Articol de GSP - Publicat marti, 04 mai 2021 00:21 / Actualizat marti, 04 mai 2021 00:39
Englezul Mark Selby este pentru a patra oară campion mondial la snooker, după ce a trecut în finala de Crucible de compatriotul său Shaun Murphy, scor 18-15.
- Mark Selby, 37 de ani, l-a egalat la numărul de trofee, 4, pe marele campion John Higgins. Doar Ray Reardon, Steve Davis, Ronnie O'Sullivan (6) și Stephen Hendry (7) au mai multe;
- Shaun Murphy, 38 de ani, a pierdut a 4-a sa finală de Campionat Mondial. Are una câștigată, în 2005.
În fața tribunelor pline, pentru prima dată la un eveniment sportiv din Regat de la începutul pandemiei, cei doi jucători au oferit un spectacol impresionant. Spectatorii nu au ținut cont de bariera măștilor și s-au manifestat zgomotos, uneori prea zgomotos, și l-au favorizat pe Shaun Murphy, cel mai ofensiv dintre protagoniști. Dar a fost turneul lui Mark Selby, care printr-o combinație de răbdare de fier, breakuri mari și lovituri de siguranță și-a asigurat revenirea la vârful snookerului profesionist.
Sesiuni la baionetă între Mark Selby și Shaun Murphy
Mark Selby a avut un turneu în care a avut semne de întrebări doar în semifinale, cu Stuart Bingham, când s-a impus 17-15 și unde a fost acuzat de adversar de lipsă de respect. Poate că și din cauza oboselii, a pierdut și prima sesiune cu Shaun Murphy, 3-5, având în vedere consumul mental din ziua anterioară.
Dar a rebalansat lucrurile în cea de-a doua sesiune, terminată 9-7, când determinarea și hărțuirea constantă a adversarului, cu frameuri lungi și un hățiș de lovituri de siguranță, au dus la răsturnarea scorului. De aceea, Ronnie O'Sullivan - în mod sigur nu cel mai mare fan al lui Selby - i-a cerut lui Shaun Murphy să nu se mai lase angrenat în asemenea bătălii, să scoată bilele de pe mante și să joace „în felul său” pentru a nu regreta oportunitatea.
Cea de-a treia sesiune a părut să ascută evoluțiile amândurora. Selby a reușit primul break de peste 100 de puncte, după care a sprintat la 12-9. Shaun a revenit până la 13-11, dar adversarul din Leicester s-a desprins iar la 14-11. Sesiunea decisivă a avut o încărcătură totală.
Selby nu a slăbit strânsoarea. Nu degeaba l-a numit Ronnie O'Sullivan un fel de „boa constrictor”. A câștigat primul frame, în ciuda strigătelor sfidătoare ale fanilor lui Murphy din tribune. S-a făcut 15-11, apoi 15-12, după care Selby s-a concentrat și a ajuns la 16-12, iar situația devenea critică pentru adversarul său.
Murphy a izbutit să recupereze un frame, dar zarurile păreau aruncate în startul reprizei finale. Selby a profitat de un joc pe care l-a deschis după mai multe lovituri de siguranță și s-a distanțat la 17-13. Adversarul a strâns rândurile. În uralele tribunei, Murphy a făcut două breakuri consecutive de minimum 100 de puncte!
Poate că lucrurile ar fi luat-o la vale pentru Selby, dar Murphy nu a reușit să fructifice ultima bilă roșie, dificilă, pe manta stângă, i-a lăsat poziție lui Mark, iar acesta a închis meciul, 18-15. Al 4-lea trofeu la Crucible din ultimii 8 ani!
500.000 de lire sterlinea primit Mark Selby pentru victorie, în timp ce Shaun s-a mulțumit cu „doar” 200.000
Ciudățenia finalei: amândoi combatanții, antrenați de același om
Și Mark Selby, și Shaun Murphy au avut perioade umbroase în carierele lor. Ambii au apelat la același om, Chris Henry, care i-a readus pe linia de plutire, dar care a fost pus într-o situație ciudată la această finală.
„Antrenez de multă vreme, dar asta a fost o situație neobișnuită. De obicei, când ajungi în faza finală a acestui turneu, ai emoții pentru că ai un jucător în finală. Dar acum, îi am pe amândoi, deci cu un ochi voi plânge, cu unul voi râde”, a explicat belgianul în vârstă de 55 de ani. „I-am asigurat pe amândoi că nu vorbesc despre celălalt când dau instrucțiuni unuia dintre ei în cabină. Rolul meu este să îi ajute pe amândoi să evolueze la nivel înalt și pe asta m-am concentrat”.
La final, Shaun Murphy a fost întrebat ce îi datorează lui Chris pentru revenirea în top, iar englezul a glumit: „Sincer, pentru seara asta, nimic!”.
Copilăria complicată a lui Mark Selby
Abandonat de mama la 8 ani, Mark Selby și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer, la 16. Putea să apuce un alt drum, cel al străzii, al drogurilor, al pierderii de sine. El a ales însă snookerul, ore și ore petrecute la masa. Și a ales să spere și să creadă, făcându-și un drum al său în elită prin joc și prin prezență: bine crescut, amabil, frumușel și, în același timp, un jucător de clasă.
„Tata nu m-a forțat niciodată să devin jucător de snooker", povestea Mark pentru Eurosport. „A văzut că sunt fericit când joc, mi-a spus că mă va sprijini să-mi ating țelurile. Iar dacă eu aș fi simțit că nu mai vreau, el ar fi fost de acord și cu asta". David Selby s-a stins în 1999, la numai 6 săptămâni după ce fusese diagnosticat cu cancer la plămâni.
„Îmi amintesc clar ziua în care a murit, aveam meci. Era în spital, îl văzusem cu o zi înainte și mi-a spus să nu arăt emoție dacă ratez vreo bilă, să nu îi ofer șanse adversarului. Am pierdut 4-5, apoi am aflat ce se întâmplase", s-a destăinuit Selby pentru Daily Mail. „Luni de zile după aceea nu am făcut nimic. Nu m-am antrenat. Snookerul era ultimul lucru la care să mă gândesc. Am stat apoi 3 ani la un prieten, nu puteam rămâne în casă, era prea plină de amintiri. El mi-a spus: Tatăl tău ar vrea să joci și să fii fericit. Cu timpul, mi-am schimbat atitudinea, am făcut-o în amintirea lui. El e cel care mă ghidează".
Mama rămâne o străină. „N-am văzut-o de mulți ani, deși încă locuiește în Leicester. Am un frate, el o vizitează mai des, îmi transmite mesaje, dar nu văd șanse de împăcare. E greu, dar sunt o persoană destul de încăpățânată. M-a părăsit când eram mic. Sunt în faza în care dacă ea nu vine spre mine, nu simt dorința de a o căuta și a o întreba: De ce ai plecat?".
Căsătorit cu Vikky Layton, fostă jucătoare de billiard, din 2011, Mark a devenit tată în noiembrie 2014, când s-a născut Sofia Maria. „Am familia mea, cu Vikky și Sofia. Pot să trăiesc foarte bine". Și mai are snookerul, acest imens aliat.
Citește și alte știri din snooker:
Decizia luată de Real Madrid după moartea lui Helmuth Duckadam » Gestul impresionant al spaniolilor
)
)
)
)
)
)
)
)
