Articol de Marian Ursescu - Publicat miercuri, 07 martie 2018 20:19
Campioana mondială Gianina Beleagă povestește caznele cantonamentului din Spania, de ce nu iubesc canotorii această perioadă a anului și ce face în puținul timp liber pe care-l are.
Undeva la nord-vestul Spaniei, în Galicia. Layas se numește localitatea unde lotul olimpic de canotaj al României se pregătește. A fugit de iarna de acasă. E al doilea an când fetele din lotul național merg acolo. Locurile au început să devină familiale.
Campioană mondială în barca de dublu vâsle categorie ușoară, alături de Ionela Lehaci Cozmiuc, Gianina Beleagă a povestit cum a trecut luna de pregătire, ce aventuri au avut prin Spania și ce așteptări are de la acest an.
- Gianina, v-ați plictisit în Spania, mai aveți câteva zile și veniți acasă!
- Da, pe 11 martie ne întoarcem. Suntem din 11 februarie, dar de plictisit nu avem timp. Avem antrenamente structurate în așa fel încât să nu ai timp de nimic. Termini unul vine altul, ai timp de masă, refacere, odihnă. Și o iei de la capăt. Sincer, parcă acum a trecut timpul mai repede decât în alți ani.
- Ca să înțelegem, cum ar arăta două zile de antrenament?
- Oooo. Prima zi. Ne trezim la 6:30, la șapte avem masă. La 8:30 ieșim la primul antrenament, pe apă. E cel de intensitate mai mare. Stăm trei ore. Ai coborât din barcă, ia și aleargă încă vreo oră. E un supliciu. Mergem la masă și după-amiaza e pentru refacere, masaj. A doua zi e mai interesantă. Nu ai timp nici să mori. Ne trezim la 6:30 și cu ochii cârpiți intrăm în sala de forță!
- Cum, nu mâncați?
- Nu, nu! Dacă te trezești mai repede și apuci un baton energizant, bine, dacă nu, tragi de fiare așa. La jumătatea forței se simte și foamea. După o oră jumătate mergem la masă. Apoi la 10:00 ieșim pe apă, antrenament de două ore, dar de intensitate mai scăzută. Terminaăm pe la 1:00 cu masă, dormim, iar la 16:00 ieșim din nou la vâslit. Acum la intensitate ridicată. Și tot așa se repetă zilele. Simplu, nu?
Bat toate recordurile
- Dar aveți și ergometrele cu voi? La ergometre când mai trageți?
- Ergometru avem în ziua aia jumătate liberă. Când nu avem intensitate mare pe apă, venim pe ergometru și tragem să-l rupem! (râde)
- Vă depășiți recordurile? Qașa vă lăudați pe rețelele de socializare, puneți poze...
- Am progresat cam toate, pe zi ce trece e din ce în ce mai bine. Eu așa mă simt!
- Cu alte cuvinte, se umflă mușchii pe voi, nu?
- Daaa! Ne-a zis antrenorul, domnul Mircea Roman, că parcă am făcut picioare. Am progresat, acum lucrăm la tehnică, dar și acolo e bine că avem niște senzori pe barcă care ne arată cât de simetrice suntem, câți wați punem în vâslă, în pală, tot, cumva am progresat și la capitolul ăsta.
- Vremea cum e pe acolo?
- A fost foarte cald o mare perioadă. Au fost 18 grade, ieșeam în pantaloni scurți, dar de două zile a început să plouă, să bată vântul, într-o noapte chiar a nins. A fost și un antrenament în care am ieșit pe apă, ploua, dar ne-am oprit și ne-am întors la ponton. Nu e vorba de ploaie, că pe ploaie tragem de atîta timp, dar erau valuri foarte mari și vânt puternic.
- Ați pierdut multe antrenamente așa?
- Dar nu le pierdem. Continuăm în sală, nu scăpăm. Decât să stai pe ergometru, mai bine stai dublu în barcă!
- De băieți ați avut timp pe acolo? Ai cunoscut vreun spaniol?
- Nu, nu! Au fost niște ucrainieni în pregătire, dar nu avem nicio treabă cu ei. E centrul balneo aici, suntem noi și niște bătrânei. E China în schimb, lotul feminin, cred că sunt și cele de la categorie ușoară, dar nu le știm, că toate arată la fel.
- Le faceți o poză și apoi le confruntați!
