Health Talks by GSP, Ep. 22 Vrei să te apuci să faci mișcare? 3 recomandări de la un specialist pentru a nu te accidenta + De ce fotbaliştii români nu fac faţă la meciuri din 3 în 3 zile

- Bine ai venit, Ionuț!
- Bine te-am găsit, Ionuț!

- Ce te-a determinat să alegi meseria de kinetoterapeut?
- Mi-am dorit să am o influență pozitivă asupra oamenilor și m-am regăsit foarte mult în kinetoterapie pentru că ea se ocupă cu studiul mișcării, iar eu am făcut sport de când mă știu și atunci mi s-a părut foarte la îndemână să fac lucrul acesta.

Ionuț Olteanu: „Un kinetoterapeut bun trebuie să fie empatic”

- Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un kinetoterapeut?
- În primul rând, să fie foarte empatic, să asculte omul, să îl înțeleagă și să-și dorească într-un fel ce e mai bun de la el. Dacă nu ai empatie, este foarte greu să lucrezi în mediul acesta pentru că ai contact cu foarte mulți oameni.

- Cum reușești să îi motivezi pe pacienții care încep recuperarea? De multe ori e destul de greu, după ce te-ai accidentat, să-ți găsești motivația să te apuci și să lucrezi.
- Într-adevăr, mă confrunt cu situația asta adesea, încerc să-i explic pacientului unde poate să ajungă și că, de fapt, accidentarea pe care el sau ea a suferit-o este doar o mică oprire în drumul lui. Că lucrurile pot să fie mult mai bune și că, dacă va face o recuperare exact așa cum trebuie, nici nu va simți că s-a accidentat.

- Ce rol joacă psihologia în procesul de recuperare al pacienților?
- Consider că noi, ca oameni, vedem doar lucrul negativ în momentul în care ne accidentăm. Foarte rar privim și partea pozitivă, foarte puţin privim și faptul că putem să învățăm din greșelile pe care le-am făcut în trecut, putem cumva să corectăm ceea ce am făcut greșit și putem să nu ne mai accidentăm. Cu cât învățăm mai mult din fiecare lucru negativ care ne se întâmplă, cu siguranță vom avea mult mai multe de câștigat mai târziu.

Ionuț Olteanu: „Cea mai întâlnită afecțiune este hernia de disc”

- Cât de importantă este colaborarea cu alți specialiști, cu medici, cu antrenori, cu psihologi?
- Este extrem de importantă pentru că, pe cele mai multe ori, ai nevoie și de o a doua opinie, ai nevoie să cunoști pacientul mai bine, ai nevoie să înțelegi prin ce a trecut pacientul tău, ce a făcut să apară accidentarea pe care acesta a avut-o. Dacă consideri că tu le știi pe toate, nu o să știi niciodată nimic. Atunci e mult mai ușor dacă ceri ajutorul în momentul în care consideri tu că este absolut necesar.

- Care sunt cele mai frecvente afecțiuni cu care te întâlnești în meseria ta?
- Dacă vorbim de oameni care nu fac sport de performanță, cred că cea mai întâlnită este hernia de disc. Sunt foarte mulți oameni care lucrează foarte mult timp de la birou, care nu-și fac timp pentru sport, ajung să fie niște oameni sedentari și coloana lor vertebrală începe ușor să se uzeze și ajung foarte adesea la hernie de disc.

- Ce sfaturi ai pentru acești oameni care au o astfel de meserie pentru a nu ajunge să sufere de hernie de disc?
- Să-și facă timp pentru ei. Aș vrea să se pună ei pe primul loc, pentru că dacă ei nu sunt sănătoși, cu siguranță nu vom putea să facem prea multe lucruri. Ca să putem să preluăm din presiunea pe care noi o punem constant pe coloana vertebrală, pe articulații și așa mai departe, trebuie să creăm un tonus muscular activ și pentru asta trebuie automat să începem ușor-ușor să ne mișcăm.

