binevenit. Doar că e standardul consumatorului, nu e standardul care zice ceva despre agricultură.

Dă o siguranță, cât de cât, consumatorului, că mănâncă și el ceva sănătos. Doar că apare neîncrederea, că e greu să controlezi totul, iar importurile nu sunt toate verificate

- Cu ce vine în plus agricultura regenerativă?
- Una ar fi calitatea vieții fermierului. Să fii fermier înseamnă să muncești mult.

Am lucrat și eu în companii, știu ce înseamnă să ai viață de birou, știu ce înseamnă să ai deadline-uri, să stai 12-14 ore în fața calculatorului să dai produsul final, dar știu și ce înseamnă să stai pe câmp niște sezoane, să muncești de dimineața de la 6 până seara la 9, când e vârful sezonului, adică din mai până în septembrie. Cam ăsta e programul. Și nu e ușor!

Nu te ține corpul să bagi 10-20 de ani atât la nivelul ăsta. Și atunci ne-am uitat pe standardul ecologic. Fermierii aceștia muncesc pe rupte! Muncesc, practic, mai mult decât primesc înapoi din bani.

Adică vând legume sănătoase și eu nu am o viață sănătoasă! Vreau și eu același lucru pentru mine! Asta ar trebui să se reflecte în bani și în tehnologiile pe care le facem ca să nu îmi mai rup spatele pe câmp.

Ionuț Bădică: „Toată ferma noastră este într-un Excel”

- Care ar fi următorul scop?
- Avem apoi o maximizare a producției. Nu am cum să-ți arăt, dar mare parte din ferma noastră e pusă în Excel.

Adică eu mă uit la fermă prin niște tabele. Pentru că totul e foarte, foarte riguros calculat. În așa fel încât să dai legume tot timpul anului, când se poate, în fereastra ecologică.

Și atunci, noi maximizăm producția din management. Facem cât mai multe cicluri pe unitate de suprafață.

Noi știm câți clienți avem în fiecare săptămână. Știm câți clienți o să avem la anul pe săptămână. Și știm, în medie, câte gulii mănâncă o persoană pe săptămână.

Și noi știm câte gulii trebuie să punem în fiecare săptămână. Dar mai e ceva foarte important: gulia din primăvară devreme se face în 45 de zile, următoarea se face în 40 de zile, următoarea se face în 30 de zile și așa mai departe. Trebuie să știi toate datele astea și trebuie să știi și când le recoltezi, că nu poți să le recoltezi peste 3 săptămâni, că s-a stricat!

Trebuie să ai foarte, foarte multe date, în așa fel încât oamenii să mănânce o varietate de legume sănătoase și de aia zic că maximizăm și eficientizăm prin management.

Ne deosebim de ceilalți producători pentru că reușim să navigăm prin această complexitate, adică creștem 50 de varietăți de legume pe an destul de ușor, prin management, prin tabele. Altfel e destul de greu, te reduci la 2-3 culturi și ești dependent de piață. Că dacă tu ai un hectar de roșii, trebuie să scapi repede de ele, la un preț mic.

- Apoi vine calitatea solului, nu?
- Da, dar nu ca obiectiv secundar. E principal, dar îl punem undeva mai la urmă pentru că am observat că dacă nu îi dai solului mâncare, el nu-ți dă înapoi.

Nu-ți dă randament! De exemplu, te aștepți ca o plantă să îți dea 8-12 kile de roșii, dar asta nu se întâmplă. Dacă scoți 6-8, e perfect. Dacă scoți 8, ceea ce încă nu am ajuns nici noi, trebuie să dai multă materie organică solului. Și nu-ți dă rezultatul în primul an.

Undeva în anul 2-3, după ce se structurează foarte bine materia organică și se creează o sinergie între microorganisme și carbonul din sol și așa mai departe. Adică e o tranziție de 3-4 ani.

Trebuie să stai în tranziție ca să ai beneficii, inclusiv pe boli și dăunători. Observăm deja semne din ce în ce mai bune la noi în fermă. Nestropind cu nimic și adăugând materii, având practici pozitive, observăm o îmbunătățire considerabilă pe controlul dăunătorilor. Avem insecte benefice! Acestea le mănâncă pe cele dăunătoare.

