100 de ore în capitala fotbalului

Au trecut aproape 12 ore de când ne-am întors din cea mai intensă experiență de reporter trăită în ceea ce weekendul trecut a fost Festivalul Fotbalului, așa cum UEFA a branduit evenimentul „London 24". Nu mi-am imaginat că, timp de patru zile, englezii vor accepta să cedeze Londra pentru o nemaipomenită finală a Ligii Campionilor. Mărturisesc că nu era de așteptat că urma să fim martorii unei aventuri de o asemenea anvergură și al unor întâmplări de care n-aveai cum să fii avertizat sau pregătit.

Finala Ligii cu cea mai vibrantă atmosferă! O nebunie!

Emoțiile și impresiile nu s-au estompat deloc și vor rămâne mult timp în memorie. Nu neapărat de la meciul în sine, câștigat conform axiomei clare „Real Madrid eterna campioană", ci atmosfera de pe Wembley. Din jurul arenei, din fan-zone-uri, din Trafalgar Square, de pe Regent Street, bulevardul cel mai populat din Europa zilele trecute, ori pe oriunde au cutreierat fanii celor două finaliste. Care s-au bucurat în Londra de fiecare moment, fără a se dușmăni sau provoca, în prietenie și respect incredibile, atitudine etalată și la stadion în peluze.

E greu de descris în cuvinte show-ul oferit de cei 50.000 de suporteri ai celor două finaliste, într-un templu fotbalistic cu acustică extraordinară, în care ai impresia, după nivelul decibelilor produși, că tocmai te pregătești pentru decolare de pe Heathrow! Concurența din tribune a fost mai frumoasă și mai mare decât bătălia pentru trofeu din cele 90 de minute ale finalei.

„Hala Madrid" i-a menținut vii pe spanioli

Borussia nu a fost mai bună doar în primele 70 de minute, dar și susținătorii săi din Zidul Galben i-au pus în umbră pe rivalii Madridului. Cei veniți de la Dortmund, cu o zi mai târziu decât spaniolii, au colorat în galben imensul covor verde în „Hyde Park" și au însuflețit peisajul tern al Londrei. De partea cealaltă, am simțit atmosfera mult mai calmă de pe malul Tamisei, unde suporterii Realului au părut mai puțini și parcă veniți siguri de victorie.

Și pe Wembley, fanii lui BvB au conferit trupei lui Terzic un avantaj de la vestiare. Imnul You'll Never Walk Alone, cu care englezii sunt familiarizați de la jocurile lui Liverpool, ca și ultravibrantul cor pe două voci Befauuubeee, Befauuubeee! pus în scenă în repriza a doua, când încă era 0-0, îți făcea instant pielea ca de găină, indiferent de simpatii. Dincolo, suporterii iberici i-au obligat pe Kroos și compania să-și forțeze limitele, cântând cu un patos magnific "Hala Madrid" și ridicându-și favoriții când aceștia sufereau teribil, erau în corzi.

Deplasările cu metroul, un haos total!

20 de minute, ultimele, le-au fost suficiente campionilor din LaLiga ca să pună mâna pe La Decimoquinta și peluzei blanca să cânte senzațional la final și să se pregătească de o noapte albă. Trecuse mai bine de un ceas de la festivitatea de premiere și elevii lui Ancelotti, familiile acestora, sute de jurnaliști, reporteri și cameramani s-au înghesuit să prindă o poză, un video sau măcar o amintire de la a 69-a finală a competiției. Și chiar se poate spune că va rămâne alltime povestea de 100 de ore trăite în capitala Regatului Unit, aproape imposibil de șters peste ani din memorie.