Ionuț Olteanu: „Nu orice efort fizic este benefic organismului nostru”

- Ce înseamnă mișcare? Adică pentru un om care stă 8-9 ore la birou, ce mișcare ar trebui să facă și când ar fi bine să facă această mișcare, înainte de a începe serviciu sau după programul de serviciu?
- Ca să-ți explic un pic ce se întâmplă exact pentru un om care stă la birou câte 8-10 ore pe zi. Noi avem un mușchi, iliopsoas, care intră în scurtare când stăm în poziția aceasta 8-10 ore. Dacă noi ne vom ridica brusc după 8 ore de stat la birou și mergem într-o sală de fitness și începem să facem extensii, noi mergem tot pe scurtarea mușchiului. Trebuie să învățăm că nu tot efortul fizic pe care noi îl facem într-o zi este și benefic organismului nostru. În funcție de activitatea fizică pe care noi o facem în fiecare zi, sunt recomandate anumite exerciții. Poate unui om îi trebuie doar stretching, poate unui om îi trebuie o activare musculară, unui om îi trebuie să facă tonus muscular și atunci e foarte bine să cerem o opinie unui om avizat. Dacă ne vom uita pe rețele de socializare sau vom asculta la un prieten care a trecut prin aceeași accidentare, e posibil să nu meargă și la noi același lucru. E foarte greu să spun ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru că fiecare dintre noi e unic și fiecare dintre noi are propria lui rutină zilnică. Trebuie mai întâi să vezi pacientul, să-i faci o evaluare și abia apoi poți să spui ce ar trebui să facă în mod exact. Cu siguranță stretchingul ajută, cu siguranță niște exerciții simple ajută și ele, dar mai întâi trebuie să se facă o evaluare.

- E vreun beneficiu pentru birourile acelea înalte care sunt făcute pentru a lucra în picioare?
- O să spun da și o să spun și nu. Pentru că nu mai mergem pe scurtare musculară, dar din păcate toată presiunea se răsfrânge la un moment dat pe articulații. Acestea vor avea de suferit dacă noi nu avem un tonus muscular care să susține efortul pe care vrem să-l facem în ziua respectivă. Sunt o grămadă de oameni care lucrează din picioare și se plâng de chestia asta. Se plâng de dureri lombare, la fel, pentru că coloana vertebrală trebuie să păstreze poziția, se plâng de dureri de genunchi, tot din aceeași cauză. Deci, practic câștigăm undeva, dar e posibil să pierdem altundeva.

- Atunci e un beneficiu dacă stăm jos și ne mai ridicăm din când în când și facem câțiva pași?
- Cu siguranță, pentru că nu mai lăsăm musculatura să se scurteze atât de repede și cumva reușim să o menținem cam la același nivel. Dacă ne ridicăm o dată la 40, 50 de minute de pe scaun și facem un stretching simplu, nu trebuie să facem niște mișcări foarte complicate, cu siguranță ne va ajuta mult mai ușor dacă am stat 8 ore pe scaun.

Ionuț Olteanu: „Mă bazez foarte mult pe o evaluare a alergării”

- Recomanzi să se facă stretching când ne trezim?
- Dacă vorbim de oameni care nu au vreo problemă articulară foarte gravă, sfatul meu e să se dea ușor jos din pat și să înceapă ușor, ușor cu niște mișcări la marginea patului. Facem niște extensii, niște flexii ale membrelor inferioare, ridicăm ușor brațele, iar apoi putem să ne ridicăm în picioare, în momentul în care și musculatura ușor, ușor este trează și ne poate ajuta cu articulațiile, după care ușor, ușor un stretching, exact cum îl făceam la orele de sport înainte, ar fi foarte benefic.

- Spuneai că este foarte important să consultăm un specialist atunci când vrem să ne apucăm de sport după o perioadă lungă de pauză. Ce metode foloseşti tu în evaluarea unei asemenea persoane?
- Cam orice sport pe care noi vrem să-l practicăm include alergat. Și atunci eu mă bazez foarte mult pe o evaluare a alergării pe care o fac cu un aparat care îmi spune exact articulația pe care tu ai probleme, felul în care încarci acea articulație, iar de aici îmi dau foarte ușor seama ce musculatură ar trebui să vină în ajutorul articulației respective, unde ar trebui exact să lucrez cu tine și ce ar trebui să fac. Începem mai întâi cu baza, cu alergatul, iar apoi ușor, ușor intrăm și în ceea ce înseamnă sportul pe care tu vrei să îl practici și pregătim organismul pentru sportul respectiv.

