Articol de GSP - Publicat sambata, 25 mai 2019 16:06
La fel ca Antonio Conte cu Juventus, Răzvan Lucescu a câștigat titlul cu PAOK fără să piardă vreun meci. Cotidianul italian Gazzetta dello Sport a stat de vorbă cu tehnicianul român.
Gazzetta dello Sport îi creionează un portret de mare antrenor lui Răzvan Lucescu: „Ca să câștigi titlul în Grecia fără să pierzi vreun meci cu o echipă care nici măcar nu era favorită e nevoie de inimă, dar și de verb și creier”.
Întrebat despre miracolul reușit cu PAOK, Lucescu jr recunoaște:„Cum să mă aștept la așa ceva? Era greu să mă și gândesc la un asemenea obiectiv la început. Dar am reușit grație forței noastre: am luat meciurile unul câte unul, iar când te concentrezi doar asupra următorului meci nu ai aceeași presiune ca atunci când ai un obiectiv clar”.
Un succes istoric, cum ai reușit?
Istoric nu este, mai făcuse Panathinaikos asta. Dar noi am câștigat mai multe meciuri decât Panathinaikos. Totul datorită unui grup de mari profesioniști, cu un caracter frumos, un grup unit. Apoi, multă muncă, muncă grea, zi de zi. Și, în cele din urmă, dorința de a învinge de la primul meci la ultimul.
O performanță dură, dacă ținem cont de dificultăți. În ianuarie, de exemplu, Prijovic care era și încă este cel mai bun marcator al lui PAOK, a plecat în Arabia Saudită...
Dacă muncești și ai caracter, reușești să depășești orice obstacol. În afara pierderii lui Prijovic (n.r. transferat la Al-Ittihad), am mai avut și ghinion, accidentări care au cântărit mult, doi fotbaliști cu ruptură a ligamentelor încrucișate. Dar unitatea grupului ne-a ajutat să depășim toate obstacolele.
Ați și început sezonul cu două puncte de penalizare...
Victoria noastră de aici a luat naștere. Am fi câștigat, poate, și anul trecut titlul, dar ne-au luat 9 puncte, iar anul ăsta două. O nedreptate enormă: câștigi pe teren și vezi că alții iau ceea ce ai obținut tu, împiedicându-te să fii fericit. Asta ne-a unit și mai mult și ne-a făcut să ne dorim și mai mult să ne răzbunăm. Știi, aici, în Grecia, emoția este totul. Se trece rapid de la o extremă la cealaltă. Când pleci cu două puncte de penalizare
înseamnă că la prima remiză ești la -4 de prima clasată și echipa intră într-o spirală de pesimism și lipsă de încredere. Noi am fost puternici, iar după a 5-a victorie la rând am înțeles că putem face ceva măreț.
Despre PAOK s-a vorbit mult și din cauza unui episod: 12 martie 2008, Savvidis, patronul echipei, a intrat pe teren ca să protesteze și avea la brâu un pistol.
Știi, din afară e ușor. Vezi o poză și judeci. Dar sunt atâtea lucruri de lămurit. Primul: patronul are permis de port-armă. Apoi, să vedem contextul acelui episod. El e un om de afaceri care a ajuns până aici și a investit atât de mult. Nu doar la PAOK, ci în tot orașul Salonic, în economia din Grecia. A vrut să construiască o echipă de top, iar la un moment dat eram primii până s-a întâmplat ceva rușinos. Vine Olympiakos la noi acasă, fanii, cum fac de obicei, au aruncat cu hârtie igienică pe teren, iar ei au început cu teatrul. Antrenorul lor (n.r. spaniolul Garcia) se plânge că a fost lovit. Ies de pe teren, refuză să mai joace, ceva de necrezut! Cum poți să-l numești antrenor pe unul care face așa ceva? Dacă te porți așa cum îți mai motivezi și antrenezi apoi jucătorii?
Apoi, Olympiakos primește cele 3 puncte la masa verde și noi pierdem primul loc. Două săptămâni mai târziu, a venit AEK pe terenul nostru. Cu o victorie am fi fost din nou primii. În minutul 90 marcăm un gol perfect regulamentar, arbitrul îl validează. Noi sărbătorim, ei încep să protesteze. După 5 minute de proteste, arbitrul revine asupra deciziei și spune că nu e gol. Poate patronul a reacționat așa, intrând pe teren și protestând, și pentru a da un semnal. E ușor să vezi o poză și să faci comentarii. Nouă ni s-au luat 9 puncte (n.r. două meciuri pierdute la masa verde și 3 puncte de penalizare)! Ceea ce am realizat în acest sezon este și datorită patronului, a construit o echipă de mare calitate.
Să revenim la tine. Știi că ultimul antrenor care a câștigat un campionat fără să piardă vreun meci a fost Conte la Juventus?
Situații și campionate diferite, nu pot fi comparate. Un singur lucru avem în comun: mentalitatea de învingător. Pentru că, indiferent de context, nu e niciodată ușor să câștigi.
Există vreun jucător din echipa ta care ar putea juca la un nivel mai înalt?
Sunt mai mulți: Jaba și Limnios, Akpom, care are școala Arsenal. De asemenea, Swiderski, un polonez pe care l-am transferat în ianuarie. Toți sunt tineri, talentați și pot crește.
Cât de mult ai moștenit din modul de a antrena al tatălui tău, Mircea?
Am urmat aceeași filosofie. L-am văzut mereu la lucru și l-am ascultat vorbind despre fotbal de când eram copil. Nu mi-a spus ceva anume, dar am crescut așa. Nu puteam să nu învăț stând pe lângă el.
E singurul tău referent profesional sau mai sunt și alții?
Trebuie să te reinventezi mereu, să studiezi. Cred că în prezent nu poți ignora trei antrenori: Guardiola, Klopp și Allegri. Pe Allegri îl admir pentru felul în care gestionează toate momentele echipei, ceea ce a făcut el nu a fost deloc ușor. Venea la Juve după Conte, cu o presiune incredibilă, a manageriat totul și a câștigat la echipa care cucerise totul și înainte de el. Și a ajuns în două finale de Liga Campionilor.
Ce părere ai despre criticile la adresa lui Allegri?
Sunt atâtea feluri de a antrena și nu poți spune că unul e mai frumos sau mai puțin frumos. Contează rezultatele, iar acestea apar dacă muncești bine. Criticile la adresa lui Allegri sunt făcute de cei din afara fotbalului, cei care sunt implicați înțeleg cât de importantă e munca lui.
Apoi, Juventus poate juca uneori într-un mod fantastic și alteori mai puțin bine, dar câștigă pentru că știe să învingă. Cu Ajax au fost unii jucători ieșiți din formă, alții au fost ghinioniști. Plus că olandezii au surprins pe toată lumea. Dar ei așa sunt, tineri crescuți împreună fără să aibă presiunea rezultatelor.
Tu ai și trăit, ai jucat în Italia, cunoști fotbalul de aici, cum ți se pare acum din afară?
Școala voastră e cea mai importantă pentru un antrenor, dacă ai cultura acestui sport trebuie să treci pe aici. Acum sunteți în picaj pentru că în alte campionate de top se joacă mult mai intens. La voi se muncește mult din punct de vedere tactic, iar ceilalți au învățat asta de la voi, dar aplică o mentalitate diferită jocului.
Te vom vedea vreodată antrenând în Italia?
Cine știe ce ne rezervă viața, dar Italia e Italia. Voi aveți o școală de fotbal. Fiecare copil care se îndrăgostește de fobal visează să ajungă, mai devreme sau mai târziu, în Serie A.
)
)
)
)
)
)
)