- Natura știe ce să facă.
- Așa e. Noi am introdus, de exemplu, insecte benefice, niște buburuze, le-am cumpărat, vin la flacoane. Le arunci prin solarii și ele încep să-și facă treaba! Există soluții.

Vedem cum plantele cresc din ce în ce mai bine, din ce în ce mai ușor la ferma noastră. Suntem în anul 4. E din ce în ce mai simplu, deși încă nu sunt mulțumit de randament.

Dar e nevoie de investiție. Vedeam un studiu din UK că în ultimii 3 ani, suprafețele agricole ecologice au scăzut în fiecare an cu 2-3% pentru că e un burnout al fermierilor. Ei mai și îmbătrânesc.

- Exact ce ai vorbit tu despre viața fermierului.- O să ajungem să nu mai avem fermieri. În România, nu știu cifre exact, dar vârsta fermierului e undeva la vreo 60 de ani. În Europa e 62 de ani. Dacă te uiți la alte domenii, nu prea ai în birou colegi de 62 de ani.

Sunt și mai tineri, dar foarte puțini. Foarte puțini în lume intră în agricultură. E un domeniu greu. Și aici trebuie lucrat. Că nu o să ajungem să fie totul industrializat.

Ionuţ Bădică despre impactul AI în agricultură

- Ce părere ai de inteligența artificială? Crezi că va ajuta în agricultură?
- Eu abia aștept să avem acces la AI.

- Nu te sperie?
- Nu, nu. Eu am nevoie de ea. Visez la un tractor care să meargă prin GPS, care să identifice buruienile și care să aibă niște brațe să scoată buruienile.

Noi avem acum un tractoraș și așa scoatem buruieni, dar nu le scoate pe toate. Atunci trebuie să intervenim la mână.

Dar la mână nu mai ai oameni care să stea 10 ore pe zi cocoșați și să scoată buruieni. Din acest motiv, abia aștept să devină accesibilă și pentru noi.

- Să facă partea asta murdară.
- Da, pentru că o să ne dea mai mult timp și noi să fim în stare să ne bucurăm de timpul ăla. Că și asta e o problemă! Să fii în stare să te bucuri de timp.

Să nu mai zic că AI-ul ne va ajuta pe partea de facturare, pe eficientizarea comenzilor etc.

Dacă eu nu fac o lucrare la timp, îmi pierd producția. La noi nu există "N-am chef acum!". Și atunci ai nevoie de cât mai mult timp să poți să le faci pe toate la vremea lor.

Așa că abia aștept să am un tractoraș pe care să-l plimb prin GPS și cu niște brațe care să știe să facă fotodistincție a buruienilor!

- Am citit un studiu care arată că un produs care vine din agricultura ecologică sau regenerativă are mai mulți nutrienți. În momentul în care tu nu mai stropești planta, o forțezi pe ea să lupte împotriva dăunătorilor și atunci produce mai mulți nutrienți. Poți să ne spui mai multe lucruri despre acest fenomen?
- Da. Am făcut niște studii pe varză în timpul facultăţii. Interesul era să vedem câți antioxidanți sunt în varză în funcție de expunerea la factori de stres abiotici și biotici și cele mai sănătoase verze erau cele care erau cele mai stresate.

Ce e interesant aici este că ele comunică între ele și atunci când apare un stres la o plantă comunică către celelalte ca să-și dea substanțele de apărare, că, practic, antioxidanții sunt substanțe de apărare împotriva stresului. La frig, la insecte și așa mai departe.

Și mai zic ceva foarte important legat de sezon, de ce e important să consumăm legume de sezon.

Îţi dau un exemplu pe spanac crescut iarna în spații cu temperatură controlată. Prin țările din Vest găsești solarii încălzite care țin temperatura, nu coboară sub 10 grade seara și ziua urcă, iarna, până la 20. Totul e foarte controlat. Planta nu e expusă deloc la stres.

E mediul perfect pentru ea să crească. Ea crește, se dezvoltă foarte repede, ajunge la maturitatea de vânzare instantaneu. Dar dacă o guști, ea nu are nimic!

Pentru că e crescută repede, în condiții perfecte și nu are niciun stres. E fadă. Și la gust e fadă!