Ionuț Olteanu: „E important să realizăm că orice problemă minoră are doar rezolvări”

- Care a fost cel mai dificil caz la care ai lucrat?
- Aşa cum am zis la început, eu am început meseria de kinetoterapeut într-un spital, pentru că am vrut să îmi pun bazele și, din păcate, sunt destul de mulți oameni care au diverse probleme. Am lucrat cu pacienți oncologici și cred că astea sunt cele mai grele cazuri la care eu am lucrat, pentru că acolo contează foarte mult și factorul psihologic. De foarte multe ori, pacienții oncologici ajung într-o etapă în care nu vor să mai lupte, în care nu înțeleg de ce li se întâmplă lor asta. În aceste cazuri, trebuie cumva să fii și psiholog pentru ei, trebuie să înveți să-i asculti, trebuie să înveți ceea ce trebuie să le spui ca ei să facă ceea ce tu îți dorești.

- Cum îi abordezi pe pacienții care sunt sceptici în privința kinetoterapiei?
- Încerc să le găsesc un discurs motivațional, încerc să le spun că lucrurile negative care mi se întâmplă în viața au un scop, iar scopul acela este ca ulterior să se bucure mult mai mult pentru lucrurile frumoase care li se întâmplă. Am avut la un moment dat un caz, o pacientă care era foarte tânără care m-a întrebat de ce i se întâmplă ei. I-am răspuns că a trebuit să ne învețe pe noi ceilalți o lecție. Ne-a învățat că nu trebuie să ne mai plângem pentru orice nimic care ni se întâmplă. Să fim mai împăcaţi cu viața pe care o avem și să ne dăm seama că lucrurile negative pe care le vedem sunt de fapt nimic. Sunt oameni care se luptă cu adevărate probleme și care, cu toate astea, au puterea de a merge mai departe și de a lupta. Cred că e foarte important pentru noi să realizăm că orice problemă minoră pe care o avem în viață are doar rezolvări.

- Ne ajută să devenim mai rezilienți, mai rezistenţi.
- Exact. Și în momentul în care ne lovim de o altă problemă, învățăm cum să o rezolvăm. Învățăm să nu mai facem o tragedie din lucrul acesta.

Ionuț Olteanu, despre trosnitul degetelor

- Care sunt cele mai dese mituri pe care le-ai întâlnit în kinetoterapie?
- Cred că cel mai mare mit pe care l-am întâlnit e faptul că dacă îţi trosnești degetele de la mână o să ajungi să tremuri la bătrânețe. Este doar un mit, nu se întâmplă lucrurile acestea.

- Cât de importantă este alimentația în procesul de recuperare după o accidentare?
- Cu siguranță. Musculatura se reface mult mai repede dacă reușim să-i dăm anumite alimente, dacă reușim să-i dăm proteina necesară, dacă reușim să-i dăm carbohidrați. Dacă mâncăm foarte mult fast food sau lucruri din astea, cu siguranță nici musculatura aia nu va fi la fel de rezistentă și nici nu se va crea la fel de ușor.

Ionuț Olteanu: „Articulația doar se degradează. Ea nu poate să devină mai bună ”

- De multe ori, când ne gândim la un kinetoterapeut, ne gândim la o persoană care ne va ajuta în recuperare. Cum ne poate ajuta un asemenea specialist și în prevenție acestor afecțiuni?
- Să începem cu începutul. Articulația doar se degradează. Ea nu poate să fie mai bună. Și atunci este foarte important să avem grijă de ea. Noi punem prevenția undeva pe ultimele locuri, indiferent că e vorba de kinetoterapie, recuperarea medicală și ajungem la un specialist doar atunci când e nevoie. Când durerile sunt prea mari ori nu mai avem altceva de făcut. Dacă am ajunge la primul simptom, cu siguranță, prin prevenție, am reuși să nu ajungem la ceva mai rău. Asta încerc să le explic oamenilor cu care lucrez, că mai bine rezolvăm o problemă care este la început decât în momentul în care nici eu nu mai am ce să mai fac. Și atunci trebuie să ajungem la chirurg, la operație și cumva tot la kinetoterapeut se întoarce pentru că trebuie să facă recuperare după operație.

- În cazul sportivilor de performanţă, această lipsă de prevenţie poate fi motivul pentru care juniorii sau sportivii tineri nu mai fac faţă apoi la seniori?
- Cu siguranță, da. În sportul de performanță ducem organismul către extrem de foarte multe ori. În fiecare zi trebuie să ne învingem limitele proprii, iar la un moment dat organismul acesta cedează, apar accidentări. Și e foarte greu să mergi din accidentare în accidentare, să stai să te recuperezi permanent. Nici rezultatele sportive nu mai au cum să mai fie aceleași.

