Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 14 aprilie 2011 00:00 / Actualizat joi, 14 aprilie 2011 01:10
S-a muncit mult în Ghencea. A cîştigat Steaua, care a avut o primă repriză mai bună şi una secundă în care a ştiut să blocheze atacurile gălăţenilor.
Plouă. Nu e toamnă, dar plouă ca toamna. Iar vremea urîtă e scuza cea mai la îndemînă pentru fotbalistul român, tehnic prin definiţie. Zîmbiţi, nu-i aşa? Ce mai putem face după ce vedem cum i se lipeşte mingea de picior motanului Messi şi cum îi muşcă ea, aceeaşi minge pe ai noştri? Ai noştri sînt şi străinii, care nu vor să facă notă discordantă.
Maicon, măi!
Steaua-Oţelul trebuia să fie un meci pentru titlu sau chiar cu titlul pe masă, dacă băieţii din Ghencea ar fi fost cuminţi şi îşi ascultau patronul. După ce au pierdut la Ploieşti au fost încurajaţi de Cîrţu, care le-a reamintit că el este patronul vestiarului. Şi ca să le dovedească asta, l-a titularizat pe Dică, alături de care l-a aşezat pe Maicon, căzut în dizgraţia lui Becali după un sfert de meci. Iar Maicon a răspuns prezent, cu un gol în minutul 25. Centrare Marinescu de pe stînga, plutire scurtă şi lovitură de cap plasată, peste Grahovac, simplu şi asumat spectator la o fază unde mai e nevoie şi de reflex. 1-0 pentru Steaua după o
jumătate de repriză mohorîtă, cu fotbal puţin şi greşeli nenumărate, tablou la care au pictat deopotrivă stelişti şi gălăţeni. Aceştia din urmă au percutat greu după primirea golului şi asta mai mult la zbuciumul lui Dorinel, care, cu apa şiroindu-i pe canadiana roşie, le cerea să meargă spre poarta lui Tătăruşanu. Rezultatele au fost modeste, o lovitură liberă executată de Sălăgeanu (33), rezultat al unei dominări sterile.
A fost sau n-a fost?
Latovlevici (41) sprintează pe stînga, centrează pe jos spre Bănel care vine în viteză şi întîlneşte mingea pe care o împinge în poarta Oţelului. Nu este 2-0, pentru că asistentul vede ofsaid. probabil că numai el. La un minut distanţă, centralul Istvan Kovacs greşeşte şi el. Gardoş e tras insistent de tricou în careu de Perendija, cade, dar jocul continuă. A fost penalty, nu a fost ofsaid, iar steliştii intră la cabine cu avantaj minim.
Umbra lui Belo
La reluare, Dorinel începe să mute ofensiv. Viglianti îi ia locul lui Ionuţ Neagu. Un jucător mai combinativ, mai rafinat tehnic. Oţelul rămîne sus, în terenul stelist, iar în minutul 55 Iorga scapă singur spre poarta lui Tătăruşanu. Gardoş îl ajunge din urmă şi îl deposedează curat, cu o fineţe care aminteşte puţin de Belo. Intră şi Antal în locul lui Silviu Ilie (59) şi teoretic forţa de atac a băieţilor de la Dunăre trebuia să crească. Steaua dă semne că vrea să conserve rezultatul şi merge pe varianta riscantă a contrelor. Iese Maicon, intră Onofraş, care ţine mai bine la tăvăleală pe un asemenea teren. Bonfim prinde o lovitură de cap, puţin peste transversală, iar Tănase se foieşte pe banca de rezerve, dînd impresia că vrea să intre, ei, hai, dacă ai alunecat în baie ce mai contează dacă aluneci şi pe gazonul ud de la ploaia asta care nu mai conteneşte. Intră, da intră Tănase în locul lui Dică, e nevoie de cineva proaspăt la
mijlocul terenului să ţină de minge, să depărteze pericolul. Totuşi, pericolul nu este atît de mare, fiindcă Antal, Viglianti şi compania nu sînt în apele lor, deşi sînt uzi pînă la piele. Meciul se stinge după tentativa de scăriţă a lui Tănase (77) şi sub dorinţa Stelei care aruncă cenuşă peste atacurile firave ale gălăţenilor. Plouă, dar nu cu goluri. Plouă pur şi simplu, iar fotbalul nostru seamănă tot mai mult cu un fel de rugby care se joacă numai cu piciorul şi la care e voie să pasezi înainte.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
