Articol de GSP - Publicat vineri, 25 decembrie 2020 13:15
Ciclistul Fabio Jakobsen, 24 de ani, și prietena lui, Delore, au acordat ceea ce Marca numește „interviul anului în sport”.
- CONTEXT: Pe 5 august, Fabio Jakobsen a suferit o accidentare horror. Pe ultimii metri ai sprintului din Katowice, în Turul Poloniei, rutierul olandez s-a izbit violent în barierele de protecție și a fost dus de urgență la spital. Viteza era undeva la 80km/h;
- Căzătura lui Jakobsen pare provocată de compatriotul Dylan Groenewegen, 27 de ani, care a sprintat haotic. Rutierul de la Jumbo-Vista a fost suspendat pentru 9 luni;
La aproape 6 luni după eveniment, după luni întregi de spitalizare, Fabio Jakobsen a vorbit în premieră despre teribilul accident pentru cotidianul olandez AD. Iar mărturia lui este zguduitoare.
Fabio Jakobsen: „Mă sufocam cu propriul sânge. Am fost salvat de un coechipier”
Primele momente au fost critice.
„Coechipierul meu Florian și-a lăsat bicicleta pe gard și a sărit să mă ajute. M-a văzut întins pe asfalt, în mijlocul barierelor dărâmate. Era sânge peste tot. Niciun spectator nu a făcut nimic, fiindcă toți erau în stare de șoc. Florian a observat că mă sufoc cu propriul sânge. Nu mă puteam mișca, mi-a citit panica în ochi. Mi-a ridicat din reflex capul, ca să îmi curgă sângele din gură și din gât. Mi-a spus mai târziu că după asta, m-am calmat. Am avut șansa ca doctorul echipei UAW, Dirk Tenner, să sară din mașină și să mă ajute. A fost medic la Urgențe, așa că a controlat situația până a venit elicopterul”, a explicat inițial Fabio Jakobsen.
Spusele sale sunt dublate de Delore, care a văzut totul la televizor și a plecat rapid în Polonia pentru a fi alături de el.
Delore: „Îl recunoșteam doar după sprâncene și gene”
La două zile după accident, Fabio Jakobsen s-a trezit intubat într-un spital de terapie intensivă din Polonia, fără să poată vorbi, înconjurat de 3 medici și de familie, care purta echipament de protecție COVID. Ca să înțeleagă ce se întâmplase cu el, a fost nevoit să tasteze pe telefonul prietenei: „Spuneți-mi ce s-a întâmplat”. Femeia în vârstă de 22 de ani era în șoc.
„Fața lui era deformată”, își amintește iubita lui. „Îl recunoșteam doar după sprâncene și gene. Avea puncte de sutură și răni peste tot. Capul îi era ras și avea un hematom mare acolo unde creierul lovise interiorul craniului. Era un tub care drena lichidul. Nu-și putea deschide gura. Mai târziu, când m-am uitat înăutru, nu era nimic. Nu mai avea dinți, jumătate din cavitatea bucală, jumătate de maxilar. Puteam vedea în interiorul nasului”.
„Îmi era greu să respir, îmi era teamă să nu mă sufoc din cauza tubului din gât și a contuziilor de pe plămâni. Mi-au dat toate tipurile de medicamente când m-au adormit. Picioarele mi-au amorțit, apoi pelvisul, mâinile, umerii și am adormit într-un final. De fiecare dată mă gândeam: gata, asta e, o să mor. Nu era așa, dar asta simțeam. Mi s-a întâmplat de 50-100 de ori. A fost teamă reală de moarte.
Mă făcea să intru în panică, să mă lupt pentru supraviețuire, să lupt să respir. Asta a înrăutățit lucrurile. Mi-au dat medicamente pentru a rămâne calm, dar mă adormeau complet. Au fost cele mai lungi zile din viața mea. Niciodată n-am suferit așa. Prefer să parcurg trei Mari Tururi consecutive decât să mai ajung vreo zi la terapie intensivă”, a explicat în continuare ciclistul.
„Am fost vizitat de un preot. Poate îmi aranja locul în Rai”
Fabio Jakobsen continuă: „Odată, am văzut cum cineva împinge o masă de aluminiu cu un cadavru pe hol. Mi-am dat seama că sunt într-o unitate în care unii dintre oameni mor. Lucrurile erau serioase. Am fost vizitat și de un preot, de două ori. M-a întrebat dacă poate să stea pe marginea patului, i-am făcut semn că da. A spus câteva rugăciuni în italiană, probabil s-a rugat pentru sănătatea mea, poate îmi aranja un loc în Rai”.
Dar care a fost diagnosticul dat de medici?
„Contuzie cerebrală. Fractură de craniu. Nas rupt. Ruptură de cavitate bucală. 10 dinți scoși. Părți din maxilarul de sus și de jos rupte. Tăieturi pe față. Un deget rupt, o tăietură la ureche. Contuzie la umăr și la plămâni. Nervul de la coarda vocală a suferit. Hematoame masive la fese. Primul impact când am căzut a fost cu fața, apoi am lovit un oficial UCI cu fundul. A fost șansa mea, fiindcă am un fund mare. Acolo am avut cele mai mari dureri, fiindcă nu am putut sta cum trebuie în pat timp de 4 săptămâni. Cât am stat în Polonia, nu am putut vorbi, abia când am ajuns în Leiden, mi-au montat un alt tub”.
Fabio spune că spune că atunci când l-a lovit pe oficialul UCI care era pe margine și filma cursa, acesta a funcționat ca o pernă de ajutor. Oficialul s-a ales cu câteva coaste rupte, dar este OK.
O veste bună este că fața rutierului de la Deceuninck–Quick-Step s-a vindecat destul de bine. „Daunele sunt mai mult pe interior. În afara nasului, care arată de parcă m-aș fi luptat cu Mike Tyson, sunt ok”.
Cum se simte Fabio Jakobsen în prezent?
- „Am revenit acasă, iar procesul e următorul: prima dată mă fac bine, redevin o persoană normală, apoi văd dacă pot redeveni ciclist vreodată. Acum, merg pe bicicletă câte două ore, la două zile. Acum câteva săptămâni, au venit la mine niște coechipieri și am ieșit, nu am avut viteză mare, vreo 30km/h, dar m-am simțit fantastic. Eram ca pe Champs-Elysees. Mi-au zis să iau lucrurile pas cu pas. Eu sper la o întoarcere în august 2021”;
Îl învinuiește pe Dylan Groenewegen?
„Da, într-un fel. Nu sunt atât de open-minded încât să spun că nu e de vină. În principal, simt părere de rău. Pentru mine, pentru el, pentru echipele noastre. Suntem cei mai buni sprinteri din Olanda și printre cei mai buni din lume. Concurăm des unul contra altuia. Mi-e greu să înțeleg de ce a făcut-o. A vrut să câștige cu orice preț? Știa că e un final rapid, știa riscurile. Sunt oameni, nu animale. E un sport, nu un război fără limite! Am vorbit de câteva ori, a zis că vrea să ne vedem, dar nu sunt încă pregătit. E atacat de tot felul de oameni care stau în spatele tastaturii, ceea ce e o prostie. Sper să revină ca sprinter și să lăsăm totul în urmă”.
Citește și alte știri din ciclism:
Peter Sagan, enigma unei „dispariții”: de ce stagnează copilul-teribil al ciclismului?Mathieu van der Poel - Wout van Aert: scor egal după două ciocniri spectaculoase în sezonul de ciclocros. Cine este noua vedetă Tom Pidcock