"Două vertebre rupte nu înseamnă o viaţă ruptă". Minunata poveste a belgianului Marc Herremans

La 11 ani după ce şi-a fracturat coloana la concursul Ironman Hawaii, Marc Herremans continuă să fie un exemplu pentru fiecare dintre sportivii de performanţă »»» Belgianul în vîrstă de 38 de ani a cîştigat Campionatele Mondiale Ironman, "nu am regrete, fiindcă nu am timp" şi speră să fie în formă fizică optimă în ziua cînd va reuşi să meargă din nou »»» O poveste despre voinţă, încăpăţînare şi încredibilă ţinută mentală, din care putem învăţa cu toţii

Un accident teribil, aşa cum începe orice poveste răvăşitoare
Pe 28 ianuarie 2002, belgianul Marc Herremans se antrena în Insulele Canare pentru o nouă probă de Ironman, cea mai infernală competiţie sportivă cunoscută omenirii (3.800m înot, 180km ciclism şi 42,195 km alergare, fără oprire!). Cu un singur an înainte, Herremans terminase pe locul 6 Campionatele Mondiale şi spera ca, în toamna lui 2002, să i se alăture lui Luc Van Lierde, rivalul său belgian, în adjudecarea primei medalii de aur din carieră. În ziua antrenamentului din Lanzarote, sub căldura sfidătoare a unei zile de ianuarie, dezastrul a lovit cînd triahlonistul în vîrstă de 29 de ani îşi îmbunătăţea capacitatea de efort pe bicicletă.

O singura abordare greşită a unei curbe, o căzătură brutală pe pietrişul de pe marginea drumului şi Marc Herremans şi-a pierdut complet viaţa de odinioară. Ajuns la spital cu un elicopter, belgianul a fost diagnosticat cu fractură în zona vertebrelor D5 şi D6 şi, în ciuda eforturilor făcute de medici, a rămas paralizat de la piept în jos. Dar lupta era abia la început.

La doar două luni după accident, Marc a început din nou antrenamentele. Ţinta îşi schimbase puţin denumirea, devenise Campionatele Mondiale de Triahtolon pentru cei în scaune cu rotile, dar încăpăţînarea şi forţa psihică ale lui Marc rămăseseră intacte. Patru luni după accidentul care îi schimbase viaţa, belgianul participa la prima întrecere de profil, dar abandona în proba de înot. Era prea devreme, dar Marc nu era descurajat.

"Poţi să fii perfect împăcat cu viaţa pe care o duci dacă eşti dispus să accepţi realitatea. Dacă priveam numai în sus, la oameni care urcă încontinuu scări, la propriu şi la figurat, atunci aş fi fost deprimat. Un spate rupt nu înseamnă o viaţă ruptă. Viaţa e prea scurtă pentru a avea regrete, trebuie să continui". Şi Marc a continuat.

"Mad Max" Herremans s-a întors
În 2003 s-a întors în Hawaii, acolo unde reuşea cea mai bună performanţă înainte de accident. A terminat pe ultima treaptă a podiumului, rezultat pe care avea să îl repete anul următor. În 2005, a mai urcat o treaptă, pînă la argint, pentru ca în 2006 să obţină medalia după care a tînjit încă de cînd s-a apucat de sport: aurul la Mondialele de Triathlon. În 2007, a devenit singurul atlet în scaun cu rotile care a terminat cea mai dură competiţie de mountainbike din lume, Crocodile Trophy (Australia), după ce a pedalat cu mîinile pe bicicleta sa specială pentru 1400 de kilometri, timp de 10 zile! Zilele sportului au trecut, Marc era pregătit pentru o nouă provocare.

"Visul meu: Să merg din nou!"
În 2008, Marc Herremans s-a concentrat asupra teribilei sa afecţiuni. "Să cîştig Ironman nu mai reprezintă prioritatea mea numărul 1. Vreau să merg din nou. Sînt convins că pot să o fac şi de aceea am pornit o fundaţie cu exact acest titlu: Vreau să merg din nou! Într-o zi, va fi descoperit un remediu pentru paralizie şi, atunci cînd o vor face, vreau să fiu pregătit, vreau ca trupul meu să fie pregătit. De aceea fac sport încontinuu".

Inspirat de actorul Christopher Reeve (celebrul "Superman"), Herremans speră în continuare într-un remediu revoluţionar: "Celulele stem sînt viitorul, nu renunţ niciodată. Pînă atunci, mă antrenez permanent şi accept orice provocare". Dintre aceste provocări fac parte şi discursurile motivaţionale pe care le ţine la evenimentele de afaceri, dar şi sesiunile de antrenament pe care le susţine cu atleţii tineri. Kevin Pauwels, numărul 1 în clasamentul Uniunii Cicliste Internaţionale la Cyclocross, este unul dintre aceşti atleţi.

[NU RATA GALERIA FOTO ŞI FILMULEŢUL DE LA BAZA ARTICOLULUI]

"Two beautiful minds"
Johan Bruyneel este artizanul victoriilor celui mai de succes rutier din Turul Franţei, americanul Lance Armstrong. Belgianul în vîrstă de 47 de ani, născut pe 23 august 1964 în Flandra de Vest, este cel mai titrat director sportiv din ciclismul profesionist de şosea şi este văzut de majoritatea specialiştilor drept "cea mai frumoasă minte" din spatele vreunei echipe de ciclism. Dar povestea lui Johan Bruyneel are cîteva puncte de intersecţie cu cea a lui Marc Herremans.

"Cînd eram junior, am avut un accident oarecum similar cu cel al lui Marc. Mi-am fracturat spatele, dar paralizia mea a fost temporară. După o perioadă lungă de reabilitare, am reuşit să revin pe bicicletă şi să am o carieră de succes. Marc a fost forţat să stea în acel scaun cu rotile, nu a avut norocul pe care l-am avut eu", a mărturisit Johan în faţa echipei pe care o conduce acum, RadioShack.

În faţa fraţilor Schleck, cărora le-a revenit speranţa după suspendarea lui Alberto Contador, Johan a prezentat povestea lui Marc şi a subliniat efectul psihic pe care îl are o asemenea încercare în viaţa unui sportiv şi lecţiile pe care un asemenea eveniment le poate servi celor implicaţi în sport. "E nevoie de mai multe asemenea întîlniri. Vreau să îl chem mai des pe Marc. Ciclismul, ca sport în general, este mai mult decît aspectul fizic. Sănătatea, echipamentul şi tehnica sportivă sînt importante, dar la fel de importantă este şi puterea psihică. Sau, ca să îl citez pe Marc: «Viaţa are limitele pe care i le dăm noi. Totul e în minte, nimic nu e imposibil»".

Marc a ţinut un discurs în faţa rutierilor de la RadioShack, înaintea unui sezon de calibru, şi a încercat să le inspire puţin din forţa sa: "Depinde unde vrei să te uiţi, sus sau jos. Mulţi oameni o duc mult mai rău ca mine. Am încercat să văd lucrurile pe care le pot face, nu pe cele de care sînt privat. Continuaţi lupta!".