Personajul din culise » Secretele omului care a colaborat cu Simona Halep, Cristina Neagu, Horia Tecău și Florin Mergea

Pe Dragoș Luscan îl vedem la bucurii și ne întrebăm: "Oare el cu ce se ocupă?". Rolul lui în viața sportivilor din ziua de azi e unul foarte important. "În momentul în care colaborez cu cineva îmi place să ofer cam tot ce se poate: pregătire fizică, kinetoterapie, nutriție. Vin cu soluții pentru tot. Degeaba vin eu cu o pregătire fizică foarte bună, dacă sportivii nu sunt recuperați cum trebuie și acest lucru nu se poate întâmpla dacă nu se hrănesc cum trebuie", explică el.

Are 31 de ani și a făcut o meserie din ghinionul lui. A jucat handbal la HC Argeş și CSA Steaua, dar la 24 de ani a renunțat din cauza numeroaselor accidentări prin care trecuse. "M-am operat de menisc, destul de devreme, majoratul mi l-am sărbătorit în spital. Exact după operație am început să văd ce înseamnă recuperarea medicală, kinetoterapia. Erau foarte puține persoane care se ocupau de lucrul acesta. Înainte se chema cultură fizică medicală", povestește el.

Transfer și facultate

Un prieten l-a luat la cabinet și l-a provocat să pătrundă și mai mult în acest domeniu. "A fost o perioadă încărcată, dimineața lucram la cabinet, după-amiaza mă duceam la antrenamente, am făcut câteva sacrificii și după un an mi-am dat seama că îmi place foarte mult și am decis să mă mut la București, am prins și un transfer la echipa de handbal și în paralel, eu terminasem Facultatea de Educație Fizică și Sport, secția Sport și Performanță Motrică, am decis să mă înscriu și la Facultatea de Kinetoterapie". Traseul lui a fost unul ascendent, trecând prin tot felul de experiențe și ajungând să lucreze cu sportivii de top ai României, cum ar fi Simona Halep, Cristina Neagu sau Horia Tecău. De câteva luni și-a deschis propria clinică, KinetoFit, și visează ca la un moment dat să-l sfătuiască pe LeBron James.

Dragoș, Rafael Nadal spunea că sportul de performanță nu e bun pentru corp. Așa este?
Da, țin minte că la un moment dat, eram la facultate, a venit un profesor și ne-a scris pe tablă: sportul de performanță egal tăiat sănătate. Nu există sportiv de performanță care să nu aibă dureri, să nu aibă accidentări, să nu treacă prin perioade mai grele, fie că e vorba de fizic sau de mental. Sportul de performanță nu este egal cu sănătatea, dar creează bazele uneia de lungă durată. Îți construiește un corp mult mai solid, iar sportul de performanță mai are avantajul, plecând de la vârste mai mici, că te pregătește pentru viață.

A început cu handbal și polo

Tu în ce sporturi ai activat ca preparator fizic sau kinetoterapeut?
Încă din timpul carierei sportive, lucram cu colegii de la Steaua. Imediat după ce m-am lăsat, cei de acolo mi-au oferit posibilitatea să lucrez drept kinetoterapeut în cadrul echipei de polo seniori a clubului. A fost o oportunitate pentru mine fiindcă am putut să lucrez cu sportivi din altă postură. Am fost foarte dedicat. Am colaborat foarte bine cu antrenorul și mi-a oferit șansa să mă ocup și de pregătirea fizică a băieților, bineînțeles că nu știam tot, cum nu știu nici acum. Seara mă duceam și mai citeam, în funcție de cazurile pe care le aveam.

