Articol de GSP - Publicat vineri, 24 octombrie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 24 octombrie 2014 10:43
Cum scriam mai devreme pe Facebook - asta e, ideile sînt limitate. Sau nu se pot schimba la cîteva ore distanţă. Mă întorc un pic în urmă, la victoria de miercuri a Simonei în faţa Serenei. Şi la ceea ce poate aduce ea pentru privitor.
Sau la ce mi-a adus mie. În primul rînd, multă emoţie. Încordare. Atît de multă încît la final, cînd am dat să mă ridic de pe scaun, aveam genunchii înţepeniţi. Şi mi-am uitat aparatul foto în tribună, noroc că aici nu se fură şi l-am recuperat rapid.
Nu e vorba de o emoţie strict patriotică, ci, mai degrabă, de un amestec. Din care se ridică, deasupra, ca o spumă uşoară, dulce, senzaţia că, dacă pentru Simona Halep a fost victoria de pînă acum a carierei, la fel a fost şi pentru mine.
În meseria asta minunată şi contestată deopotrivă, întotdeauna am tresărit mai mult la un triumf decît la un scandal sau o dezvăluire. Nu pentru că acestea nu îşi au locul în job-ul nostru, ci pentru că fiecare trebuie să-şi identifice drumul. Pe mine mă emoţionează victoriile şi înfrîngerile, care sînt exprimarea concretă a luptei sportive.
Poate că e mai ofertant să scrii despre lucrurile rele pentru că aşa explorezi, cred, adîncimile limbajului. Creezi vîrfuri inedite ale dezastrului. Superlativele pozitive s-au ieftinit, de unde să inventezi altele? Totuşi, le prefer, aşa, tocite cum sînt.
Dacă pentru Simona Halep a fost victoria de pînă acum a carierei, la fel a fost şi pentru mine. Iată de ce. Mă întorc acum mai mult în urmă, în vara lui 1994. Redacţia de la Sportul românesc, în podul Palatului Universul.
Doina Stănescu îmi întinde o revistă şi îmi spune: "Uite o chestie interesantă despre două puştoaice americane, surori. Citeşte şi poate faci un material din asta". Pentru cine nu ştie cine a fost Doina Stănescu - ei bine, a fost cea mai mare ziaristă de sport de la noi.
Puştoaicele erau Venus Williams - 14 ani şi Serena Williams - 13. Surorile cu mărgele în păr despre care tatăl lor spunea, de pe atunci, că vor ajunge numerele 1 şi 2 în lume.
Am citit, am scris şi de atunci le-am urmărit carierele nu numai pentru că aşa cerea meseria, ci raportîndu-mă mereu la acel moment inaugural. Au ajuns, într-adevăr, cele mai bune din lume. Serena încă este. Au cucerit titluri de Mare Şlem, au schimbat tenisul, adăugîndu-i o latură fizică de nebănuit la vremea respectivă.
Iar miercuri o jucătoare română a învins-o pe Serena Williams. Cu 6-0, 6-2. La Turneul Campioanelor. Iar eu am văzut asta pe viu. Cu emoţia dintotdeauna şi ceva în plus. De aceea o declar victoria carierei mele de pînă acum.
*Luminiţa Paul, unul dintre cei mai experimentaţi jurnalişti de sport din România, este singurul reprezentant al unui ziar românesc la Singapore. Editorialist GSP şi comentator Eurosport, Luminiţa este expertul Gazetei în tenis
)
)
)
)
)
)
