„Nu e plăcut la vedere!”

Până la întâlnirea cu Verona, câștigată dramatic cu 3-2, Ciprian Tătărușanu nu mai apărase de 10 luni poarta Milanului. Ajuns la 36 de ani, Tătărușanu ieșise mai demult de pe radarul interesului nostru. Naționala este o poveste veche și închisă, iar titlul de cel mai bun fotbalist român, adjudecat în 2015 în Ancheta Gazetei Sporturilor, a rămas undeva în urmă, vestigiu prăfuit al unei cariere solide.

Pragmatism și cinism

La Milan lucrurile nu au fost niciodată aranjate pentru el, unde a ajuns ca piesă de schimb în caz de avarie. Drăguțul de Gigio Donnarumma a plecat în vară după banii qatarienilor la Paris, iar în locul lui a venit Mike Maignan. 

Francezul l-a făcut repede uitat pe cel căruia îi fusese angajată până și loaza de frate numai să rămână sub culorile rossonero. Rezervă asumată la clubul care trage cu dinții să își recupereze gloria de odinioară, Tătărușanu își derulează contractul cu un soi de pragmatism vecin cu cinismul.

Totuși, încredere de la Pioli

Avaria, îndrăznesc să zic nu neapărat mult așteptată de Tătă, a apărut însă din cauza intervenției chirurgicale la care a fost supus francezul Maignan. Așa a ajuns fostul portar al naționalei României să fie titularizat contra Veronei, deși presa peninsulară îl vedea între buturi mai degrabă pe Antonio Mirante, transferat în grabă din postura de jucător liber de contract. 

Încă un semn de neîncredere față de Tătă. Între un portar de 38 de ani liber de contract de luni bune și unul cu doi ani mai tânăr care se antrenează în curtea lui, antrenorul Stefano Pioli l-a ales totuși pe român.

Nota 6 e bună în Italia!

Fără să strălucească, nu a fost niciodată genul, Tătărușanu a avut o prestație mai mult decât decentă împotriva Veronei. O evoluție care l-a scăpat deocamdată de ironiile suporterilor milaniști și i-a adus note de 6 pe linie în ziarele de specialitate. 

Caracterizările au oscilat între „Curajos debut în acest sezon. Putea face prea puțin la primul gol. În a doua repriză a încercat să-l copieze pe Maignan, să construiască cu mingea la firul ierbii, și nu a greșit. La final, o paradă miraculoasă la șutul lui Barak” (Corriere dello Sport) și „Nu e plăcut la vedere, dar este eficient: obișnuiți-vă cu asta, a demonstrat că e un portar mai degrabă de substanță decât de stil” (Gazzetta dello Sport).

Dincolo de alibiuri

Cea de-a doua caracterizare, făcută de Gazzetta dello Sport, mi se pare excelentă. Surprinde esența în câteva cuvinte, adăugând o subtilă notă de umor. Portar de substanță, eficient, nu foarte estetic. Statistic, în contul românului stau 3 intervenții salvatoare, 6 pase lungi precise din 18 încercări și 47 de atingeri. 

Îmi permit aici și două observații personale. Un prim gol care putea fi evitat cu un reflex mai prompt și o mână mai puternică și un al doilea primit dintr-un penalty la care a ghicit colțul ales de cehul Barak (parcă reîncarnarea germanului Briegel, din anul în care Verona câștiga titlul!), dar la care a plonjat cu o mică întârziere.

Parcimonia marcă înregistrată

Tătărușanu nu este vinovat pentru golurile primite, are alibiuri solide, dar putea face mai mult. De multe ori am trăit cu senzația asta, că putea face mai mult. Sigur, au fost și acele momente în care crainicii strigau entuziasmați „Apără Tătărușanu!”, dar ele ne-au fost dăruite cu parcimonia marcă înregistrată a lui Ciprian. 

Întrebarea este dacă parcimoniosul, nespectaculosul și atât de eficientul Tătărușanu ar mai putea fi o soluție (fie ea și de rezervă ținând cont de forma lui Niță) pentru națională, în condițiile în care ocazia de a apăra poarta Milanului se va prelungi? Tătărușanu a anunțat că se retrage de la națională, da, cunoaștem. Dar oamenii mai pot fi întorși din drum.

Ce avem în spatele lui Niță?

Nu mi se pare că situația lui Tătă este identică celei a lui Radu Ștefan, alt pragmatic notoriu. În plus, nu am deloc convingerea că băieții din spatele lui Niță – Vlad sau Aioani – sunt pregătiți pentru marele salt în caz de vreo accidentare a titularului. 

Nu sunt membru al vreunui fan club Tătărușanu, e greu de crezut că ar exista așa ceva, dar vi s-ar părea absurd ca naționala să beneficieze din nou de serviciile unuia care apără, fie și din când în când, poarta Milanului? 

Mai există o întrebare care trebuie pusă. În caz de convocare, ar accepta Tătărușanu să fie rezerva lui Niță? De când cu anunțul lui Rădoi, problema este că nu știm cui trebuie să adresăm întrebările. Dar între noi, microbiștii, putem face exerciții de genul ăsta.