VIDEO. Ionuț Bădica despre implementarea tehnologiei AI în agricultură

Ionuţ Bădică: „Acesta este motivul pentru care roșiile nu mai au gust”

- Chiar am foarte mulți prieteni care spun că nu mai găsesc roșii care să aibă gustul ăla din copilărie. Acesta ar fi motivul, nu?
- Până la roșii, mai zic un pic de verdețuri, pentru că verdețurile sunt cele mai importante și fac o recomandare, deși e vară acum. Dar când mănânci verdeață iarna, salată, spanac, rucola, crescute afară, crescute în solarii neîncălzite, ele au fost expuse la foarte mult stres. De exemplu, spanacul crescut iarna în condiţii de stres e foarte dulce!

Dacă găsești spanac în luna decembrie - ianuarie și nu e dulce înseamnă că e venit de undeva unde temperatura e controlată și nu are nutrienți. Nu are nici gust, că gustul e dat de nutrienți și uleiuri.

- Revenind la roşii.
- La roșii e o discuție foarte, foarte mare. Cine crește roșii acum le creşte pentru a le vinde.

Și tu când vinzi roșii, te gândești să ai pierderi cât mai mici și încasări cât mai mari. În primul rând să ai o varietate de roșii cu producție mare, să-ți dea 12 kg pe plantă. Dar e greu să le vinzi pe toate imediat, aşa că dacă stau două săptămâni în cutii, e perfect.

Și apoi, gustul. Gustul e ultima grijă a fermierului. Pentru că el trebuie să aibă producție, să nu se strice roșia, apoi sunt niște rezistențe, rezistențe la boli și dăunători, și abia apoi e gustul.

Gustul e ultimul în procesul de luare a deciziilor când alegi soiul.

Noi stăm la fermă şi le testăm. Avem câteva soiuri fixe, dar tot mai introducem, să vedem care e cel mai gustos. Și apoi e cantitatea. Și cât stă la raft.

De exemplu, raftul pentru noi e cea mai mică grijă, pentru că noi o culegem azi, vindem mâine. Nu stă. Dar sunt foarte puțini fermieri care își permit asta, pentru că piața e făcută în așa fel încât tu să dai en gros.

De-aia consumatorul ar trebui să intre în contact direct cu un fermier.

- Dacă vrei roșia aia cu gust adevărat.
- Da, du-te la fermă și spune că vrei 10 kilograme săptămâna viitoare. Și ăla îți aduce. Adică susține-l! Spune-i să îţi crească roșiile de anul ăsta. Te ajut cu bani, îți plătesc 15 lei kilogramul de roșii.

Şi aşa te asiguri că ai produse bune. Dacă tu cumperi roşii ieftine, sunt cele făcute rapid, fără gust şi un pic toxice. În convențional, dai cu azot, dai cu chimicale, la fiecare stadiu de creștere a plantei, ca să crească, să aibă planta ce are ea nevoie, să se facă repede.

Ionuţ Bădică: „Dacă bagi chimicale, scoți chimicale”

- Cum îi facem pe oameni să înțeleagă acest lucru? Că produsele ieftine sunt de cele mai multe ori lipsite de nutrienţi. Prin educație?
- Multă lume îmi spune că trebuie să fac și educație. Și eu zic: "Nu, eu nu trebuie să fac educație. Trebuie să fac producție!". Fac și educație oricum, că suntem și un ONG în spate, dar nu ăsta e rolul meu.

În principiu, eu cred că fiecare trebuie să se educe. Trebuie să vorbim mai mult. Asta ar fi soluţia, să vorbim din ce în ce mai mult.

Trebuie să ne folosim logica și bunul-simț, să ne dăm seama că ce intră, aia scoți.

Dacă bagi chimicale, scoți chimicale. Dacă nu îi dai multă mâncare plantei, atunci n-ai cum să primeşti ceva de la planta aia, n-are cum să fie foarte sănătoasă.

Noi mâncăm nu doar ca să trăim în ziua aia, ci ca să ne menținem sănătatea. Se cunoaște ce mâncare bagi în tine. Eu mă uit la mine. Când mănânc legume sănătoase, mă simt bine.

Trebuie să ne interesăm un pic, să ne uităm la emisiuni de sănătate, să citim și niște studii, să apară în mainstream, deși nu e foarte atrăgător, de unde ne vine şi cum e hrana făcută.

