FOTO și REPORTAJ EXCLUSIV » Ilie Stan vorbește despre aventura incredibilă din Irak: "În Zakho e liniște, în Bagdad e jale"

Singurul antrenor străin din campionatul irakian povestește cum a rămas o lună de zile fără mingi și echipament, cît de greu e să le schimbe mentalitatea jucătorilor și cum l-a visat o noapte întreagă pe un militar care avea îndreptată mitraliera către autocarul echipei sale.

După ce a antrenat în Oman, în Arabia Saudită și în Emiratele Arabe Unite, după experiențele din Liga a 3-a și Liga a 2-a, de pe la Brănești sau Tîrgoviște, Ilie Stan a început o nouă aventură, tocmai în Irak, la Zakho FC.

Tehnicianul de 48 de ani nu regretă alegerea făcută, deși s-a lovit de o sumedenie de probleme. "Ce era să fac, Ionuț? Să stau șomer în România? Am preferat să vin aici și să fac ceea ce îmi place" este argumentul său pentru alegerea stranie de a antrena într-un oraș aflat la 100 de kilometri de ISIS.

- Domnule Stan, cum ați ajuns tocmai la Zakho?
- Fostul jucător de la U Craiova, Salih Jaber, m-a tot bătut la cap vreun an de zile că fac ăștia echipă bună. Astă-vară mi-a spus că patronul de aici vine în România și ar vrea să ne întîlnim. Ne-am văzut la Marriott, i-am spus ce vreau să fac, el mi-a zis ce îmi poate oferi și am bătut palma în principiu.

- Cînd ați văzut unde e Zakho pe hartă, ce v-ați zis?
- Îți dai seama că mi-a fost greu să iau o decizie. I-am zis patronului că semnez doar după ce vin în Irak să văd cum e orașul, care sînt condițiile.

"Condițiile sînt sub Brănești"

- Avînd în vedere că ați semnat înseamnă că ați fost mulțumit de ce ați găsit aici?
- Am fost pe naiba! (rîde) Știi ce m-a făcut să semnez? Stadionul ală nou! Mi-a plăcut întotdeauna să joc cu zeci de mii de oameni în tribune. Cînd eram la Steaua și vedeam Arena Națională plină, mi se ridica părul pe mine și mă simțeam antrenor. Aici fanii sînt fanatici, cam cum sînt cei ai Rapidului. Jaber mi-a arătat și niște filmulețe cu atmosfera făcută de suporteri. Cînd am văzut ce atmosferă e aici, am semnat imediat. Mie îmi place să joc sus, să mă duc peste adversar și pentru asta ai nevoie și de încurajările publicului.

- La Brănești nu ezitați să tundeți gazonul, la Steaua vă antrenați în balon, cum sînt condițiile aici?
- Sînt mai proaste ca la Brănești! Nu ai nici utilajele necesare. E greu. Nu sînt foarte organizați și fac totul la întîmplare. Cînd am venit aici, nici măcar vitaminizare nu aveau. Am fost la Brașov astă-vară în cantonament, am cumpărat de acolo, dar au ajuns la club abia peste o lună. La fel echipamentul și mingile. Le-au întors înapoi de la Istanbul, au ajuns după o lună. Ce să zic? Circ total! Ne antrenăm pe un teren pe care se mai pregătesc și alte echipe, e greu.

- Le-a plăcut la Brașov?
- Nu mai voiau să plece. (rîde) Dar și cu cantonamentul ăsta a fost circ. Am fost la Consulatul României de la Erbil și a trebuit să îmi asum răspunderea pentru toți ca să le dea viză. Dacă făcea unul vreo prostie, aveam viaţă grea.

"Nu ieșim din hotel"

- Și ați avut probleme cu ei?
- La început erau bisericuțe, kurzii se certau toată ziua cu irakienii, dar am intrat tare în ei și nu mai mișcă nici unul. Pe vreo doi i-am dat afară, i-am și amenințat cu amenzi și s-au mai cumințit. Sînt imprevizibili. Dar tot mai apar probleme. Îți dau un exemplu. Îl schimb pe unu și ală care intră dă un gol și o pasă de gol. Cel schimbat e nervos că de ce l-am schimbat pe el și nu pe altul. Nu se gîndește că nu a făcut nimic și că nu pot să scot un fundaș dreapta și să bag un atacant.