Mai departe...
Am lucrat în cadrul clubului Stejarii Country Club, am făcut cursuri de pregătire fizică pentru tenis, am întâlnit antrenori de top din Italia. La Stejarii am lucrat cu jucătorii de tenis care veneau să se antreneze acolo, printre care Horia Tecău, Florin Mergea, Simona Halep. La handbal am lucrat cu naționala de fete, cu echipe de băieți precum Steaua București sau Dunărea Călărași. În volei, cu echipa masculină a clubului Steaua, am fost invitat de Federația Română de Natație și Pentatlon Modern într-un cantonament. Sunt colaborator și al altor federații, cum ar fi cea de badminton. Am mai lucrat și cu Academia de dans a lui Mihai Petre.

Totul începe cu o discuție

Când vine un sportiv de performanță la tine, cum se întâmplă lucrurile, cu ce începi?
Prima etapă e o discuție. Vorbim despre obiective, ce își propune, cum văd eu lucrurile, îi fac o anamneză. Îl întreb despre istoricul accidentărilor, ce probleme a avut. Ce performanțe a avut, dacă nu-l cunosc. Care e obiectivul țintă, îl întreb exact momentul când el dorește să fie în formă, n-ai cum să fii în formă tot timpul.

Bănuiesc că urmează o evaluare.
În urma discuției facem o evaluare ca să vedem exact nivelul calităților fizice și facem planul de acțiune. În funcție de programul pe care-l are la echipa de club sau cu antrenorul, astfel încât să se coreleze foarte bine. Vorbesc cu antrenorul pentru că de multe ori eu trebuie să fac programul, să-i spun pe ce tipar trebuie să lucrăm, mâine pe alt tipar sau azi lăsați-l mai moale că a făcut mult la pregătire fizică. Depinde de obiective și în general eu stabilesc obiectivele pe fiecare etapă, antrenorul pe partea tehnico-tactică stabilește el și este responsabil de tot ce se întâmplă.

Cât de conștienți sunt sportivii de faptul că nutriția este o parte importantă a evoluției lor?
Am avut norocul să lucrez cu jucători mari și toți aveau grijă să se pregătească cât mai bine, să doarmă cât mai bine, să aibă o dietă cât mai bună, o suplimentație foarte bună. Sportivii foarte mari chiar au grijă de lucrurile acestea și sunt atenți la toate detaliile, dar am întâlnit și sportivi din cealaltă tabără, cărora nu le pasă și nu sunt motivați să se pregătească cât mai bine. În general, am observat la noi în țară că sportivii după vârsta de 30 de ani încep să aibă grijă la lucrurile acestea pentru că încep să simtă că organismul nu-i mai ajută natural și încearcă prin alte mijloace.

Unde umblă?
Schimbă alimentația. Iau alimente cât mai productive, mai bune în nutriente ca să le dea energia necesară. Încep să meargă la un fizioterapeut bun ca să-i scape de problemele pe care le au, fie că sunt musculare, articulare, fac o pregătire fizică mai bună astfel încât să nu aibă nevoie de îngrijire sau să se mențină cât mai departe de accidentări. Obiectivul principal al pregătirii fizice este să-ți crească performanța, nu să te prevină de accidentări. La noi foarte mulți aduc preparatori pentru a face exerciții de prevenire a accidentărilor. OK, nu te mai accidentezi, dar performanță când faci?

Cum e să lucrezi în sporturi diferite? Cu fiecare trebuie să ai grijă la alte lucruri.
Da, și în handbal, și în tenis trebuie să lucrezi și mâini, și picioare, obiectivul principal în toate aceste sporturi este dezvoltarea forței pentru că o dată cu dezvoltarea forței putem să lucrăm toate celelalte calități. Sunt diferențe, dar pe partea de pregătire fizică specifică, sunt mulți sportivi care tind să creadă că sportul lor e deosebit față de altul.

