)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 06 noiembrie 2023 20:53 / Actualizat marti, 07 noiembrie 2023 00:03
La vară se fac 9 ani de la ultimul titlu roș-albastru. Și, după cum stau lucrurile, în viitor s-ar putea să se facă și mai mulți ani
Din 2006 până în 2013, Steaua (acronimul FCSB a devenit obligatoriu abia din 2014) n-a câștigat campionatul. Au triumfat în acel interval Dinamo, CFR (de trei ori), Urziceni, Oțelul. S-a spus atunci că e criză în Ghencea, desi, față de ce se întâmplă acum, nu era.
S-au obținut în acei ani niște rezultate internaționale remarcabile, prezențe în grupele Ligii Campionilor sau în primăvara europeană.
Gâlcă, ultimul A1
Au urmat apoi trei titluri, trei ani de supremație, primii doi, cu Reghecampf pe bancă, însemnând o dominare copioasă, într-al treilea, cu Gâlcă, norocul ajutând la câștigarea campionatului. Țineți minte cum, dacă deja retrogradata Oțelul n-ar fi câștigat surprinzător la ASA, titlul s-ar fi dus la Târgu Mureș.
Dar Gâlcă a fost înlăturat, și de-atunci pe bancă s-au perindat tot felul de antrenori secunzi îmbrăcați în haina principalului. Senzația este că Gâlcă a fost ultimul antrenor al FCSB-ului care a avut un cuvânt de spus, iar căpoșenia sa a deranjat, nemaiprelungindu-i-se contractul.
S-a evitat o concluzie cinică
Anul trecut era cât pe ce să vină marea victorie, după opt ani de secetă. Să ai 2-0 la Ovidiu, în penultima etapă, și să nu poți păstra avantajul care te-ar fi făcut campion e un scenariu tragic. Însă el s-a întâmplat pentru că n-a existat acel antrenor adevărat care să știe să conserve acel avantaj și să dea drumul sărbătorii chiar acolo, pe gazonul rivalilor.
Dar dacă s-ar fi întâmplat asta, concluzia ar fi fost cinică și nemeritată: anume că poți câștiga campionatul din sufragerie, împotriva unor tehnicieni adevărați care-și antrenau echipele acolo, pe bancă, în iarbă: Hagi, Petrescu, Neagoe, Bergodi, Mutu. Am numit doar rivalii din play-off-ul ediției trecute.
Postulatele SuperLigii
Acum, în această ediție, teoria echipei conduse din fotoliul de acasă lăsa senzația că-și ia o copioasă revanșă, că în sfârșit poate fi pusă în aplicare. Încă din prima rundă (victorie în deplasare la FCU, 3-1), lumea fotbalului indigen aproape că postulase: FCSB e marea favorită la titlu.
Pentru ca la puțină vreme după aceea, când CFR încă nu se rodase, când Rapidul dădea acele rateuri acasă cu Botoșani și cu Petrolul, să se revină asupra postulatului. Reformulat, acesta suna în felul următor: FCSB e singura candidată la titlu. Scurt, sec, fără alte nuanțe.
O conjunctură favorabilă
Și poate chiar așa era. Când mai prinzi o asemenea aliniere a astrelor? Precedenta campioană, Farul, amețită de propriu-i success, rămasă fără câțiva oameni-cheie, înotând la mijlocul clasamentului. CFR, reconvertită la altceva decât știa de la Petrescu.
Craiova lui Rotaru, albină fără ac, mai ales că mai întâi please Neagoe, apoi și Reghecampf. Alte contracandidate? Sepsi? FCU? Să fim serioși! Un asemenea culoar aproape că te duce el spre finișul victorios, fără să mai trebuiască să faci tu mare lucru.
Două din nouă
Cum stau însă lucrurile acum, postulatul de mai sus parcă nu mai e chiar infailibil. Nu poate fi cât timp tu, marea favorită, n-ai mai câștigat de o lună (7 octombrie, acel plăpând 1-0 de la Botoșani, unde numai cine n-a vrut n-a luat toate punctele). Nu bați pe U Cluj, Voluntari, te egalează Petrolul, pierzi cu Rapidul.
Un campionat nu se câștigă așa, făcând doar două puncte din ultimele nouă posibile! Nu mai e nevoie de explicarea cauzelor. Ele se etalează zilnic, în ceasurile lungi petrecute de patron la telefon în dialog cu analiști din platouri. Din toate discuțiile reiese modelul de „Așa nu!”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