- În ce limbă vă înțelegeți cu jucătorii?
- Nu știu mulți engleză, însă avem o persoană care știe și le transmite ce vreau de la ei. Din punctul ăsta de vedere, nu au fost probleme.

- Atmosfera la meciuri a fost așa cum vă așteptați?
- Am avut un ghinion teribil! La inaugurare, s-a organizat un meci între Zakho și naționala Irakului. Kurzii din tribune au strigat împotriva irakienilor și am fost suspendați. Am jucat 4 etape fără spectatori. Apoi s-a ars gazonul și n-am mai putut evolua acolo. Le-am zis să nu mai ude așa mult gazonul vara, la 45 de grade, îmi spuneau "Yes, yes, no problem", dar ei îl udau în continuare. Vorbești cu ei, le explici, însă fac tot ce vor.

- Orașul cum e?
- Păi, nu l-ați văzut? Agitație, case neterminate, multe mașini... Nu prea ieșim din hotel pentru că nu avem ce face. Nu te înțelegi cu ei, nu poți merge la un film. Avem un șofer de taxi care ne duce de la hotel la meciuri sau antrenamente și înapoi.

- Cum arată o zi din viața dumneavoastră la Zakho?
- Ne trezim, mîncăm ceva, mergem la stadion, facem antrenamentul. E cel mai plăcut moment al zilei. Apoi ne întoarcem la hotel și așteptăm să vină seara. E tare greu. Mai stăm pe net, ne mai uităm la meciuri, ne uităm la Liga 1 pe net. Chiar îmi zicea fi-miu de ce nu mai ies prin oraș seara și i-am spus că nu ai unde să mergi să bei o cafea.

"M-am trezit la meci fără doctor și masor"

- Cum vă înțelegeți cu oamenii? Sînt serioși?
- E greu! Au o altă mentalitate, e greu să le-o schimbi. Nu sînt ca noi, cînd vine un străin și ne uităm la el ca la Dumnezeu. Nu, ei sînt tocmai invers. Se poartă frumos cu tine, dar dacă încerci să îi schimbi, să le aduci argumente că e mai bine să facă altfel, au impresia că ai ceva cu ei. Sînt foarte încăpățînați!

- Ați simțit vreodată teamă avînd în vedere că zona e una de conflict?
- Orașul e liniștit, nu am avut nici o problemă pînă acum. N-am auzit nici măcar o împușcătură, de explozii nu mai zic. Totuși, stai un pic cu teamă. Cînd mai mergem la meciuri sînt o grămadă de filtre pe stradă și îți îngheață inima cînd stă cîte unul cu mitraliera spre tine. Prima dată cînd mi s-a întîmplat asta, l-am visat toată noaptea pe ală cu mitraliera. (rîde)

- Probabil de asta e și zona asta mai liniștită că sînt multe filtre și controale.
- Așa e, stau și mă întreb cîteodată ce caut eu aici. Zi-mi și mie ce caut eu aici? Sînt momente neprevăzute la care nu mă așteptam niciodată.

- Dați-mi un exemplu.
- Trebuia să jucăm un meci în Bagdad, iar noi fiind din regiunea Kurdistan trebuia să luăm viză de Irak. Se ocupă cei de la club de asta. M-am trezit cu o zi înainte că îmi spun că masorul și antrenorul cu portarii nu pot merge că nu au obținut viza. Le-am și zis "Cum să mă duc la meci fără ei?", iar ei au ridicat din umeri. La aeroport altă surpriză, doctorul e sirian și nu l-au lăsat nici pe el să treacă. Am ajuns la meci fără doctor și masor. Îți dai seama, eram doar eu și Lucică, preparatorul fizic. Am făcut și pe doctorul, și pe antrenorul cu portarii, i-am mai și masat...

