Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 25 mai 2021 10:42 / Actualizat marti, 25 mai 2021 15:32
Un foarte interesant, dar inutil portret profesional al lui Dinu Todoran
Exagerează domnul profesor Mircea Rădulescu. Dar așa a fost mereu dumnealui, un dascăl blând, care a dat note mari și celor care meritau note mici. Spune aproape octogenarul antrenor (fost secund al lui Mircea Lucescu la echipa națională, apoi el însuși selecționer) că Dinu Todoran a avut "o carieră exemplară" și a fost un foarte, foarte bun fotbalist, unul care prin personalitatea lui decidea meciuri.
Haideți să lăsăm doar "un bun fotbalist", dom profesor, cred că ajunge când vorbim despre Dinu Todoran! Altfel, începem să îl confundăm cu mijlocași din stirpea lui Radu Nunweiller, Liță Dumitru sau Ilie Balaci. Totuși, cu aproape 400 de meciuri în prima divizie, cele mai multe sub culorile Petrolului, Todoran s-a ilustrat printr-o tehnică bună, peste media întrecerii interne.
Era un jucător echilibrat, lucid și calm în interpretarea fazelor, uneori parcă prea calm. Și nu doar oferea pase utile sau decisive colegilor din atac, ci înscria el însuși. Câți mijlocași centrali cu 47 de goluri din 389 de partide mai cunoașteți azi în fotbalul românesc? Niciunul, nu pierdeți vremea căutând în arhive!
Mai susține Mircea Rădulescu în interviul acordat colegului Dan Udrea că Dinu Todoran este un tehnician care nu trișează în profesie. Una pe care o face cu pasiune. Tot ce se poate, problema este că experiențele de până acum ale lui Todoran s-au situat între foarte modest și neconvingător.
La capitolul defecte, "Riciu" observă că noul antrenor al FCSB-ului vorbește prea mult pe marginea terenului. Aproape ca un crainic radio, adaugă el cu umor. Fapt care induce o stare de stres asupra fotbaliștilor. Stați să vedeți, dom profesor, cum o să mai vorbească singur cel botezat Dinu după Cornel Dinu atunci când o să îi trântească Gigi la pauză vreo două, trei schimbări. Și când o să-i dicteze direct sau prin intermediari primul "11".
Căci tot ce ne povestește fostul șef al școlii de antrenori de la FRF ar fi foarte frumos și profesionist dacă Dinu Todoran nu se angaja argat la stăpân. Hai să aruncăm vălul acesta de neprihănite cadâne, novice într-un harem. Așa-zisa relație profesională dintre Becali și Todoran sau orice antrenor ar fi semnat acum cu clubul din Berceni este aceea de stăpân-slugă.
Așa că, stimate domnule profesor, degeaba simte Dinu T. cine sunt cei 11 apți să fie trimiși pe teren, că asta nu-i treaba lui, ci a stăpânului turmei. Vedeți dumneavoastră, ce nu i-ați învățat la fabrica de antrenori pe acești mai tineri sau mai vârstnici aspiranți este mândria de sine. Asumarea demnității, refuzul umilinței. Respingerea prostituției morale. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, acestea nu sunt lucruri care se deprind ca apărarea în zonă sau presingul.
În rest, să fiți sănătos, domnule profesor, și să apucăm împreună zilele în care ciobanii vor redeveni ciobani, iar antrenorii, antrenori. Știți că nimic nu este etern și sigur vă aduceți aminte că era unul care zicea că va cădea comunismul când va face plopul pere și "richita" micșunele. Era decembrie și în plopi crescuseră niște pere.