Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 15 septembrie 2013 00:00 / Actualizat duminica, 15 septembrie 2013 19:14
@velocast @wjohngalloway Youngest rider in Vuelta is Nikias Arndt, born 1991. Still, easily young enough to be Horner's son.
S-a născut în Okinawa, Japonia, acum fix 41 de ani, 10 luni şi 21 zile, îi plac meniurile grele, cu cărnuri arse şi pizza supradimensionată, à la Statele Unite, şi are cel puţin trei porecle care nu sînt înrudite. Mai presus de orice, americanul Chris Horner este cel mai bătrîn cîştigător de etapă într-un Mare Tur, după ce s-a impus şi în etapa a 10-a din Vuelta, şi cel mai cîştigător de Mare Tur, după ce s-a impus în faţa lui Vincenzo Nibali şi a devenit primul american care are Turul Spaniei în palmares
Ignorat de specialişti la începutul ultimei competiţii de trei săptămîni, Horner şi-a devorat rivalii cu apetitul omului înviat după o perioadă lungă de accidentare, însă evoluţiile sale au ridicat sprîncene în pluton şi au lansat pe twitter o adevărată avalanşă de reproşuri. De ce? Să ne lămurim în cîteva rînduri.
Privit din faţă, Horner are o faţă de puşculiţă, un corp perfect tonifiat, în ciuda vîrstei din ce în ce mai înaintată, şi un fel de naturaleţe incomodă în exprimare. Urcat în şa, acolo unde se simte excelent cînd asfaltul e la altitudine, "Zîmbăreţul" pare neuns, un fel de om de tinichea ce nu poate să-şi curbeze articulaţiile, dar care înaintează cu repeziciunea unei şopîrle acolo unde niciun alt rutier nu se încumetă. Chris Horner nu a avut o carieră care să-l pună în lumina reflectoarelor, însă momentul a sosit acum.
Băiatul arogant care zboară biciclete
A devenit rutier profesionist în 1995, într-o perioadă în care pe şosea încă se aflau rutieri precum Miguel Indurain sau Gilbert Duclos-Lassalle, însă asta nu a contat prea mult pentru un începător care şi-a obţinut cele mai bune rezultate peste Ocean. Primele victorii au venit rapid, iar succesul i-a adus un contract de viitor cu echipa franceză Française des Jeux, în care Horner a luat pentru prima oară contact cu exigenţele europene. Însă rutierul născut în Japonia, acolo unde tatăl său american era înrolat în armată, a eşuat, fiindcă nu i-a priit atmosfera rafinată din Hexagon şi, probabil, limba pe care nu o putea descifra indiferent cîte eforturi ar fi depus. S-a întors în Statele Unite pentru a-şi trece în palmares orice competiţie care contează pe şosea.
Acolo a arătat o faţă mai puţin cunoscută, catalogată de mulţi drept arogantă: atunci cînd se împunea într-o cursă, trecea linia de sosire cu mîinile în aer, ridica bicicleta deasupra capului, o arunca cît putea de departe şi începea să ţipe ca un nebun! Peste ani, atunci cînd va rula alături de Astana, Lance Armstrong avea să-l poreclească "The Yahoo Kid" tocmai pentru felul cum se manifesta în cazul succeselor.
Înapoi în Europa, cowboyul se transformă în domestique
A urmat o nouă încercare pe Bătrînul Continent, cu Saunier Duval, în 2005, însă vocaţia şi-a găsit în sînul echipei Lotto, în următoarele două sezoane, acolo unde australianul Cadel Evans, vorbitor de engleză cu accent şi regionalisme, a fost mult mai apropiat de sufletul băiatului din Oregon. Horner s-a dedicat trup şi suflet victoriilor repurtate de Evans, bifînd pe parcurs un loc 14 în Turul Franţei, iar pasul carierei l-a făcut la Astana, în 2008, atunci cînd plutonul era zguduit de întoarcerea bestiei Lance Armstrong.
Cu o slăbiciune pentru hamburgeri, shakeuri şi cutii rapide de bere, Horner a fost cucerit instant de texan, care l-a adoptat ca domestique şi i-a mai acordat o poreclă: "The Redneck", sau "Ţăranul", într-o adaptare brutală în limba română. Nu a existat interviu în care Chris Horner să nu-l elogieze pe liderul său de echipă, însă, ironic, el avea să se claseze mai bine ca Armstrong în 2010, la ultimul Tur al Franţei susţinut de cel care avea atunci şapte tricouri galbene în portofoliu. Horner avea să intre pentru prima şi singura oară în top 10 al unui Mare Tur, după o evoluţie consistentă în munţi.