- Nu prea ne interesează ce băgăm în noi, ci mai mult ce punem pe noi.
- Atenția nu e în interior. Atenția e mult spre exterior, cum arătăm, cu ce ne îmbrăcăm. Nu suntem minimaliști, nu suntem într-o simplitate voluntară, în așa fel încât să facem bine pentru noi și pentru comunitate.

Dacă vor fi mai mulți oameni care să susțină acest tip de agricultură, așa o să apară și mai mulți fermieri care fac treaba asta.

Sunt puțini oameni care intră în sectorul ăsta agricol şi dacă nu-i susținere, nici nu-ți vine să te bagi. Oamenii vor să fie acum influenceri pentru că se fac bani uşor. Aşa ar trebui să fie și în sectorul agricol: să fie unul destul de atrăgător în așa fel încât să te faci fermier!

VIDEO. Diferența dintre agricultura conventțională și cea regenerativă

Ionuț Bădică: „Un fermier modern trebuie să fie și influencer”

- Mă gândesc că e mult mai greu să fii fermier decât influencer.
- E mult mai greu pentru că trebuie să știi mult mai multe lucruri. Dar trebuie să fii influencer și ca fermier!

Noi încercăm să facem asta, să scoatem capul din fermă, să spunem două, trei cuvinte. E minunat că tu ai ales să ne inviți în platou și să vorbim despre ce înseamnă agricultură.

Dar eu aș vrea ca fiecare om să se mai ducă prin bazinele legumicole. Cred că e cea mai mare lecție a consumatorului sau a grădinarului de hobby care vrea să mănânce sănătos.

Pe lângă București sunt câteva bazine şi poţi vedea cum arată culturile alea.

Și să-ţi pui nişte întrebări logice. Cum de alea nu au buruieni? Cum de arată așa bine? Cum de joia la ora 10 dimineața nu vezi doi oameni pe câmp? Niște întrebări, un pic de scepticism. Cam asta e.

Ionuţ Bădică despre legumele obişnuite din piaţă

- Ni se spune să mâncăm fructe și legume că sunt sănătoase, dar după ce am vorbit noi acum parcă nu-ți mai vine să mai mănânci fructe și legume luate din piață. Ce putem face?
- Mănânci din piaţă, e bine să mănânci fructe și legume. E important să mănânci fructe și legume că au multe fibre. Plantele alea mai au minerale, mai au o grămadă de substanțe.

Doar că nu sunt maximizate. Poate că au și ceva toxic un pic în ele. Dar dacă mănânci de sezon și nu te grăbești.

Sfatul meu e că dacă nu ai un buget să-ți iei legume de cea mai mare calitate, măcar ai răbdare și gândește-te ce-i de sezon și ce nu-i de sezon. Nu mânca roșii mai devreme de 1 iulie! Alea care au ieșit până la 1 iulie sunt grăbite. Așteaptă să iasă soiurile alea mai târzii.

De asemenea, rădăcinoasele sunt periculoase, că stau foarte mult în câmp. Țelina, păstârnacul, morcovul stau de la 110 zile până la 160 de zile în câmp. În 160 zile, dacă dai cu chimicale, are ce să se adune.

Mănâncă frunze de sezon. Important de sezon, pentru că atunci te ferești de toxine.

Cred că mai bine să mănânci legume decât să mănânci carne. Hai să vedem cum sunt crescute animalele. Ele se cresc pe repede înainte.

- Deci principalul sfat ar fi să mâncăm de sezon.
- De sezon și să nu te grăbeşti. Nu mânca pepeni până pe 15 iunie! Ei apar, dar nu sunt făcuţi. După 15 iunie găsești un pepene românesc. Iar primii sunt grăbiți.

Nici de la început, nici de la final. Mănânci din mijloc. Eu zic că-s mai sănătoase.

Dar nici cu frică nu poți să stai. Dacă stai cu frică, eu cred că-i mai rău. Am fost și eu consumator și tot așa era.

- Și dacă ești interesat să mănânci sănătos, o să ajungi să găsești oamenii ăia de unde să iei mâncare sănătoasă.
- Sper! Doar că adevărul e că fermele mici nu au logistică în spate să livreze la domiciliu, de exemplu. Și nici nu avem bugete să ne închiriem o tarabă undeva.

Nici nu există în București, de exemplu, o piață de mici producători ecologici. Nu pot să mă duc la Obor. Nu cred că sunt primiți la Obor.