Și cum e de fapt?
Undeva la bază, lucrurile sunt la fel pentru toată lumea. Când îi dai jos hainele de tenis sau de handbal e un om. După ce construim lucrurile de bază, la care ei oricum nu au lucrat în copilărie de multe ori, se obțin rezultate foarte bune, apoi când mergem mai sus și lucrăm calitățile necesare sportului pe care-l practică fiecare, iar se poate face diferența poate pentru că nu au făcut acele lucruri și fac parte dintr-un program bine gândit. Ideea e că mulți pun accent pe exercițiile în sine și nu ele fac diferența, programul pe care-l ai și periodizarea exercițiilor, aici se face diferența.

Refacerea după un meci de tenis

Ai avut plângeri că e prea mult?
Da, uneori depinde și de nivelul de toleranță al unui sportiv, aceasta este meseria. M-am obișnuit.

Multă lume nu înțelege ce se întâmplă după un meci și cât de importantă este refacerea. Cum se face ea după un meci de tenis, să zicem?
Depinde și ce a făcut jucătorul, dacă a câștigat sau nu. Pentru că uneori după ce pierde, poate să spună nu mai fac nimic, depinde și de sportiv. După meci e bine ca sportivul să se hidrateze, mineralele și electroliții pe care i-a pierdut în urma efortului să-i dea înapoi organismului. Pe partea fizică e bine să facă un pic de bicicletă sau să facă în continuare un pic de mișcare ca să-și revină organismul cât mai repede, să continue mișcarea pentru că meciul s-a terminat, tu ești sută la sută și cumva trebuie să faci această ieșire din efort.

Sunt la modă băile de gheață.
Da, eu zic că acesta este primul pas, se urcă pe bicicletă, fac ieșirea din efort, stretching, își iau necesarul de electroliți, de apă, suplimente nutritive, iar apoi depinde de fiecare. Sunt băile cu gheață, în care mai mult băieții se bagă, fetele sunt destul de reticente, chiar am o poză cu Horia Tecău de la Wimbledon, cu el după meci într-o baie cu gheață. Acestea îi ajută să se refacă mult mai repede pentru meciul următor și reduc nivelul de inflamație din corp. Sau alternare de duș cald cu duș rece, la fel îi ajută foarte mult, chiar și dușul în sine de după meci îi ajută să se refacă. Apoi vine terapia manuală, în funcție de probleme, adică un masaj mult mai bine țintit, de o calitate mult mai bună.

Pentru că vorbeai despre suplimente, trebuie să fii foarte atent când recomanzi ceva având în vedere lista de substanțe interzise. Cum faci, te uiți în fiecare an pe ea?
Da, de fiecare dată, ca niciunul din produse să nu fie pe lista respectivă și mergem pe anumite substanțe de care au ei nevoie. Adică nu ne abatem mult de la drum, dacă sportivul dorește mai mult nu mai stă de vorbă cu mine.

Direct la duș

Și partea aceasta de refacere e la fel și la handbal?
Da, dar diferă un pic pentru că tenisul e sport individual, iar handbalul e sport de echipă. La sport individual ai disponibilă acea bicicletă să faci ieșire din efort, la sportul de echipă nu ai 16-18 biciclete și de obicei fetele, după ce se termină meciul, mai fac o alergare ușoară, dar acest lucru se întâmplă foarte rar la noi în țară.

Adică?
De obicei la noi se intră direct la vestiar, duș. În rest procesul se repetă, bineînțeles un fizioterapeut nu poate să acopere 16 jucătoare, ideal ar fi să aibă grijă de cele care se simt mai avariate. Țin minte când am fost la Campionatul Mondial în 2015, cu echipa României, la pauza meciului, cumpărasem o baie pneumatică cu diametrul de doi metri, am cărat-o cu mine peste tot, și la pauza meciului băgam un furtun în ea, puneam apă și cu zece minute înainte să se termine meciul băgam gheața. S-au recuperat foarte bine atunci, iar rezultatele au fost foarte bune.

Care a fost sportul care te-a provocat cel mai mult?
Toate, mi-a plăcut să cunosc din toate sporturile, să știu tot ce înseamnă fiecare în parte. Cel mai ușor mi-a fost la handbal pentru că am jucat și am înțeles foarte repede de ce au nevoie sportivii. La tenis îmi place mult să mă uit, dar l-am studiat cel mai mult.

