Ianis, țelul și zelul

2-0 acasă cu St. Johnstone e un rezultat obișnuit, nu vreo mare victorie. În Scoția, cu excepția Old Firm-urilor cu Celtic, celelalte meciuri sunt ”de serviciu”.

Acum e sus și Aberdeen (la egalitate cu Celtic, ambele câte 5 puncte mai mult decât Rangers), dar asta se petrece rar, nu s-a mai întâmplat de peste patru decenii, când pe banca lui Aberdeen stătea un anume Alexander Ferguson, ulterior Sir Alex.

Sub ocrotirea lui Lucescu

Ianis a revenit în tricoul albastru într-un meci de campionat după 414 zile, timp în care s-a derulat și împrumutul său la Alaves, mai degrabă un exil. După ce a părăsit Gasteiz-ul din Țara Bascilor, Hagi junior a făcut un Euro 2024 așa și așa, apoi a fost chemat de Mircea Lucescu la națională, chiar dacă la Rangers era excomunicat la echipa secundă.

A scos acel penalty cu Lituania și nimeni n-a zis nimic de rău. Dar dacă era oricine altcineva în locul lui Nea Mircea, izbucneau contestările, imediat după convocare. Cum să-l aduci pe unul care nu joacă, ”n-are minute”, în exprimare contemporană? Dar de Lucescu încă n-are nimeni tupeul să se ia. Se vor lua însă, stați să vină primul meci fără victorie...

Metode scoțiene

Povestea lui Ianis la Rangers o știe toată lumea. La meciul 100 în tricoul protestanților avea de primit o mărire de salariu, conform cu ceea ce scrie în contract. Rangers a amânat acest moment un an și ceva, clubul alarmându-se la atingerea cifrei 99. Împrumut, mutare la echipa secundă, orice ca să nu se achite acele lire suplimentare.

Mod scoțian de a gândi, la propriu și la figurat. Asta până de curând, când viziunea s-a schimbat, contractul a fost prelungit. În mod normal n-ai cum să-l ții la infinit pe tușă pe unul cu care abia te-ai înțeles să continue. Sau îl vinzi, sau îl bagi în seamă.

Practica românilor

Modelul Ianis-Rangers, ediție 2024, are un precedent și pe meleagurile noastre. Acum vreun sfert de veac, Jean Vlădoiu dăduse 14 goluri pentru Dinamo, iar în contract scria că dacă înscrie de 15 ori, încasează o anumită sumă. Nu l-au mai băgat, a rămas la 14 și fără bonusul financiar.

Aceeași clauză era valabilă și în sezonul următor. Jean a început excelent și dăduse 12 goluri în primele 10 etape. Era clar că va mai marca încă trei, așa că șefii l-au vândut, numai să nu trebuiască să-i dea banii. Românisme, am zice. Dar numai după ce-am spus ”scoțienisme”.

Asistentul lui Cerny

Imaginile cu Ianis la redebut le-a văzut toată lumea. Pasa spre Cerny, la golul doi. S-a spus că e pasă de gol, dar nu prea e.

Într-adevăr, Ianis îi dă mingea cehului la marginea careului, dar de-acolo până la gol Cerny s-a descotorosit de apărătorul lui St. Johnstone, a ochit colțul, a tras. Trei sferturi e golul lui Cerny, doar un sfert al lui Ianis, dar, per ansamblu, omul nostru a jucat bine.

Eliminare (aproape) corectă

A venit însă eliminarea din minutul 82. Într-o zonă neutră, la un metru de centrul terenului. Nu se întâmpla nimic dacă Ianis nu executa acea ”sanie”, dar a făcut-o, pe glezna adversarului. „Galben” în primă fază, „roșu” după analiza VAR. Cam ”portocaliu”, am zice noi, poate ușor subiectivi.

Zelul, dorința de a reveni cu realizări, cele 414 zile de surghiun, toate s-au adunat în acea intrare care-l va pune două etape pe tușă. Dar când ai un țel, nu mai ții cont de zel...

Gestul lui Clement

Reacția publicului de pe Ibrox Park a fost normală, aplauze de încurajare. Britanicilor le place atunci când pui osul, chiar dacă atingi și osul adversarului. Stranie rămâne îmbrățișarea pe care i-a oferit-o Philippe Clement. S-a spus că antrenorul a fost cel care nu l-a vrut în lot atâta amar de vreme. Dar se pare că și acolo, ca și la noi, antrenorii stau drepți în fața conducerii și bagă numai pe cine au voie să bage. Încă un capitol la care semănăm cu scoțienii....