Articol de GSP - Publicat vineri, 24 iunie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 24 iunie 2011 14:36
Nadia şi incredibilul ei 1.00 de la Montreal sînt în pericol să devină un moment al istoriei sportului pe care nu-l mai înţelege nimeni
Beculeţe care se aprind, apoi un lung moment de stupoare. Trebuie să intervină vocea crainicului şi să anunţe că tocmai s-a înregistrat ceva incredibil: "Doamnelor şi domnilor, pentru prima dată în istoria olimpică, Nadia Comăneci a primit nota perfectă zece". E 18 iulie 1976, sîntem în sala Forum din Montreal, în prima săptămînă a Olimpiadei canadiene. Tabela arăta însă altceva, un 1.00 în dreptul numărului de concurs al Nadiei, acel 1.00 ruşinat, înghesuit, acel 1.00 care avea să facă, peste ani, povestea şi mai demnă de spus.
Imediat, lîngă tabelă a apărut Nadia, salutînd publicul cu palmele răsfirate deasupra capului, cu un zîmbet timid în colţul gurii. Avea 14 ani şi jumătate şi era sportiva perfectă după acel exerciţiu impus la paralele. Notat la cotă maximă. Avea să fie prima mostră de imaculat dintr-o serie de şapte. Atunci, gimnasta română a devenit prima persoană care a apărut simultan pe coperta celebrelor reviste Time, Newsweek şi Sports Illustrated. "She's Perfect!" titra Time pe o imagine uriaşă a ei, lîngă care se afla şi o poză mică a planetei Marte, unul dintre subiectele importante din acel număr.
Au trecut aproape 35 de ani şi clipa cînd perfecţiunea a fost recunoscută oficial s-a transformat într-un reper pentru istorie. Diverse anchete au indicat momentul Montreal drept unul dintre cele care au marcat sportul. Nu mai e cazul să explicăm de ce. Aşa se întîmplă cu lucrurile excepţionale. Se ţin minte şi atît. N-au nevoie de argumente şi de pledoarii. Într-un flash-back al evenimentului, petrecut zilele trecute la Oneşti, am văzut-o iar pe Nadia, femeia matură de azi, lîngă o tabelă care arăta nota 1.00. Prilej pentru memorie să se trezească, să evoce clipe îngheţate în timp.
Ce emoţie! Şi ce regret! Da, regret. Pentru că reperul tinde să-şi piardă semnificaţia. Nota 10 nu mai există în gimnastică. "E nebunesc, teribil, cel mai stupid lucru care s-a întîmplat vreodată în gimnastică!", tuna Bela Karolyi, după ce s-a anunţat schimbarea în sistemul de notare. "Cum au putut să îndepărteze acest lucru frumos, singurul care ne separa de alte sporturi?", se întreba antrenorul. Aşa e, cum au putut? Nu se ştie, dar au făcut-o. Dacă iei 10 azi la gimnastică înseamnă că eşti foarte slab, că ai căzut de trei ori, nu ţi-ai făcut elementele obligatorii şi ai pierdut nişte legări. Nu mai există notă limită, dar nu se înţelege nimic din noul punctaj. Ce înseamnă 15,000 sau 16,000? De fapt, perfecţiunea nu mai există. Nu mai e recunoscută.
Nadia a fost perfectă odată. Noi ştim asta. Cîţi vor mai preţui însă acest moment unic peste alţi 30 de ani?
)
)
)
)
)
)
)