Copenhaga și Rio versus Melbourne

Care e momentul care ți-a adus cele mai mari satisfacții?
Cred că primul moment a fost medalia de bronz de la CM 2015 alături de naționala feminină de handbal, urmat foarte repede de medalia de argint cu Florin Mergea și Horia Tecău la JO de la Rio. Fiecare performanță are istoricul ei și de fiecare îmi aduc aminte cu plăcere, chiar dacă nu au strălucirea celor două. Sunt unele clipe de care m-am bucurat mut, așa cum am făcut la începuturi, când echipa de polo a fost pe locul trei. Am făcut pregătire fizică și cu o patinatoare care a câștigat titlul național pentru prima data și m-am bucurat mult. Echipa masculină de volei de la Steaua a urcat sezonul trecut pe podium după 27 de ani. Mă bucur de aceste momente, dar sunt și cumpătat, trăiesc momentul și văd și mai departe.

Și cea mai mare dezamăgire?
Da, una dintre ele a fost cu Simona Halep, când a pierdut în primul tur la Australian Open 2017, fiind accidentată. Au mai fost, dar trec repede peste ele , sunt tânăr și or să mai vină multe alte momente fericite și nefericite. E un risc pe care orice persoană și-l asumă.

E vreun sportiv în lume cu care ți-ai dori să lucrezi?
Da, ar fi din mai multe sporturi. Mă gândesc la LeBron James, el investește mult în personalul lui. Ar frumos să te vezi lângă Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovici. A fost o realizare mare și m-am simțit bine și alături de Simona Halep, de Cristina Neagu, de Horia Tecău, de Florin Mergea.

Motivația din spate

Dragoș Luscan și-a dorit foarte mult să aibă locul său, unde să se desfășoare așa cum îi place. "Am vrut să am clinica mea din dorința foarte mare de a ajuta oamenii, în al doilea rând că nu aveam timp să mă ocup și de părinții mei, care nu-și permiteau să vină în locurile unde lucram eu. Erau mulți oameni care-mi cereau ajutorul și nu puteam să mă ocup de ei. Și am zis că cine vrea să lucreze cu mine mă găsește aici și pe lângă mine personal calificat", a explicat el. În acest moment nu lucrează individual cu vreun sportiv care face performanță, dar pe la KinetoFit trec jucătoarele de tenis Gabriela Ruse, Georgia Crăciun, jucători de fotbal sau de handbal. 

"În acest moment noi încercăm să copiem din ce în ce mai mult din stilurile de pregătire din străinătate, nu avem stilul nostru. Nu mai avem nici cercetare, nu mai avem identitatea noastră în sport.

E OK să luăm elemente de la cei din străinătate, dar nu să facem stilul francez la noi în țară pentru că nu o să meargă. Copiii români sunt români, provin din familii de români, mentalitate românească. Trebuie găsiți antrenori. Nu mai merge cu bătaie. Eu am avut un antrenor care m-a lovit și de atunci nu mai vreau să-l văd niciodată.

Nu avem specialiști pe partea de pregătire fizică, se face pe partea aceasta atletism și asta numesc ei pregătire fizică. Însă au apărut persoane foarte bune în domeniul acesta, persoane tinere, cu forță de muncă, cu idei, cu dorință de afirmare, lucrul acesta îi va ajuta și pe sportivii de la noi din țară pentru că și ei au început să vadă beneficiile kinetoterapiei și pregătirii fizice și să apeleze constant la o persoană profesionistă în acest domeniu.

Programele pe care le fac nu seamănă pentru că nu sunt doi sportivi la fel, poate la sporturile de echipă să fie unele pe care să le urmeze toți, dar cu unele ajustări având în vedere diferențele de posturi"
Dragoș Luscan