- Degeaba, e greu să le recunoști, toate seamănă. Dar nu contează, le-am bătut și o să le mai batem.
- Nici pe tine nu o să te mai recunoască lumea, că te-ai tuns!
- Daaa! Păi m-am gândit că dacă Ionela și-a schimbat numele, că s-a măritat, am zis să schimb și eu ce pot! Freza! Și așa ei, domnul Roman tot Lehaci îi spune, și a zis că Lehaci o să rămână toată viața!
- Ce program vă aăteaptă când veniți acasă?
Mergem la Campionatul Național pe ergometru pe 17 martie, la Piatra Neamț, apoi avem trei zile libere. Apoi venim la Snagov să înfruntăm iarna, că am păcălit-o până acum.
- Ați primit și mărțișoare?
- Da, s-au pregătit antrenorii. Dar și fetele ne-au dat. Că așa e tradiția în Moldova, fetele să dea la băieți. Eu nu m-am dotat cu prea multe, i-am dat doar Ionelei. Am primit în schimb mai multe.
-Palmele cum sunt, frumoase?
- Oooo, am niște bășici, de mai mare tragul! Mi-au mai trecut, dar aproape la fiecare antrenament mă murdăresc cu sânge. Asta e vremea acum! Mi-a mai zis cineva, că parcă mă duc la război.
Cum știu antrenorii dacă vâslești bine?
- Dar de ce unele dintre voi faceți bășici, iar altele nu?
- Depinde și cum prinzi primele antrenamente. Că dacă sunt valuri, atunci trebuie să te lupți cu ele și faci bășici, că ții vâsla altfel. Dar nu e problema că facem bătături. Depinde unde le faci! Așa ne spune și domnul Roman. Că dacă le faci pe degete, e OK, dar dacă le faci în palmă, nu ții bine vâslele, nu știi să vâslești!
- Deci tu știi să vâslești!
- Daaa. Antrenorul s-a uitat în palmele mele și chiar mi-a zis. "Bine fată, știi să ții vâslele în mână!" După 9 ani, cred și eu că știu să le țin, cât de cât!
- Asta e cea mai grea perioadă a anului pentru voi?
- Cea până în ianuarie a fost. De acum începem să vâslim intensități, să ridicăm cadențele, să mai jonglăm cu antrenamentele. Nu mai e ăla R4, antrenamentul ăla lung, adică de duartă. Se duce monotonia. Până în ianuarie facem mereu două antrenamente de 45 de minute, pe ergometru. Și e mult mai greu. Și acum e o perioadă grea, dar începem să intrăm în priză. Am acumulat, acum trebuie să arătăm ce putem.
- Anul ăsta care ar fi obiectivele? Mondiale la Plovdiv și Europene de la Glasgow?
În iunie la Linz, avem etapă de Cupă Mondială, apoi la Glasgow în 2-5 august, Europenele, și în septembrie, 10-16 septembrie, la Plovdiv, în Bulgarie. Mai avem la Timișoara pe 18-19 aprilie Campionatul Național de fond.
Prietenie de-o viață!
- Cu categoria cum stați? Aveți 56 de kilograme?
- Nu, nu. Iarna 59-60 kg. Să țină de cald. Putem să ne ducem până la 61 și jumătate. Apoi le dăm jos.
- Cu colega de cameră cum te mai înțelegi? Vă mai bateți?
- Nu, nu am ajuns până acolo! Mi-am propus să fiu mai calmă anul ăsta! Ne înțelegem și asta se vede și în barcă. Amândouă încercăm să ne facem treaba în locul în care suntem. Să ne eliminăm greșelile. Dacă eu îmi elimin greșeala mea, o ajut implicit și pe ea. Dar în rest, nu avem timp să ne certăm. Ne mai contrazicem, dar e constructiv.
- Vă împrieteniți pe podium!
- Da. Chiar îmi dau seama că mi-e dragă fata asta, mi-e ca o soră. Am avut momente din astea!
- Când ești nervoasă ce faci?
- Încerc să mă delimitez de tot și intru în lumea mea. M-am apucat să scriu o carte. E un fel de blog. Îmi scriu gândurile, am scris și poezii. Poate într-o zi o să o public.
Gianina Beleagă și Ionela Lehaci
- campioane mondiale în 2017, la Sarasota
- campioane mondiale under 23, în 2017, la Plovdiv
- locul 7 la JO Rio de Janeiro
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