Chiar dac-au fost și părți mai puțin bune, care au crescut nivelul de adrenalină, dar parcă n-ar fi avut farmec să fie totul perfect. Cum perfectă n-a fost nici organizarea, cu referire în primul rând la net, wi-fi și mobil, ce funcționa îngrozitor. Te așteptai ca-n stadion să fie totul OK, pentru că ne convinsesem ce probleme sunt și în oraș ori în deplasările cu metroul. Ca să nu mai amintesc că mini-monitorul comun la două deskuri era „out of order”, oferind o mânjeală de culori. Sau de prizele ascunse sau chiar absente, cu enervantul sistem britanic cu trei găuri.

Cu ale sale 16 linii întortocheate, cu vagoane joase și scaune înghesuite, demodate și care nu arată deloc bine. Noroc că după marele meci gazdele au decis să lase intrarea liberă în toate mijloacele de transport. Care mijloace s-au gândit să ne facă o urâtă surpriză chiar la drumul de întoarcere spre aeroportul Luton. Un haos!

O cursă cu taxiul de 17 mile și 400 de lei!

Aflasem că trenul respectiv nu va circula sâmbătă și duminică, dar nu-ți puteai imagina că vom trăi un calvar până să ajungem să ne îmbarcăm. A fost nevoie de un taxi, din orășelul St. Alban, care pentru un drum de 17 mile (circa 28 km) ne-a luat aproape 64 de lire sterline (cam 387 de RON!). Și așa tot nu am scăpat de emoții, pentru că aglomerația de pe șoseaua ce duce la aeroportul londonez era infernală. Nu banii erau problema, pentru că și cu trenul am fi decartat în total cam aceeași sumă, ci timpul.

„De obicei e liber pe aici, însă acum, pe lângă meci, este și din cauză că duminică e ultima zi de vacanță a elevilor în Marea Britanie”. Șoferul nostru, care ne-a mărturisit că nu știe nici cea mai elementară regulă de fotbal și că e pasionat de snooker, își amintea vag că în 2021 a fost finala Euro și că s-a rugat atunci să nu câștige Anglia pentru a nu-i afecta jobul!

Londra ne-a spus la revedere cu soare

Pe lângă faptul că aveam mari griji că vom pierde zborul către țară, mai era și soarele pe care l-am văzut după trei zile de nori și ploaie. Când l-am întrebat pe șofer de când n-a mai văzut un cer fără niciun nor și peste 20 de grade, ne-a răspuns „I don't remember!". Am râs, dar nu era timp de râs. Timpul ne presa rău, așa că i-am plătit și am coborât, fugind la terminalul ce parcă nu se mai apropia, la fel cum o mai făceau și alți români revoltați de transportul englezilor. Doar două minute ne-au lipsit să nu mai putem lăsa bagajul la cală.

O oră de plajă pe șezlong costă 23 de RON!

Întârzierea cursei spre București ne-a permis să părăsim duminică Regatul Unit. Așa cum portarul Courtois le-a permis colegilor să nu cedeze în fața presiunii „galben-negrilor" și a făcut ca bucuria victoriei să se prelungească mult în noapte. Și chiar către a doua zi, în care fanii - am văzut și nemți și spanioli ce și-au prelungit sejurul în Londra -, au profitat de un soare strălucitor. Era furnicar pe alei și în iarbă în St. Jame's Park, la plajă pe șezlonguri. Acolo o singură oră costă 4 pounds (23 RON, cam cât un șezlong pe litoralul nostru), iar toată ziua 14 lire sterline!

Dar ce nu te arde la buzunar în Londra, unde o bere la pahar din producție locală te duce la peste 8 lire sterline, iar o pizza în cartierul periferic evreiesc unde ne-am cazat ajunge la 12 pounds. Pentru fanii nemți era totul mizilic, dacă ei și-au permis să dea și 480 de pounds pe un bilet la categoria a doua. Oportunitatea de a asista la spectacolul finalei Ligii Campionilor 2024 a fost chiar de neprețuit. „Once in a lifetime" cum s-ar spune, demnă de ultima finală în acest deja vechi format, care și-ar putea schimba numele în Liga Madrid.