Ionuț Olteanu, despre motivul pentru care fotbaliștii români nu fac față la meciurile din 3 în 3 zile

- În fotbal, există această idee că jucătorii români nu sunt pregătiţi să joace din 3 în 3 zile. Apar multe accidentări, aşa cum e cazul celor de la FCSB acum. De ce se întâmplă acest lucru?
- Fie recuperarea nu se face temeinic, că poate să există și problema asta la nivelul seniorilor, fie uzura este deja prea mare. Aici putem să vorbim de Cristina Neagu, care s-a accidentat de foarte multe ori la nivelul genunchilor. Asta pentru că ea a început să joace de tânără la un nivel foarte, foarte ridicat. Nu ştiu să spun ce prevenție a avut ea până la primele accidentări, acum cu siguranță face înainte și după fiecare meci. Aşa vedem cât de importantă este prevenția în sportul de performanță, dacă ne uităm la sportivii noștri de top. Şi trebuie să avem grijă și de juniori, trebuie să îi învățăm că stretching-ul are un rol important în fiecare antrenament, că musculatura are un rol foarte important în fiecare antrenament, că trebuie să aibă grijă la odihnă, la ceea ce mănâncă. În caz contrar, îşi duc organismul în stadiul de a se accidenta mult mai rapid. Pentru că musculatura este mai obosită şi nici nu are parte de alimentația de care spuneam înainte că ajută în recuperarea mult mai rapidă. Accidentările acestea la nivelul seniorilor, când se joacă din 3 în 3 zile, nu cred că sunt cauzate doar pe ceea ce s-a întâmplat la juniori. Mai pot fi două cauze, viața extrasportivă şi uzura în timp a organismului.

- Cum ar putea părinţii să-şi ajute copiii care fac sport pentru a nu se accidenta şi a se dezvolta sănătos?
- Trebuie să-și ajute copilul să poată să suporte efortul pe care el îl face.

- Ce înseamnă asta mai exact?
- Să-și antreneze organismul pentru a nu pune presiune atât de multă pe articulații. În general, toate accidentările vin la nivelul meniscului, la nivelul ligamentului. Sunt foarte mulți sportivi care au hernie de disc deja începută și atunci trebuie să ferim aceste zone cu risc. Gleznele la fel, umerii, dacă vorbim de un sport ca polo sau handbal sau basket. Și atunci trebuie cumva să ajutăm copilul respectiv să susțină efortul acela. Poate să meargă cu copilul la kinetoterapeut pentru a face prevenţie şi exerciţii specifice pentru sportul respectiv. Poate merge la masaj pentru că și asta joacă un rol foarte important. Dacă doar ne încărcăm musculatura și nu îi dăm ocazia să se și relaxeze, cu siguranță musculatura aia se va rupe la un moment dat.

Ionuț Olteanu: „Nu putem să refacem organismul în 2-3 săptămâni”

- Revenind la oamenii obişnuiţi, ce recomandări ai pentru cei care au o viaţă sedentară, au mai multe kilograme în plus, dar vor să-şi schimbe stilul de viaţă şi să slăbească sănătos?
- Ar trebui să facă sport. De fapt, nu sport, ci mișcare, pentru că un om care a fost sedentar o perioadă foarte lungă de timp nu e indicat să se ducă în sala de fitness, de exemplu, și să lucreze singur la aparate. Va pune presiune pe articulații dacă face exerciţii care nu sunt potrivite pentru organismul lui. Ar trebui să înceapă ușor-ușor un program de recuperare medicală, să lucreze cu un kinetoterapeut 2-3 luni. În această perioadă, învaţă o grămadă de exerciții. În momentul în care a reușit să slăbească un anumit număr de kilograme şi să pună o anumită masă musculară, se poate duce cu încredere și într-o sală de fitness să lucreze. Evident, la început cu un personal trainer, pentru că și acolo trebuie să fie cineva vizat care să te învețe, iar apoi ușor, ușor poți să lucrezi și singur. Dar nu putem să facem un efort maximal dintr-o dată pentru că vor apărea durerile. Organismul a trebuit să suporte o greutate destul de mare şi atunci ne dăm seama cam ce uzură au articulațiile noastre.

- De câte ședințe de kinetoterapie pe săptămână ar avea nevoie acest om pentru a slăbi sănătos?
- Ar trebui să vină de 3 ori pe săptămână. Nu putem să refacem organismul în 2-3 săptămâni în momentul în care o luăm cam de la zero. Nu ne-am îngrășat de pe o zi pe alta, nu ne-am îngrășat în 3 săptămâni. Și trebuie să fim conștienți că, dacă vrem să slăbim, ne va lua cam același timp.