Peste trei ani, atunci cînd scandalul Lance Armstrong avea să izbucnească şi USADA avea să demaşte practicile ilicite de la echipe pentru care americanul a rulat, Horner şi-a atras ura fanilor şi pe a specialiştilor rămînînd alături de idolul său: "Armstrong a cîştigat acele Tururi, el a fost acolo, nu a testat niciodată pozitiv, deci el a cîştigat". De atunci, în ciuda faptului că nu a fost niciodată implicat într-un scandal de dopaj, Horner a devenit un fel de paria, un cetăţean al unei lumi care îl vrea suprimat, dar încă e în căutarea metodelor prin care să o facă. "Iubesc faptul că sportul e supratestat şi că USADA a introdus paşapoartele biologice, nu am nimic de ce să mă tem".
2013, anul ciudat în care dragostea i-a fost răsplătită
"The Redneck" a continuat alergarea, chiar şi după dispariţia lui Armstrong. Din 2011 încoace este alături de RadioShack, echipa creată de Johan Bruyneel, directorul sportiv belgian artizan al tuturor victoriilor repurtate de Armstrong, şi speră în continuu să aibă forţa necesară să îşi spună punctul de vedere pe şosea. Dacă 2010 a adus în palmares un Tur al Ţării Bascilor şi un set de clasări în top 10 la cursele clasice, 2011 a bifat Turul Californiei, iar 2012 un nou calup de clasări bune în curse de prestigiu. Însă, ceva lipsea.
— Cillian Kelly (@irishpeloton) September 3, 2013
2013 a fost anul în care Horner a lipsit de pe şosea cel mai mult. Accidentat în Tirreno-Adriatico, cursă ce a "beneficiat" de condiţii atmosferice oribile din partea Providenţei, americanul în vîrstă de 41 de ani a fost nevoit să urmeze o operaţie la genunchi şi s-a prezentat la startul Turului Spaniei cu 14 zile de concurs în picioare. "Dar iubesc ciclismul, niciodată nu aş vrea să mă las, sper să pot merge în curse mari toată viaţa mea". Iar efortul i-a fost răsplătit. După etapa a treia, cînd a smuls prima sa victorie într-un Mare Tur, Horner a zdrobit pe oricine pe prima căţărare de categorie specială a Vueltei, în etapa a zecea. Criticii l-au înţepat pe twitter, amintind de amiciţia cu Lance Armstrong, fanii au aplaudat anemic, dar Horner şi-a afişat larg zîmbetul său cîmpenesc.
A urmat un contratimp dezamăgitor, însă bătăliile cu ceasul nu au stabilit nimic în această ediţie de Turul Spaniei, iar loviturile adevărate s-au dat în munţi. Cu trei zile înainte de Madrid, Horner a răsturnat clasamentul general, trecînd de la minus 3 secunde la plus 3, iar pe Angliru, şi-a apărat cu stoicism şi pricepere tricoul roşu. Au urmat şampania, sentimentul ciudat al unui cowboy ce a încălecat în premieră prima poziţie a podiumului din capitala Spaniei şi zîmbetul nelipsit.
Ca-ntr-o celebră reclamă la whiskey, Horner keeps walking. And he does it with the passion of a mad man.
Clasamentul general:
1 Christopher Horner (USA) RadioShack Leopard 84:36:04
2 Vincenzo Nibali (Ita) Astana 0:00:37
3 Alejandro Valverde Belmonte (Spa) Movistar 0:01:36
4 Joaquim Rodriguez Oliver (Spa) Katusha 0:03:22
5 Nicolas Roche (Irl) Saxo-Tinkoff 0:07:11
6 Domenico Pozzovivo (Ita) AG2R 0:08:00
7 Thibaut Pinot (Fra) FDJ.fr 0:08:41
8 Samuel Sanchez Gonzalez (Spa) Euskaltel-Euskadi 0:09:51
9 Leopold Konig (Cze) NetApp-Endura 0:10:11
10 Daniel Moreno Fernandez (Spa) Katusha 0:13:11
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