"Cîștig mai bine ca la Steaua"

- Cum e restul Irakului?
- Am jucat la Bagdad, acolo e jale. Ne uitam pe geam și nu ne venea să credem. Noi la Zakho stăm bine față de ce e acolo. Și am înțeles că înainte de Războiul din Irak, Bagdadul era cel mai frumos oraș din lumea arabă. Acum e la pămînt, după embargoul americanilor și moartea lui Saddam nu s-a mai construit nimic, totul e lăsat în paragină.

- Jucătorii cum sînt? Au o bază acumulată la juniori?
- Au pe dracu'! Am muncit cu ei de mi-au sărit capacele să îi învăț lucruri elementare. A trebuit să-i disciplinezi tactic. Pentru asta ai nevoie de timp. Acum a fost întrerupt campionatul o lună, am fost cu ei în Antalya și ne-am mai creat niște automatisme. Lucrăm mult la finalizare, acolo suferim, că în apărare stăm bine.

- Măcar de contract sînteți mulțumit?
- Sînt mulțumit, dar să nu crezi că o să ne întoarcem bogați de aici. Cîștig un pic mai mult decît la Steaua. Totuși, nu banii sînt așa importanți pentru mine. Vreau să obțin rezultate aici, să obțin un contract mai bun într-o zonă mai liniștită.

- Patronul e serios, vă plătește la timp?
- Pînă acum nu au fost probleme, la mine nu au fost întîrzieri. Cei din staff-ul meu au alt tip de contract, ei sînt plătiți la lună, și acum e o mică întîrziere, de vreo două săptămîni. Am vorbit cu patronul să se rezolve pentru că și ei muncesc și nu e normal să nu-și ia banii.

"Îmi pare rău de Florin Costea"

- Oamenii de aici nu vă apreciază că ați venit să antrenați într-o zonă de conflict? Își dau seama că faceți un sacrificiu?
- Își dau seama, însă nu vor să recunoască. Eu sînt singurul tehnician străin din Irak, nu sînt mulți care să accepte să vină aici. Noi facem niște sacrificii enorme, acum vedeți și voi cum arată viața noastră aici, bine că ne-a ajutat Maica Domnului și am avut rezultate. Dacă avem rezultate, nu are nimeni ce să ne zică.

- Ați adus trei jucători cu dumneavoastră, Florin Costea, Daminuță și Leca, și a rămas doar ultimul. Ce s-a întîmplat cu ceilalți?
- Florin s-a accidentat după 3 antrenamente și a plecat în România să facă tratament, că aici nu avea unde. Cu el valid, rupeam tot în Irak, așa a fost să fie. Daminuță a început foarte bine, dar nu s-a acomodat. Îl vedeți pe Daminuță stînd toată ziua în hotel? Nu a mai rezistat, a vorbit cu patronul și a plecat. Cel mai prost la afacerea asta am ieșit eu. Eu mi-am asumat răspunderea pentru ei în fața patronului, s-au cheltuit niște bani și acum mi se arată obrazul. Noroc cu Leca că e băiat serios.

- Nici Salih Jaber nu mai e aici? Ce s-a întîmplat cu el?
- A avut niște probleme cu unii oameni din administrație, unii îl voiau, alții nu. Habar nu am motivele. M-am trezit fără el, am înțeles că s-a întors în România. Jucătorii vin și pleacă și nimeni nu știe situația lor.

- Vă pare rău că ați ales să veniți în Irak?
- Nu! Pînă la urmă muncesc, fac ce îmi place, nu are de ce să-mi pară rău! Ce era să fac? Să stau degeaba în România? Nu vezi că sînt tot mai mulți antrenori cu licență și echipe tot mai puține? Dacă nu s-a putut să antrenez în România, am venit aici.

"Cînd jucăm la Bagdad, controalele sînt draconice. Te dau jos din autocar şi intră un cîine care caută droguri, apoi altul care caută arme sau cine ştie ce" Ilie Stan

"Uit de toate problemele cînd văd că suporterii îmi strigă numele. Suporterii sînt fanatici aici"
Ilie Stan

4 victorii5 remize și un eșec e palmaresul lui Zakho în primele 10 etape