- În afara acestor ședințe, ce mișcare le mai recomanzi acestor oameni?
- Pacienții mei au și o temă pentru acasă, din ceea ce se întâmplă în ședința respectivă și din ceea ce cred eu că ar trebui să facă și acasă. Evident, sunt exerciții de bază care nu au niciun risc pentru a fi făcute acasă. Și apoi, evident, mersul pe jos. Să iasă în parc, să se plimbe. Noi putem merge fără probleme până la 100 de ani dacă avem grijă de organismul nostru.

Ionuț Olteanu, despre diferența dintre mers și alergat

- Deci, indicat ar fi întâi să începem cu mersul și apoi să începem să alergăm?
- Da, da, cu siguranță. Pentru că, exact așa cum am spus și la prevenția sportivilor de performanță, trebuie să ne obișnuim organismul cu efortul pe care noi vrem să-l facem. E foarte greu pentru organism să suporte, în primul rând, greutatea pe care noi o avem. Diferența între mers și alergare este că în timpul alergării avem așa numita fază de zbor. E foarte greu pentru un membru interior, pentru un picior, să preia toată presiunea.

- Cât de importantă este încălțămintea atunci când alergăm?
- Am zis la un moment dat că nu încălțămintea definește alergarea și nu încălțămintea ne ajută pe noi să avem o tehnică de alergare corespunzătoare. Într-adevăr, încălțămintea ajută. Nu putem să alergăm în orice încălțăminte ne dorim. Nu o să putem niciodată să alergăm în sandale. Ne trebuie o încălțăminte care să aibă un pic de spumă la călcâi.

- Cele mai dese accidentări la alergare apar din cauza faptului că mulţi oameni aleargă incorect. Ce le recomanzi pentru a învăța să alerge corect și pentru a preveni accidentările?
- Din păcate, noi ne grăbim să avem rezultate. Trebuie să avem grijă de organism și să-l antrenăm înainte. Să nu forţăm. Însă apoi ușor, ușor, dacă antrenăm organismul, el este conceput să facă absolut orice ne dorim.

Ionuț Olteanu: „Așa reînvățăm să alergăm”

- De exemplu, când am început să alerg după o perioadă lungă de pauză, mi-am instalat o aplicație de alergare și am rămas surprins că primul exerciţiu propus era de doar 5 minute, 2 minute de alergare şi 5 de mers mai repede. La asta te referi şi tu când zici să ne obișnuim organismul, nu?
- Da, ai avut o aplicație foarte inteligentă. Ceea ce ai făcut tu se numește fartlek și efectiv așa reînvățăm să alergăm. Este un minut de alergare la un nivel redus cu un minut de mers. De ce? Pentru că dacă n-am făcut deloc mișcare în ultimii ani, am mers doar. Atât am făcut. Și atunci trebuie să adăugăm un factor în plus. Alergarea. Și cum o adăugăm? Treptat. Atunci, un minut mers, un minut alergare, un minut mers, un minut alergare. Este foarte benefic și așa, ușor, ușor, ajutăm organismul să se și obișnuiască cu ceea ce vrem noi să facem.

Emisiunea integrală cu Ionuț Olteanu

- În încheiere, aş vrea să ne povesteşti o întâmplare memorabilă pe care ai trăit-o tu în această meserie?
- Este legată tot de o pacientă oncologică care, din păcate, nu mai este acum printre noi. Doamna respectivă nu putea să se mai dea jos din pat. Fata ei își pierduse încrederea că o să mai poată să mai meargă din nou. Am început recuperarea. Doamna era medic de familie și înțelegea exact de ce trebuie să facă recuperare și la ce o va ajuta. Însă și cu dânsa am trecut printr-un moment greu, nu mai credea că are vreo şansă să meargă. Dar, ușor, ușor, i-am câştigat încrederea. M-a lăsat efectiv să fac absolut ce am vrut eu și a fost foarte conștiincioasă și m-a ascultat 100%. Iar cea mai mare realizare a fost că după două luni, în care am lucrat de 3-4 ori pe săptămână, mi-a trimis o poză împreună cu fata dânsei. Erau la o terasă și se puteau bucura, efectiv, de viața cotidiană. Se puteau bucura de lucrurile pe care noi le vedem normale, le vedem banale.