Condamnat!

V-a plăcut acest Craiova-FCSB 2-3? Ei, hai, puțină sinceritate, nu trebuie să interpretăm mereu partitura microbistului căruia îi pute orice e românesc, dar miroase Thierry Mugler în orice tufiș din LaLiga sau Premier League! Așa că un mic efort, să nu ne mai dăm ochii peste cap că, vai, cum e posibil ca Tase să piardă o minge la centrul terenului ori ca Ivan să rateze goluri ca și făcute cu nefăcutele lui. Totul e parte din joc. Din jocul fotbal, pe toate latitudinile și longitudinile planetei.

Omul obișnuit, omul neobișnuit

Nouă, ăstora mai puțin pretențioși, ne-a plăcut derbyul de duminică din Bănie pentru că a fost un meci frumos, cu două echipe preocupate de fotbal. Partida a avut ritm, intensitate, goluri, întoarceri de rezultat, reușite tehnice, dar și greșeli infantile. Cam toate ingredientele unui meci la care omului obișnuit îi place să se uite, iar omului neobișnuit, tacticianului carevasăzică, îi provoacă dezgust. Îl și vezi cum strâmbă din nas.

Ce a fost dezmățul acesta de ocazii, unde a pierit divina prudență defensivă? Și cum să începi meciul cu două vârfuri, recrutate dintre cei 4 spre 5 jucători de profil ofensiv (Nistor, Baiaram, Ivan, Markovici, Koljici), dar să mai ai și curajul sinucigaș să nu aliniezi la start niciun închizător de meserie?

Instanța nici nu a mai deliberat!

Pentru toate aceste fărădelegi se face vinovat inculpatul Reghecampf Laurențiu Aurelian. Ca orice instanță care se respectă, tribunalul poporului nici nu a deliberat mult înainte să dicteze verdictul. Inculpatul încălcase repetat toate legile în vigoare ale fotbalului biosănătos, adică nesărat și nedulce, și prin stilul aventuros în care abordase derbyul își semnase condamnarea. În timpul înflăcăratelor pledoarii ale acuzării, nimeni nu a mai stat să observe că echipa lui Reghecampf Laurențiu Aurelian dominase mare parte a meciului, lucru dovedit de posesia superioară (56% contra 44%), numărul de atacuri periculoase (49-37), șuturi spre poartă (6-3 pentru Craiova) și pe poarta apărată de Vlad Tăcere (6-2).

Mirko și frații lui

Tot astfel, foarte puțini, și aceia cu jumătate de gură, au recunoscut că toate cele 3 goluri încasate de CSU nu fuseseră fructul jocului scânteietor al fecesebiștilor, ci urmarea unor greșeli de gâgă și de gaga ale portarului Mirko Pigliacelli și ale bravilor fundași din fața lui – Vătăjelu, Marius Constantin, Screciu și Bancu. E adevărat că Reghecampf Laurențiu Aurelian a realizat că s-a expus începând meciul cu Lyes Houri pe bancă, dar și-a corectat din mers greșeala. La fel introducerea lui Câmpanu în locul cam umflatului (nu doar în sensul masei corporale!) Markovici a fost un retuș esențial.

Vă e dor cumva de Ouzounidis?

Așa că, stimați procurori, nu tactica ofensivă l-a curățat pe Reghecampf, ci actele de sabotaj ale propriilor fundași, mai ales "centralii" Constantin și Screciu. Consistentă și ajutată în special de apariția lui Cordea pe teren, replica echipei antrenate de Toni Petrea nu trebuie minimalizată atunci când vorbim despre deznodământul partidei. După cum nici factorul noroc nu trebuie uitat, lucru care ar trebui să dea de gândit preacuvioșilor roș-albaștri, căci norocul nu vine de la Cel de Sus!

Nu cred că antrenorul Craiovei are nevoie de avocați. Cel puțin la fotbal, nu. E băiat mare și știe să se apere. Dar detestând unanimitățile și vinovații din oficiu, am zis că n-ar strica să mai auzim și altceva decât Reghe n-a făcut, Reghe n-a dres. Să lărgim un pic cadrul. Asta presupunând că nu sunt unii care suspină după stilul Ouzounidis.