Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 29 ianuarie 2023 17:34 / Actualizat duminica, 29 ianuarie 2023 18:07
Un eveniment important pentru fotbalul românesc? Sau o victorie personală a unui fotbalist bun, care are în spate un formidabil aparat propagandistic?
Cuvintele sună clar, egal. Astăzi s-a (mai) întâmplat ceva important pentru fotbalul românesc. Emoție pură după vorbele lui Gică Popescu la Prima Sport, propagate cu viteză în mediul online. Muică, suntem neam de piatră!, cum ar cânta rapsodul acompaniat de cobza lui.
Te gândești că este vorba de ceva istoric. Ca, de exemplu, recordul mondial la sută al lui David Popovici. Ca Roland Garros-ul Simonei Halep. Ca notele de 10 ale Nadiei la Montreal. Decarii Nadiei, ca să-l parafrazăm pe celebrul decar al naționalei, Gică Hagi.
372 de zile, minutul 72
Chiar despre fiul lui Gică Hagi era vorba în propoziția-sentință a celuilalt mare Gică al fotbalului românesc. Ianis Hagi a revenit pe teren după 372 de zile, în minutul 72 al partidei pe care Rangers, echipa lui, a câștigat-o cu St Johnstone (2-0).
Un an și 7 zile pentru a trece peste o accidentare urâtă ca vremea din Scoția iarna. Recuperare, program strict, strâns din dinți de sărbători la sala de forță. Și, în sfârșit, primele minute într-un meci oficial. Ieșirea din labirint, privirea înainte. Speranța că răul a rămas în urmă.
Cine se grăbește acum?
Dar este aceasta o întâmplare importantă pentru fotbalul românesc? Nu cumva exagerăm, dragă Gică și dragă Gică? Că atunci când mai punem și noi câte un epitet în plus pentru un gol frumos ori o execuție deosebită a unui tânăr jucător ce ne mai trageți de urechi!
Îi și auzi. Iar nu aveți răbdare, iar vă grăbiți, voi îi stricați! Și tot așa. Ia să încercăm totuși să punem lucrurile în ordinea lor firească. Grea întreprindere pentru unii care prin natura meseriei operează și cu hiperbole, nu doar cu statistici.
Tânăr și foarte tineri
Întoarcerea lui Ianis pe terenul de fotbal este importantă pentru Ianis însuși. La 24 de ani împliniți în octombrie anul trecut, Ianis este încă un jucător tânăr. Dar nu foarte tânăr. Foarte tineri sunt Pedri, Gavi, Saka. Foarte tânăr era și Haaland când se transfera de la Salzburg la Dortmund. Acum, la 22 de ani, norvegianul este deja un veteran.
La 24 de ani și 4 luni Ianis Hagi este fotbalistul român, poate nu doar român!, care a beneficiat de cel mai tare aparat de propagandă pus în mișcare de tatăl său și de o parte importantă a colegilor de generație ai acestuia. Nimeni nu a beneficiat de un asemenea suport logistic, de atâtea laude care să fi premers faptele.
Bine că geniul nu-i ereditar!
Spre lauda lui și bineînțeles a părinților, Ianis nu a devenit nici prințișor, nici beizadea. Dar nici mare fotbalist. Dacă excelența ori geniul ar fi ereditare, am trăi secole la rând într-o lume a dinastiei acelorași familii. Or, din fericire, nu este așa, ne primenim permanent.
Persistența în acest proiect utopic a lui Hagi senior, întreținută de apropiați din dorința de a-i cânta în strună „Regelui", i-a făcut mai mult rău lui Ianis. Presiune asupra lui și ostilitate a unei părți importante a publicului. Vă sună cunoscut?
Nu lipsește un zero în coadă
Tehnic, inteligent în criză de timp, redutabil cu ambele picioare (nu ambidextru, că nu joacă în mâini!), mai lent decât părintele lui, în special la ruperile de ritm, fără scânteia aceea care lasă adversarul blocat, încă deficitar la faza a doua a meciului, Ianis este un fotbalist bun.
Nu mediocru, nu extraordinar. Bun. Nu o fi transfermarkt cartea sfântă a evaluării fotbaliștilor, dar cota de 7 milioane de euro reflectă totuși un adevăr. Nu lipsesc de acolo nici măcar un 1 în față și nici atât un 0 în coadă.
Exagerarea, proiect de țară
În logica viziunii provincial-bățoase pe care o avem asupra universului, tot sâmbătă s-au mai consemnat încă două, trei evenimente capitale pentru fotbalul românesc. Superbul gol al lui Răzvan Marin, succesiv unui corner bătut ca la carte, din meciul Empoli-Torino, nu finala Cupei Mondiale, a devenit "viral".
Apoi, reușita de 1-0 a lui Andrei Ivan din partida Craiova-Hermannstadt a urcat instantaneu la rangul de capodoperă, în vreme ce o singură pasă reușită de Alexi Pitu la debutul de 18 minute pentru Bordeaux a declanșat altă avalanșă de epitete. Exagerarea ca proiect de țară. Exagerez?