)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 02 ianuarie 2022 20:16 / Actualizat duminica, 02 ianuarie 2022 20:16
Despre un interviu cu Nicolae Stanciu care trebuie citit. Amatorii de imagine au la dispoziție și materialul video. Dincolo de ce ne închipuim noi, aflăm ce gândește unul dintre liderii naționalei
Sintagma „majoritatea bună” merită probabil un premiu de excelență din partea filozofilor și a lingviștilor. Fără ironie, cele două cuvinte concentrează în ele o întreagă perspectivă asupra lumii.
Autorul expresiei este Nicolae Stanciu, unul dintre cei mai buni fotbaliști români ai momentului, și se referă la acea parte a publicului care ar continua să se simtă mândră de naționala de fotbal.
La maturitate
Colegul meu Andrei Crăițoiu s-a deplasat la locul de muncă al lui Stanciu, la Praga. Parcă și auzi un ecou, ați mai făcut rost de o plimbare, băi ziariștilor! Mă rog.
Rezultatul „plimbării„ este un interviu așezat, plin de substanță, cu un om care a ajuns la maturitatea meseriei lui, apreciat de comunitatea căreia îi aparține și care, spre deosebire de alți semeni, nu este populat (doar) de certitudini.
Poți fi de acord sau nu cu felul în care gândește Stanciu, interesant este că, dincolo de o serie de clișee, fotbalistul este sincer și spune multe lucruri interesante.
Mesaj pentru conducători
Locul 2 pe 2021 în Ancheta Gazetei Sporturilor confirmă, bunăoară, sprijinul de care a beneficiat Mirel Rădoi din partea jucătorilor atunci când s-a pus problema ca el să renunțe/plece sau să fie demis de la conducerea naționalei. Confirmă Stanciu inclusiv intervențiile unor jucători pe lângă președintele Burleanu, subînțelegându-se că el a fost unul dintre aceștia.
Un mesaj suficient de clar pentru conducătorii fotbalului românesc este și acela legat de stabilitatea și continuitatea postului de selecționer. Stanciu și-ar dori un antrenor numit pe 4 ani, cu un proiect și o viziune clare, astfel încât atacarea calificării la Euro 2024 să fie o țintă accesibilă, nu încă un obiectiv ratat.
Enunțuri teoretice
Dialogul se împotmolește cumva în momentul în care Andrei îl întreabă pe Nicolae dacă chiar putem mai mult decât să ne chinuim cu Armenia și cu Macedonia de Nord. Fotbalistul susține fără convingere și fără argumente că suntem peste nivelul acestei categorii de echipe, și o face cu un soi de calm fatalist, specific generației lui.
Posibil să greșesc, dar nu am identificat în reacția lui niciun atom de revoltă, nicio scânteie de ambiție pură. Doar enunțuri teoretice despre o superioritate nicicând dovedită în ultimii ani a fotbalului românesc în fața naționalelor emergente care ne-au luat fața.
Cei răi?
Stanciu spune că înțelege și acceptă criticile, nemulțumirea și dezamăgirea suporterilor români, dar identifică în rândul acestora o majoritate bună. Nu suntem sociologi, nici el și nici noi, așa că nu știm dacă aceia care nu și-au pierdut pe drum entuziasmul aparțin unei majorități sau minorități.
E clar însă că în viziunea jucătorului de care Slavia nu vrea să se despartă ceilalți decât cei buni aparțin unei minorități rele. Cei care se hrănesc cu venin și inspiră noxe ale urii. Astea din urmă sunt cuvintele mele, nu ale lui Stanciu. Cu delicatețe, Andrei Crăițoiu n-a insistat să afle unde s-ar afla ziariștii în povestea asta.
Pentru că la cumpăna dintre ani încercăm să fim mai buni (de ce doar acum?), nici Stanciu n-a ținut să despice firul în patru. Oricum, răspunsul era prea evident. Sau mai știi?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