Avem prețuri diferite și produse diferite. Deci nu există o piață. Și atunci, consumatorii ajung greu la noi, din păcate.

Asta e și problema noastră ca fermă, dar și problema consumatorului. Sunt consumatori care și-ar dori să mănânce de la noi, dar eu nu pot să ajung în Sud deocamdată. Pot să ajung doar pe zona de Nord a Bucureştiului.

Și trebuie să aibă răbdare, să creștem și noi. Sunt așa puține ferme în București, foarte puține ferme ecologice. Și multe dau faliment.

Ionuț Bădică: „Așa păstrăm legumele proaspete”

- Îmi spuneai că voi culegeți astăzi și mâine ați și livrat. Cât contează prospețimea plantei pe care o mâncăm?
- Ar fi bine să mâncăm direct din grădină, practic. Nu ne permitem asta. Ar trebui să mâncăm legumele culese.

Cel puțin frunzoasele ţin 2-3 zile în condiții bune.

Sfatul nostru este să le scufunzi în apă rece, le scuturi și le bagi în frigider. Aşa își păstrează prospețimea mai mult.

Roșiile nu se țin niciodată în frigider. Își pierd cam 40% din gust doar dacă le-ai băgat în frigider.

Le lași undeva pe masă, pui prosop pe ele și țin mai mult.

- Ați început să cultivați și legume mai puțin întâlnite la noi în țară în trecut? Cum ar fi conopidă, broccoli, de care nici nu auziserăm pe vremea bunicilor.
- Avem şi broccoli, și conopidă. Cultivăm aproape tot. Nu știu exact ce nu cultivăm.

Toate merg, pe toate le poți crește.

Evident să ai condiții climatice și să ai cunoștințe. N-am ajuns încă la un randament foarte bun la broccoli și conopidă, încă bâjbâim. N-am găsit tehnologia regenerativă organică în așa fel încât să scoți un broccoli la 600 de grame.

Îl scoatem undeva la 350 de grame, 400 chinuit și atunci te gândești dacă merită sau nu. Dar fiind un spațiu de cercetare, în primul rând, mai dăm o șansă și la anul.

- Voi faceți cercetare, dar încercați să vă autofinanțați într-un fel cercetarea.
- Da, da, da. Ca să știm cum. Să răspundem la întrebarea cum să crești legume regenerativ organic cu presiunea business-ului.

Pentru că dacă o faci într-un mediu academic, în care tu n-ai o presiune, s-ar putea să ajungi la niște tehnologii și la niște rezultate nepotrivite, ireale. Și chiar așa e!

De-aia, de la bun început, am zis că noi facem cercetare în context de business.

Oamenii care vin la internship-urile noastre trebuie să meargă în fermă cu 7 km la oră. Asta e viteza de deplasare.

Acesta e standardul. Trebuie să te miști repede, că altfel nu ai putea să faci toată treaba într-o zi. Așa înveți.

Oamenii care au stat la noi 6-12 luni reușesc să fie fermieri. La facultate nu reușești după patru ani să fii fermier, că, de fapt, totul e în cap. Informația trebuie simțită şi aplicată.

VIDEO. Emisiunea integrală cu Ionuț Bădică

- În încheiere, aș vrea să îmi spui cum te-a influenţat schimbarea asta din viaţa ta. Mi-ai spus că ai lucrat într-o firmă şi acum eşti fermier. Cum te simți tu?
- Eu n-am fost la sală niciodată. N-am tras de fiare, am făcut doar muncă fizică.

Am multă energie, adică pot să muncesc fizic destul de mult. Mintea mea e clară.

Am o rutină sănătoasă, fără intoxicaţii, adică fără alcool, fără tutun, carne foarte puțină și de foarte mare calitate, legume nonstop, aer curat, adică trăiesc într-un mediu și am un stil de viață sănătos.

- Exact cum scrie la carte.
- Da, da. Și se cunoaște, pentru că la finalul zilei parcă mai poți, cel puțin, să glumești. Și nici nu văd altfel cum aș putea să fiu, că aşa sunt construit.

Mi-e greu să fac un compromis acum. Ăsta sunt eu, dar nu toată lumea e la fel.

Mi se pare foarte important să mănânci sănătos, să faci mișcare. Cred că îți rezolvi 50% din probleme, inclusiv alea emoționale.